Biserica „altfel” de lângă Cluj: funcționează într-o hală industrială, organizează teatru de păpuși pentru copii și spectacole de magie, iar preotul e manager într-o multinațională
Tot mai divizată, societatea românească e împărțită atunci când vine vorba de biserici. „Vrem spitale, nu catedrale”, e unul dintre sloganele des utilizate în ultimii ani și accentuat odată cu inaugurarea Catedralei Mântuirii Neamului din București, construcția mai înaltă decât Casa Poporului pentru care s-au pompat peste 100 de milioane de euro din fonduri publice.
La Cluj însă, în comuna Florești, funcționează o biserică ortodoxă amenajată într-un spațiu neconvențional: o hală industrială din tablă. Imediat după ce ieși din Cluj-Napoca, pe DN1, spre comuna Florești și faci stânga, la primul sens giratoriu, într-o mare de blocuri un preot ține slujba de duminică.
Sunt zeci de persoane la intrare și câțiva în interior. N-ai crede că sunt la biserică, dacă n-ai auzi predica în boxele puse la intrare.
„Venim cu cei mici în fiecare duminică, fiindcă aici se joacă, este loc de joacă, copiii se bucură, sunt liniștiți”, spune Daniela, mamă a doi copii de 5 și 7 ani.
-Nu vi se pare ciudat ca o biserică să funcționeze într-o hală industrială?
– De ce? Ce importanță are unde este amenajată? Nu ai nevoie de un bloc turn pictat ca să te poți ruga.
Preotul Chiș Ioan Tănase este cel care a amenajat hala industrială, după cinci ani în care a slujit la biserica din comuna Jucu, unde a făcut naveta din Cluj, câte 60 de kilometri la fiecare drum. În vara anului 2017, Consiliul Eparhal a înființat o nouă parohie, având în vedere dezvoltarea urbanistică accentuată din Florești, unde creștea firesc și numărul locuitorilor.
„Am venit aici, fiindcă și eu locuiesc în Florești. S-a înființat parohia cu hramul Sfântul Prooroc Daniel și am luat-o de la zero, practic. Am căutat inițial foarte multe terenuri, am încercat să iau legătura cu proprietari, cu dezvoltatori, dar n-au vrut să vândă. Apoi am găsit acest spațiu. Comunitatea are nevoie de un loc în care să se poată ruga. Ah, nu e tocmai convențional? Din multe puncte de vedere are exact tot ce îi trebuie, ba chiar ceva în plus.”
Preotul Tănase completează: „avem jucării și spațiu de joacă amenajat pentru copii, de exemplu. Avem acest spațiu destul de mare și-am spus să facem ceva pentru copii, fiindcă trebuie să se simtă și ei bine, să se joace, au nevoie de joacă, e normal.”
Tot pentru copii s-au organizat în biserică spectacole cu actori de la Teatrul de Păpuși Puk din Cluj-Napoca. Biserica a fost neîncăpătoare.
„Am discutat cu fostul meu profesor de la Studii Europene, cu Ovidiu Pecican, care scrisese o piesă de treatru. L-am sunat, el m-a pus în legătură cu Teatrul de Păpuși și am avut două spectacole, Fata Moșului și Fata Babei și Croitorașul cel Isteț. Pentru copii este nemaipomenit, dar și pentru cei mari, să știți. A fost plin de fiecare dată. Să aducem teatru pentru copii în biserică nu mi se pare ieșit din comun și vom continua să facem aceste spectacole dedicate atunci când se va putea.”
Tot pentru copii, în biserică s-a ținut un spectacol de magie cu magicianul Cristian Guna, cu apariții surpriză, cu levitații de obiecte, cu iepurași care apăreau ca prin minune. „S-au bucurat, evident, mai ales că este 100% interactiv și îi integrează pe cei mici în diverse jocuri.”
Cei mai mulți locuitori din Florești sunt tineri mutați din Cluj-Napoca, din rațiuni financiare. Comuna a ajuns să aibă zeci de mii de locuitori datorită prețurilor mai accesibile la apartamente față de oraș. Și comunitatea din jurul bisericii e formată în mare parte din tineri de 30-40 de ani.
„Înainte mergeam în Cluj, dar acum, în fiecare duminică venim aici. Copiii se joacă, e liniște. I-am dus și la spectacole, sper să se poată organiza din nou. Ce-i fain, e că aici preotul e mai deschis decât alții, față de ce înseamnă secolul în care trăim. Nu-i atât de strict și de blazat cum am văzut în alte părți. Ați mai auzit să facă biserica teatru înăuntru pentru cei mici? „, spune Marius, tatăl a doi copii.
Cât despre slujbele religioase, iată, ele se pot ține și în construcții considerate, poate, improprii, în special de ortodocșii mai conservatori sau chiar de anumiți preoți. „Lor le-aș spune foarte simplu: << În jurul căror principii s-au construit comunitățile creștine? În case particulare, în catacombe și pe fugă. În jurul căror principii s-au slujit liturghiile din inchisorile comuniste, în condiții precare? Nu contează cantitatea, numărul de lumânări pe care îl aprinzi, esențială este credința. Nu este nici o diferență între cel mai neînsemnat preot și cel mai important ierarh. Chestiunea este valabilă și dacă ne referim la locul propriu-zis. La prima slujbă pe care am oficiat-o aici a fost o persoană, un domn. A doua zi, chiar de Crăciun, au fost două persoane. În doi ani și jumătate s-a format o comunitate, au venit tot mai mulți. Uneori oamenii sunt surprinși dacă ajung pentru prima dată și spun: Doamne, dar ce e asta, asta-i biserică? Sunt și curioși, sunt uimiți, dar apoi prind drag de loc„, adaugă preotul.
Când nu slujește la biserică, el face muncă de teren și la birou. E senior manager într-o multinațională care se ocupă cu distribuția de energie elctrică și gaz. Face munca asta din 2008.
-Cum vă apelează colegii la muncă?
– Unii îmi spun pe nume, alții îmi zic părinte. E ok, ne înțelegem unii cu alții, n-am avut probleme!, spune preotul în timp ce zâmbește.
-Preoția nu e o chestiune doar de duminică, se știe. Cum vă împărțiți între cele două joburi?
-„Eu nu amestec preoția cu locul de muncă. Fac muncă de birou, merg și pe teren la locul de muncă de la companie. Dacă este vreo problemă, Doamne Ferește, o înmormântare, să zicem, în timpul săptămânii, îmi iau liber. Din fericire n-a fost cazul, avem o comunitate tânără. Altfel, oamenii mă pot apela oricând pe telefon, iar dacă e un caz mai special îmi iau o zi liberă de la serviciu.
–Când negociați un contract, interlocutorii știu că sunteți preot? Adică pot fi influențați, nu?
-Lucrez mai mult cu zona industrială pe partea de aprovizionare de energie electrică gaze naturală. Eu nu amestec lucrurile, deși foarte mulți mă cunosc. Sunt clienți care mă știu din 2008, cu care am o relație foarte bună, dar construită pe încredere. Nu abuzez de preoție în meseria mea.N-am făcut asta niciodată. Iar cei cu care discut, nu iau decizii emoționale în nici un caz.
-Câștigă bine un preot?
-Din 2012, de când am fost hirotonit și până în 2019 am slujit benevol, iar acum am o remunerație.. Nu aș vrea să se interpreteze, dar nu se poate trăi din asta. Salariile preoților sunt, cel mult, de subzistență, salarii minime. Eu n-am fost condiționat financiar, am acest loc de muncă la compania multinațională, am o rată la bancă până în 2041 și conduc o mașină fabricată în 2002. Sunt un om simplu, am o soție minunată și doi copii.
Preotul Chiș Ioan Tănase (38 de ani) a absolvit Seminarul Teologic loceal din Alba Iulia în 2002. Ulterior s-a înscris la Facutatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, urmând în paralel și Facultatea de Studii Europene și Relații Internaționale din cadrul Universității Babeș-Bolyai. Are două masterate,unul în Consiliere Psihologică la Universitatea 1 Decembrie 1918 (Alba Iulia) și unul în „Strategii și politici de marketing și management în unitățile economice obținut la UBB în Cluj. E doctorand la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.
Foto: G4Media.ro
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:
Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului G4Media
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
10 comentarii