Biserici înlocuite, cimitire distruse: un raport evidențiază „ștergerea culturală” practicată de Azerbaidjan în enclava Nagorno-Karabah

Patrimoniul milenar din Nagorno-Karabah este în pericol. Aceasta nu este doar teama celor 100.000 de armeni care și-au părăsit patria în septembrie 2023 după o operațiune militară a Azerbaidjanului, ci observația Centrului European pentru Drept și Justiție (ECLJ). Într-un raport publicat joi și consultat de Le Figaro, ONG-ul creștin internațional detaliază „ștergerea culturală” efectuată de Baku în regiunea aflată acum sub controlul său, prin distrugerea bisericilor, îndepărtarea crucilor și vandalizarea cimitirelor.

Această „politică nerușinată și devastatoare (…) utilizează atât distrugerea, cât și revizionismul pentru a șterge patrimoniul armenilor din Nagorno-Karabah”, avertizează organizația cu sediul la Strasbourg.

Regiunea Nagorno-Karabah, locuită aproape continuu de armeni din cele mai vechi timpuri și disputată între Armenia și Azerbaidjan de la căderea Uniunii Sovietice, are aproximativ 500 de situri culturale care conțin aproximativ 6.000 de relicve ale patrimoniului armean.

În 2020, aproape 70% din teritoriul Nagorno-Karabahului căzuse deja sub controlul Baku, în urma unui război de 44 de zile. Din septembrie 2023, când întregul teritoriu a intrat sub control azer, Azerbaidjanul a refuzat în mod constant accesul observatorilor străini la siturile culturale, în ciuda numeroaselor solicitări din partea Armeniei și a instituțiilor internaționale. Prin intermediul imaginilor din satelit colectate de cercetători și organizații, ECLJ a putut întocmi un inventar precis al bisericilor distruse, al statuilor dispărute și al cimitirelor vandalizate.

Biserici șterse de pe hartă

Printre acestea, biserica din secolul al XVIII-lea a Sfântului Sargis din Hadrut, distrusă în 2022, a fost dărâmată pentru a se construi o nouă biserică. La 4 aprilie 2024, biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Shushi, avariată de bombele azere în 2020, a fost rasă de pe fața pământului. Construită în 1847, „capela verde” a fost complet ștearsă de pe hartă, potrivit ONG-ului Caucasus Heritage Watch, care se bazează în special pe imagini furnizate de Universitatea Cornell din Statele Unite.

Se practică, de asemenea, înlocuirea bisericilor cu lăcașuri de cult musulmane. Biserica Înălțării Domnului din Berdzor, despre care “Organizația publică pentru protecția monumentelor” din Azerbaidjan a sugerat că ar trebui să fie transformată în moschee până în 2022, a fost demolată, fără îndoială în acest scop.

Unele biserici au fost private în mod special de emblemele lor creștine. Catedralei Shushi, conform imaginilor postate pe rețelele de socializare azere, i-au fost îndepărtați îngerii de pe portal, cupolele și crucea sa. În biserica Surb Sargis dintr-un mic sat construit în secolul al XIII-lea, guvernul azer a distrus simbolurile religioase sub pretextul unor lucrări de „renovare”. Două plăci istorice din piatră lustruită, decorate cu opere de artă creștine și inscripții armenești medievale, au fost sparte, relatează ECLJ. Potrivit surselor locale, Catedrala Sfântul Ioan al Maicii Domnului, care a fost construită și consacrată în 2019, a fost, de asemenea, vandalizată de azeri. Crucea de deasupra bisericii din secolul al VII-lea Vankasar din Tigranakert a fost, de asemenea, îndepărtată.

Cimitirele, repere culturale

Pentru Patrick Donabédian, istoric de artă medievală specializat în Caucaz, această politică azeră este „o continuare prin mijloace noi a politicii Imperiului Otoman, în secolul al XIX-lea, de curățare a regiunii de orice prezență armeană”. „Aceasta a luat forma exterminării populației (genocidul armean, n.r.), a distrugerii patrimoniului său sau a realocării acestui patrimoniu către alții. Scopul este, după alungarea populației, de a împiedica întoarcerea ei pentru totdeauna și de a arăta că armenii sunt străini în aceste regiuni și nu au niciun drept asupra acestor pământuri”.

În acest sens, sunt vizate și cimitirele. Aceste locuri, care ocupă un loc special în identitatea armeană, cu faimoasele lor khachkars, pietre funerare dintre care cele mai vechi datează din secolul al IX-lea, au fost ținta a numeroase acte de vandalism în timpul operațiunilor militare azere. După plecarea ultimilor armeni, cimitirul Ghuze T’agh de lângă Aknaghbyur, datând din secolul al XIX-lea, a fost complet demolat. Un altul de lângă Vazgenashen, datând din secolul al XIV-lea și adăpostind mai multe khachkars medievale, se află într-o zonă de construcții intensive din 2023. Conform imaginilor din satelit, o mare parte a cimitirului a fost deja distrusă, stârnind temeri că acesta va fi înlocuit de infrastructură modernă. În cimitirele Ghazanchetsots și Yerevan Gate, construite între secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, buldozerele au dărâmat resturi pe pietre funerare și au săpat un drum printre morminte, secerând pietrele funerare istorice.

În lumina acestei serii îngrijorătoare, ECLJ se teme pentru integritatea mănăstirilor din Nagorno-Karabah, care ar putea fi „lipsite de patrimoniul lor”. „În special, soarta mănăstirii Dadivank (construită între secolele IX și XIII), a mănăstirii Gandzasar (construită în secolul XIII) și a mănăstirii Amaras (construită în secolul IV) a stârnit îngrijorarea comunității internaționale”, subliniază ONG-ul.

Precedentul Nakhchivan

ECLJ subliniază că această operațiune de ștergere, care face parte din continuitatea unui raport de forțe între Armenia și Azerbaidjan încă din epoca sovietică, a fost observată de ambele părți în trecut. În 1993, când Armenia a câștigat primul război din Nagorno-Karabah, între 450.000 până la 500.000 de azeri au fost expulzați cu forța din regiune, iar multe moschei și situri culturale au fost distruse. Cu toate acestea, ONG-ul subliniază că „această distrugere culturală nu a fost atât de răspândită sau sistematică precum cea care are loc astăzi în Nagorno-Karabah”.

ONG-ul este cu atât mai îngrijorat de ștergerea culturală în curs, având în vedere istoricul Baku în acest domeniu în Nakhichevan, o altă regiune situată între Turcia, Iran și Armenia, care se află sub autoritatea azeră de la împărțirea teritoriilor în cadrul fostei URSS. Între 1997 și 2011, autoritățile azere au distrus aproape 98% din mănăstirile, bisericile și cimitirele armenești medievale din această regiune istoric armeană. „A existat o distrugere sistematică și totală a patrimoniului armean. A fost monstruos”, spune istoricul Patrick Donabédian. Au dispărut aproximativ 89 de biserici, 5.840 de khachkars și peste 22.000 de pietre funerare armenești. În cimitirul Julfa, vechi de 1 500 de ani, aproape toate cele 10 000 de khachkars armenești au fost distruse.

Această distrugere nu este de bun augur pentru perspectivele de pace într-un moment în care Azerbaidjanul și Armenia încearcă să ajungă la un acord privind un tratat bilateral. În Stepanakert, capitala fostei republici autoproclamate Artsakh, multe monumente și statui care evocă istoria armeană, inclusiv cea a lui Charles Aznavour, ridicată în fața centrului cultural francofon Paul Eluard, au fost distruse sau îndepărtate. Iar imaginile video cu parlamentul armean distrus de buldozere, care au fost postate pe rețelele de socializare, rămân în mintea armenilor din exil ca un gest plin de amenințări.