Bloomberg: Cât de serioasă este amenințarea lui Putin de a folosi arme nucleare?

O trăsătură distinctivă a politicii militare rusești este disponibilitatea expresă de a introduce arme nucleare într-un război convențional. Acest lucru ajută la explicarea motivului pentru care zvâcnirile președintelui Vladimir Putin cu privire la arsenalul său nuclear de la lansarea războiului împotriva Ucrainei în februarie 2022 au fost atât de îngrijorătoare, se arată într-o analiză publicată de Bloomberg. El a avertizat în mod explicit că o intervenție a trupelor NATO ar putea declanșa o lansare de arme nucleare strategice de către Rusia pe teritoriul SUA și al Europei. Îngrijorătoare este și postura distinctă a Rusiei în ceea ce privește așa-numitele arme nucleare tactice, sau non-strategice.

1. Ce a făcut Rusia pentru a stârni îngrijorare?

Când Putin a trimis trupe în Ucraina în 2022, a amenințat orice națiune care intervine cu „consecințe pe care nu le-ați experimentat niciodată în istoria voastră”. Acest lucru a fost considerat pe scară largă ca fiind o amenințare cu un atac nuclear. În iunie 2023, Putin a declarat că Rusia a desfășurat o parte din armele sale nucleare tactice în Belarus, un aliat care a fost un teren de pregătire pentru atacurile rusești asupra Ucrainei. Rusia organizează în mod regulat exerciții pentru a-și testa sistemele de livrare a armelor strategice, inclusiv lansări practice de rachete balistice intercontinentale (ICBM) și rachete de croazieră cu rază mai scurtă de acțiune. În februarie 2024, răspunzând președintelui francez Emmanuel Macron, care a refuzat să excludă trimiterea de trupe în Ucraina, Putin a citat noile arme strategice rusești care intră în serviciu și a declarat că SUA și Europa „trebuie să înțeleagă că avem, de asemenea, arme care pot lovi ținte pe teritoriul lor și că toate acestea amenință cu adevărat un conflict cu utilizarea armelor nucleare și, prin urmare, distrugerea civilizației”.

2. Ce este o armă nucleară tactică?

„Tactică” este un termen inexact pentru o armă nucleară care ar putea fi folosită în cadrul unui teatru de război. Aceasta înseamnă, în general, că are un focos mai puțin puternic (capul exploziv al unei rachete, rachete sau torpile) și este lansată la o distanță mai mică – prin mine, artilerie, rachete de croazieră sau bombe lansate de avioane – decât armele nucleare „strategice” pe care SUA și Rusia le-ar putea lansa una împotriva teritoriului celeilalte cu ajutorul rachetelor balistice intercontinentale. Acordurile de control al armamentului dintre SUA și Uniunea Sovietică (și mai târziu dintre SUA și Rusia) începând cu anii 1970 s-au concentrat în principal pe numărul de arme nucleare strategice, nu pe cele tactice.

3. Cât de puternică poate fi o armă nucleară tactică?

În timp ce cele mai puternice focoase strategice de astăzi se măsoară în multe sute de kilotone, armele nucleare tactice pot avea o putere explozivă mai mică de 1 kilotonă; multe dintre ele sunt de ordinul zecilor de kilotone. Pentru a avea o perspectivă, bombele atomice lansate de SUA asupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki în 1945 au avut o putere explozivă de aproximativ 15 kilotone și, respectiv, 20 de kilotone.

4. Cum se încadrează un atac nuclear în doctrina militară a Rusiei?

Începând cu anul 2000, doctrina militară a Rusiei, împărtășită public, permite utilizarea armelor nucleare „ca răspuns la o agresiune pe scară largă care utilizează arme convenționale în situații critice pentru securitatea națională a Federației Ruse”. Strategia rusă cunoscută sub numele de „escaladare pentru a de-escalada” are în vedere utilizarea unei arme nucleare tactice pe câmpul de luptă pentru a schimba cursul unui conflict convențional pe care forțele rusești riscă să îl piardă. John Hyten, care a fost cel mai înalt oficial militar american în domeniul armelor nucleare, spune că o traducere mai exactă a strategiei rusești este „escalada pentru a câștiga”. Diplomații ruși, în încercarea de a reduce temerile legate de ceea ce s-ar putea întâmpla în Ucraina, au declarat că armele nucleare ar fi folosite împotriva forțelor convenționale doar dacă „însăși existența” Rusiei ar fi „în pericol”.

5. Ce se află în arsenalul Rusiei?

Departamentul american al Apărării a raportat în 2018 că Rusia are „avantaje semnificative” față de SUA și aliații săi în ceea ce privește forțele nucleare tactice și că își îmbunătățește capacitățile de livrare. Cercetătorii de la Federation of American Scientists au estimat că, la intrarea în 2022, Rusia avea 4.477 de focoase nucleare, dintre care 1.525 – aproximativ o treime – ar putea fi considerate tactice.

6. Cum ar arăta un atac nuclear tactic?

Nina Tannenwald, autoarea cărții „The Nuclear Taboo: The United States and the Non-Use of Nuclear Weapons Since 1945” (Tabuul nuclear: Statele Unite și neutilizarea armelor nucleare din 1945), prezintă un scenariu în care chiar și o armă nucleară de mici dimensiuni, una cu o putere explozivă de 0,3 kilotone, ar produce „pagube mult mai mari decât cele produse de un exploziv convențional”. Aceasta ar putea, scria ea în Scientific American în martie 2022, „să provoace toate ororile de la Hiroshima, deși la o scară mai mică”. Cu toate acestea, este posibil ca, dacă este detonat la altitudinea potrivită, un focos de mică putere să anihileze forțele adverse de dedesubt, fără a lăsa în urmă daune de radiații pe termen lung care să lase câmpul de luptă interzis tuturor.

7. Cum ar reacționa lumea?

Deoarece Ucraina nu este membră a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord – Putin a cerut să nu i se permită niciodată să adere – SUA și aliații săi nu sunt obligați să vină în apărarea sa. Dar Occidentul ar fi supus unei mari presiuni pentru a răspunde la un atac nuclear, poate chiar cu o armă tactică proprie. De acolo, ar fi o ghicitoare pentru oricine. „Nu cred că există capacitatea de a folosi cu ușurință arme nucleare tactice și de a nu ajunge la Armaghedon”, a avertizat Biden în 2022. Se crede că SUA ar avea aproximativ 150 de bombe nucleare gravitaționale B-61 – cele lansate din avioane, cu randament variabil care poate fi de până la 0,3 kilotone – staționate în cinci țări NATO: Belgia, Germania, Olanda, Italia și Turcia. Se știe că alți doi membri NATO, Marea Britanie și Franța, au propriile arme nucleare. Iar Polonia și-a exprimat interesul de a „împărtăși” armele nucleare americane, ceea ce ar putea însemna orice, de la oferirea de avioane de escortă sau de recunoaștere pentru o misiune nucleară până la găzduirea efectivă a armelor.