Bombe, spaimă și gloanțe. În nordul Kosovo

La un an după uciderea misterioasă a politicianului sârb, Oliver Ivanovici, mai multe atentate cu bombe și arme de foc din nordul Kosovo rămân încă neelucidate, se arată într-o investigație a BIRN, semnată de Andjela Milivojevici.

Întâi i-au aruncat mașina în aer. I-au incendiat sediul partidului. Cineva a dat buzna în casa lui și i-a amenințat soția. Apoi iar i-au aruncat mașina în aer. „Au făcut tot ce au putut până acum – doar că nu m-au împușcat”, spunea pe jumătate în glumă Oliver Ivanovici, un proeminent politician sârb din Kosovo, într-un interviu televizat din noiembrie 2017.

Trei luni mai târziu, în dimineața zilei de 16 ianuarie 2018, în jurul orei 8.10, Ivanovici mergea spre sediul partidului său din orașul Mitrovița, în nordul Kosovo, când șase focuri de armă au răsunat, trase dintr-un vehicul în mișcare. Lovit în spate, Ivanovici a murit în mai puțin de o oră.

„Mereu îmi spunea: ‘Știi bine, Kosovo este viața mea’. Până la urmă, chiar și-a dat viața pentru Kosovo”, a spus văduva lui, Milena Ivanovici Popovici, într-un interviu pentru Balkan Investigative Reporting Network (BIRN) cu puțin timp înainte de comemorarea morţii lui.

Atunci când a fost împușcat, Ivanovici era judecat pentru crime de război împotriva civililor albanezi din Kosovo, în urma conflictului din anii ’90 — acuzații pe care le respingea. Dar într-un oraș sinonim cu dușmănia dintre sârbi și albanezi, puțini consideră că asasinarea lui Ivanovici are motivație etnică.

În mai multe declarații publice, Ivanovici a acuzat elemente infracționale din rândul comunității sârbe din Kosovo pentru mai multe acte de intimidare. De asemenea, a menționat posibile legături ale acestora cu partidul sârbilor din Kosovo susținut de Belgrad. Acest partid este Srpska Lista, iar Ivanovici îl critica vehement.

Poliția l-a indicat drept suspect de crimă pe Milan Radoicici, vicepreședinte al Srpska Lista. Radoicici, pe care Ivanovici l-a descris drept adevăratul broker de putere în enclavele sârbești din nordul Kosovo, a evitat arestarea și se ascunde de poliţie. El neagă orice legătură cu asasinatul.

Între timp, Poliția din Kosovo a arestat doi ofițeri sârbi din cadrul recent integratei forte polițienești naționale și un membru al galeriei clubului de fotbal Partizan Belgrad, pentru legături cu crima; oricum, până acum, Procuratura specială din Kosovo nu a reușit să identifice persoana care a apăsat pe trăgaci.

La un an după ce uciderea lui Ivanovici – care la momentul său a fost o știre larg distribuită pe tot globul-, o investigație a BIRN dezvăluie că această crimă este doar vârful aisbergului reprezentat de cazuri neelucidate de violență cu tentă politică în rândul comunității sârbe din nordul Kosovo.

Pornind de la acest caz care umbrește eforturile susținute de Uniunea Europeană pentru normalizarea relațiilor dintre Belgrad și Priștina, BIRN a catalogat 74 de atentate asupra sârbilor din Kosovo – în care s-au folosit arme de foc, grenade, incendii sau dispozitive explozive – din 2014 încoace, anul în care Srpska Lista a preluat prima dată puterea, în urma alegerilor locale.

Țintele au fost politicieni, membri ai forțelor de poliție și securitate, jurnaliști, antreprenori și angajați ai instituțiilor publice.

Poliția din Kosovo nu tratează nici unul dintre aceste cazuri drept violență etnică, ceea ce înseamnă că nu crede că în spatele atentatelor se află albanezi kosovari.

În afară de uciderea lui Ivanovici și a altor politicieni de opoziție cu patru ani în urmă, nici unul dintre incidente nu a fost letal – deși localnicii spun că atacurile au crescut doza de spaimă în această regiune din Kosovo cunoscută de multă vreme ca fiind în afara legii.

Cele mai multe incidente implică distrugerea de mașini sau a unor proprietăți și s-au petrecut noaptea târziu, ceea ce i-a făcut pe anchetatori să speculeze că infractorii ar fi fost mai interesați să transmită un mesaj decât să rănească sau să ucidă.

La data publicării acestui articol, în nici unul dintre cazuri nu începuse urmărirea penală. „Nu sunt mulțumit”, a declarat pentru BIRN Shyqyri Syla, procurorul șef de la Procuratura din Mitrovița. „Vedeți, există cazuri din 2014 și nici unul nu are făptași identificați. Au trecut patru ani și, cu cât trece timpul, cu atât e mai greu să îi găsești.”

Ancheta BIRN este rezultatul a șase luni de monitorizare a presei locale și de interviuri cu localnici și oficialități.

BIRN a confirmat detaliile fiecărui caz cu biroul procuraturii locale și Direcția de Poliție pentru nordul Kosovo, care are unități în orașele dominate de sârbi: Mitrovița, Zubin Potok, Zvecean și Leposavici.

Este dificil să compari nivelul de criminalitate de dinainte de 2014, anul când a fost înființată o forță de poliție integrată pentru toată țara, ca urmare a unui acord patronat de UE, în funcție de repartiția etnică din Kosovo. Pur și simplu nu există statistici precise pentru enclavele sârbești.

Dar întrebat câte mașini aruncate în aer și alte asemenea incidente au existat înainte de 2014, Departamentul pentru infracțiuni grave de pe lângă biroul Procuraturii din Mitrovița afirmă că poliția a deschis doar cinci investigații între decembrie 2000 și decembrie 2013. (Toate rămân neelucidate.)

Dacă nu există dovezi că liderii Srpska Lista aruncă grenade și cocteiluri Molotov cu mâna lor, criticii acuză partidul că a creat un climat de teamă și intimidare despre care unii spun că este echivalent cu incitarea la violență. Tot ei spun că Partidul Progresist Sârb (SNS), aflat la putere la Belgrad, este încântat să întrețină flăcările discordiei într-o zonă a Kosovo care rezistă de multă vreme integrării etnice.

„Nu știu cum se poate numi altfel decât ‘criminalitate sponsorizată de stat’ ce are loc sub pretextul menținerii integrității comunității sârbe din nord”, spune Bojan Elek, cercetător la think tank-ul Centrul de Politică de Securitate din Belgrad.

Nici Srpska Lista, nici SNS nu au răspuns la cererile de interviu sau la întrebările scrise referitoare la ancheta BIRN.

Lumi divizate
Podul Ibar din centrul Mitrovița este un simbol vizibil al animozității etnice din oraș. Sârbii locuiesc la nord, albanezii la sud de acesta. Râul Ibar trasează o linie de demarcație între ei.

Podul lung de 30 de metri a fost un celebru punct de impact în timpul războiului din Kosovo din anii ’90 și după aceea. Și acum este încă închis traficului. Dar pentru pietoni oferă o privire ispititoare către două lumi – diferite și divizate.

În partea de sud, la tarabele unde se vând steaguri albaneze și americane se vorbește albaneză. Automatele bancare distribuie euro. O moschee se întrevede lângă o piață plină de viață.

În partea de nord, la chioșcuri se face negoț în dinari, în sârbă și răsună clopotele bisericilor ortodoxe. Indicatoarele și reclamele sunt scrise cu litere chirilice. Multe magazine nu acceptă carduri și nici nu dau chitanțe, iar unele mașini nu au plăci de înmatriculare – semne ale incertitudinii juridice din enclava sârbă.

La trei blocuri de pod, spre nord-est, se găsește biroul Inițiativei Civice Libertate, Democrație, Justiție (SDP), principalul partid de opoziție din nordul Kosovo. Aici încerca Oliver Ivanovici să își resuscite cariera politică, candidând pentru postul de primar al Mitroviței de Nord în alegerile locale din octombrie 2017, cu câteva luni înainte să fie împușcat.

Ieșise de curând din închisoare, după trei ani de custodie pentru procesul în care este acuzat că a ordonat uciderea de civili albanezi kosovari în aprilie 1999, pe când era unul dintre „gardienii podului”, un termen folosit pentru a descrie naționaliștii sârbi care doreau să îi țină pe etnicii albanezi în afara jumătății de nord a orașului.

În ianuarie 2016, o instanță de judecată a UE l-a condamnat la nouă ani de închisoare. Ivanovici a făcut apel, argumentând că procesul avea motivație politică. În februarie 2017, o curte de apel din Priștina a invalidat sentința, decizând rejudecarea procesului, și l-a eliberat.

Ivanovici era un paradox: un presupus criminal de război cu reputația unui politician moderat; un opozant neclintit al independenței Kosovo, care vorbea fluent albaneza și pleda pentru coexistența pașnică cu vecinii non-sârbi.

Odată cu intrarea în politica națională, după perioada de „gardian de pod”, a devenit un susținător al dialogului cu albanezii, ce reprezintă 91% din populația Kosovo, potrivit ultimului recensământ. Între 2008 și 2012 a fost secretar de stat pentru Kosovo în guvernul sârb, creându-și reputația unui om cu care Priștina poate coopera.

Deoarece Serbia nu recunoaște independența Kosovo, sârbii kosovari din fosta provincie pot candida în alegerile naționale sârbe.

În 2012, Ivanovici a înființat SDP, îndemnându-i pe sârbii din Kosovo să se ajute singuri prin obținerea de posturi în instituțiile locale, inclusiv poliție și sistemul juridic. A candidat la funcția de primar al Mitroviței de Nord în alegerile din 2013, pierzând în fața nou-veniților din Srpska Lista.

Atacuri repetate
Ivanovici nu era străin de intimidări. Atacatori necunoscuți i-au aruncat de două ori mașina în aer, în 2005 și 2007. Înaintea alegerilor locale din 2013, birourile partidului au fost incendiate, fără să fie nimeni rănit, potrivit Ksenijei Bozovici, vicepreședinte a SDP.

Câteva luni mai târziu, un intrus a dat buzna în casa lui Ivanovici în lipsa lui, terorizându-i soția. „Un bărbat mascat a intrat peste mine în apartament și a început să spargă tot ce era de sticlă”, își amintește Milena. „Fiul meu [Bogdan], care era bebeluș atunci, dormea în cealaltă camera. Bogdan a început să plângă, iar bărbatul m-a pleznit peste față și mi-a spus: ‘Asta e pentru soțul tău’, apoi a fugit”.

Poliția nu a găsit niciodată intrusul.

„Este ca și cum ai trăi sub o juntă, dar în loc de militari suntem conduși de o bandă de criminali”, a declarat Ivanovici pentru BIRN cu puțin timp înainte să fie asasinat. „Structurile criminale din spatele guvernului local reprezintă acum adevărata sursă de putere în Mitrovița, nu politicienii și nici instituțiile.”

În ultimul său interviu acordat BIRN, înaintea să fie asasinat, Ivanovici l-a identificat pe Radoicici — pe atunci un recuperator puțin cunoscut, proprietarul unor camioane – drept un personaj-cheie în sistemul obscur al puterii din zonele controlate de sârbi din nordul Kosovo. „Centrul puterii nu se află în clădirea municipalității – pentru că clădirea municipalității aparține altcuiva, aparține acestui centru informal de putere”, a spus Ivanovici.

După ce Srpska Lista l-a desemnat pe Radoicici drept vicepreședinte în vara lui 2018 — surprinzând mulți comentatori care nu auziseră vreodată de el — mass-media a vorbit despre legăturile lui strânse cu elitele politice atât din Kosovo, cât și din Serbia, inclusiv cu președintele sârb Vucici și prim-ministrul kosovar Ramush Haradinaj.

Haradinaj a fost criticat în iulie după ce l-a primit pe Radoicici la biroul său pentru o întâlnire descrisă de unul dintre parlamentarii de opoziție drept o „primire solemnă” a unui „suspect de crimă organizată, șantaj, violență și terorizarea cetățenilor din nordul Mitroviței”.

Rada Trajkovici, ce conduce o organizație non-guvernamentală în Kosovo pe nume Mișcarea Europeană a Sârbilor din Kosovo, a declarat BIRN: „Atunci când vorbesc cu Haradinaj și spune: ‘El [Radoicici] este omul care îmi dă garanții pentru orice acord privind nordul și îndeplinește tot’, înseamnă că are sprijinul statului [sârb] pentru a face lucrurile așa cum vrea, fără nici un risc, și să încheie afacerile după cum îi convine lui Vucici și politicii lui.”

În noiembrie, poliția din Kosovo a percheziționat casa lui Radoicici, în cadrul investigației privind uciderea lui Ivanovici. În acel moment, proprietarul se afla în Serbia, care nu are convenție de extrădare cu Kosovo. Radoicici este încă în libertate , iar BIRN nu a reușit să îl contacteze pentru comentarii.

După știrea că este căutat de poliția din Kosovo, oficiali sârbi i-au luat apărarea. Marko Djurici, directorul biroului guvernului sârb pentru Kosovo, l-a numit un „adevărat patriot”. Președintele Vucici a declarat pentru postul public sârb RTS: “Milan Radoicici nu este ucigașul lui Oliver… Unitățile speciale ale poliției din Kosovo voiau să îl ucidă într-o operațiune de arestare pentru a pune pe seama Belgradului asasinarea lui Oliver Ivanovici. Asemenea acuzații ar slăbi poziția de negociere a Serbiei [în cadrul discuțiilor în curs pentru normalizarea relațiilor cu Kosovo].”

Și membri ai Srpska Lista au apărut în public, în tricouri albe inscripționate cu harta Kosovo în culorile steagului sârbesc, un portret al lui Radoicici și textul „Toți suntem Milan”.

În noiembrie, poliția din Kosovo aresta alți trei suspecți pentru implicarea în asasinat: Dragisa Markovici și Nedeljko Spasojevici, ambii membri ai forțelor de poliție kosovare, și Marko Rosici, un muntenegrean identificat drept membru al galeriei oficiale a clubului de fotbal Partizan Belgrad.

Procuratura specială din Kosovo afirmă într-un document văzut de BIRN că cei arestați – dar și cei căutați în continuare – sunt suspectați că au sprijinit asasinatul oferind ajutor material sau tăinuind indicii.

‘Un mesaj politic’
Pe lângă Ivanovici, alți șase politicieni sârbi kosovari din opoziție au fost ținta unor atacatori necunoscuți în ultimii patru ani – unii de mai multe ori, arată investigațiile oficiale.

Dimitrije Janicijevici, 35 de ani, a fost doborât în fața propriei case din Mitrovița puțin după miezul nopții, în 16 ianuarie 2014 — cu exact patru ani înaintea uciderii lui Ivanovici. Janicijevici și Ivanovici erau prieteni. Potrivit văduvei lui Ivanovici, acesta era nașul a patru dintre copiii lui Jancijevici. Membru al Adunării Municipale din Mitrovița, Janicijevici candida la primărie în alegerile locale din partea Partidului Independent Liberal atunci când a fost ucis.

Potrivit unui doctor care a examinat cadavrul, erau peste 10 gloanțe în piept și abdomen. Nimeni nu a fost arestat pentru această crimă.

Într-un incident separat, trei ani mai târziu, la Mitrovița, biroul lui Slavisa Ristici a fost devastat de un incendiu. Ristici, fost primar al orașului Zubin Potok, este din 2016 parlamentar independent în Serbia. „Practic, abia ne mutasem”, își amintește Ristici într-un interviu acordat BIRN într-o cafenea belgrădeană, vizavi de Parlament. „După o lună, l-au ars din temelii. Poliția nu a făcut nimic.” Focul a cuprins biroul pe 7 februarie 2017. Poliția a fost chemată la 3.35 a.m. să intervină în blocul de șase etaje, după ce locatarii au simțit fumul, potrivit unui purtător de cuvânt al forțelor de ordine.

Un locatar își amintește că oamenii din apartamentele de deasupra biroului au folosit cearșafuri înnodate ca să scape. Patru copii au ajuns la spital din cauza inhalării de fum, a semnalat presa. Nu este clar cum a pornit focul, dar Ristici afirmă că sigur a fost pus. Și nu a fost prima dată când proprietatea sa a fost ținta unui atac, spune el.

În noaptea zilei de 24 aprilie 2016, în timp ce SNS sărbătorea victoria în alegerile parlamentare anticipate din Serbia, Ristici urmărea rezultatele la televizor în locuința lui din Zubin Potok. „Toată familia mea era în casă, și fratele meu, și priveam cu neîncredere rezultatele alegerilor când, deodată, am auzit ta-ta-ta – se trăgea în față casei”, a spus el. „Ne-am întins toți pe podea, copiii și soția, apoi, după câteva minute, când totul s-a liniștit, împreună cu fratele meu am ieșit în întuneric să vedem ce s-a întâmplat.”

Au găsit geamuri sparte și urme de gloanțe pe peretele exterior al casei. A doua zi, soția lui a găsit o bombă neexplodată în iarbă. Pentru Ristici este limpede că atacatorii au fost sârbi kosovari și nu etnici albanezi. „Albanezii atacă sârbi în eclave din sud [în Kosovo], dar în nord cred că toate aceste atacuri sunt legate de Srpska Lista, pentru că sunt țintiți doar oameni care nu vor să țină linia partidului”, a spus el.

Presa locală a semnalat cazuri de albanezi kosovari care atacă credincioși sârbi în drumul lor spre biserici ortodoxe la sud de râul Ibar.

În iulie 2017, în nordul Kosovo, cineva i-a aruncat în aer mașina lui Draghișa Milovici, un doctor care candida la funcția de primar al orașului Zvecean la alegerile locale din acel an. Deși din alt partid, Milovici intrase într-o alianță informală cu Ivanovici împotriva Srpska Lista.

„În dimineața aceea am fost șocat – la fel și familia mea”, a declarat Milovici într-un interviu pentru BIRN realizat la Centrul de Sănătate Mitrovița, unde este chirurg ortoped. „Îmi era clar că era vorba de o amenințare și un mesaj politic.” Întrebat ce mesaj putea fi, Milovici a spus: „Exista un singur scop și acela era victoria obligatorie a Srpska Lista. Mesajul pentru mine a fost să mă retrag din alegeri, iar pentru ceilalți oameni – să nu mă voteze.”

Dragan Jablanovici, un fost membru al Srpska Lista care a devenit politician independent, era primar al orașului Leposavici când casa lui a fost bombardată în octombrie 2015. Nimeni nu a fost rănit. În mai 2017, cineva a tras focuri de armă unde se întâlnea echipa lui de la primărie.

În același sens, un atacator neidentificat a aruncat o bombă în casa lui Drazen Stojkovici, președintele comitetului municipal al Partidului Sârb al Poporului din Mitrovița, în jurul orei 9 noaptea, în decembrie 2016. Fațada a fost afectată. Nebojsa Vlajici, prietenul și avocatul lui Ivanovici, a vorbit pe șleau despre violențe. „Așa merg lucrurile aici: una dintre metodele de luptă cu oponentul tău este să spui, ‘Hai să aruncăm o bombă’”.

Dușan Janjici de la Forum pentru Relații Etnice consideră că atacurile cu bombă din nordul Kosovo sunt atât de obișnuite încât oamenii au devenit nepăsători – până la punctul de a uita că este vorba de „acte de terorism”. „Este o cale de a institui reguli acolo unde nu există regula statului de drept”, a spus el.

Și adaugă că explozivii preferați în nordul Kosovo par să fie grenade de mână din perioada iugoslavă și „bombe” făcute artizanal sau cocteiluri Molotov. „Asta [cocteilul Molotov] este o bombă de avertisment,” precizează Janjici.

‘Tipar pentru intimidare’
Toți politicienii intervievați de BIRN au presupus că au devenit ținte din cauza opoziției lor față de Srpska Lista – și, prin extensie, față de SNS de la Belgrad. Srpska Lista a contestat prima dată alegerile din Kosovo de la sfârșitul lui 2013 și începutul lui 2014, aproximativ la doi ani după ce SNS a ajuns la putere în Serbia.

Acum, partidul face parte dintr-o coaliție de guvernare la Priștina. Deținând nouă din cele 10 locuri rezervate sârbilor kosovari într-o adunare de 120 de parlamentari, Srpska Lista are trei miniștri în cabinet.

Cel puțin pe hârtie, și Srpska Lista și SNS declară că susțin promisiunile făcute în cadrul acordului din 2013 semnat de Serbia și Kosovo la Bruxelles de a integra instituțiile de stat paralele din Kosovo și de a încerca să înlăture obstacolele din fața normalizării relațiilor etnice. Dar nici unul dintre ele nu recunosc independența Kosovo și mare parte din retorica lor publică se află în conflict cu normele oficiale ale procesului politic sponsorizat de UE, afirmă observatorii politici.

Analiștii spun că Srpska Lista și SNS sunt nemulțumite din cauza lipsei de progrese privind stabilirea unei asociații a municipalităților sârbe care să reprezinte interesele propriilor etnici în Kosovo, o parte a acordului de la Bruxelles la care parlamentarii de opoziție se împotrivesc din toate puterile.

Pe pagina sa web, Srpska Lista se prezintă drept unicul partid sârb kosovar susținut de guvernul de la Belgrad. Cu siguranță, SNS i-a acordat garanția exclusivă înainte alegerilor locale din 2017. „Victoria Srpska Lista este un factor de importanță națională esențială pentru sârbii din Kosovo”, a spus Darko Glisici, șeful comitetului executiv al SNS, la o întâlnire cu candidații pentru consiliile locale în timpul unui turneu la Zvecean din octombrie trecut.

Chemându-i pe sârbi să iasă la vot și să aleagă cum trebuie, Aleksandar Vulin, ministrul Apărării din Serbia și fost șef al Biroului guvernamental pentru Kosovo, a spus: „Ei știu cel mai bine că Srpska Lista este legătura cu guvernul sârb…”

Djurici, actualul director al Biroului pentru Kosovo de la Belgrad, a declarat în timpul unui miting pre-electoral de la Zvecean: „Srpska Lista este singura legătură a oamenilor din Kosovo cu Serbia”. Presa pro-SNS din Serbia și Kosovo li s-a alăturat, lansând campanii împotriva liderilor opoziției pe care criticii le califică drept murdare.

Cu câteva zile înainte de alegeri, TV Pink din Serbia și TV Most din Kosovo au transmis publicitate electorală de câte un minut – pe oră, la fiecare oră – care arăta fața lui Ivanovici imprimată pe un steag albanez. O voce spunea că el reprezintă „oamenii care ne-au trădat încrederea, oamenii care au sprijinul Priștinei”.

Cinci asociații de apărare a drepturilor mass-media din Serbia au transmis o declarație ce condamna cu fermitate reclama, calificată drept „o violare flagrantă a codurilor și standardelor jurnalistice, dar și o violare a regulilor electorale”.

În cele din urmă, Srpska Lista a câștigat o majoritate covârșitoare în toate cele 10 municipalități în care sârbii au majoritate. În Mitrovița de Nord, candidatul lor la primărie, Goran Rakici, a strâns circa 67% din voturi, față de aproape 19% pentru Ivanovici.

„Mediul de campanie pentru prima rundă a alegerilor a fost tulburat de un puternic val de intimidare în rândul majorității comunităților sârbe din Kosovo, adresat entităților politice și votanților non-Srpska Lista”, au scris observatorii electorali ai UE într-un raport din february 2018.

Care continua: „Înainte de începerea oficială a campaniei, s-au înregistrat incidente violente, inclusiv incendierea vehiculelor a doi proeminenți candidați la primărie din opoziție. Instituțiile ce funcționează sub ‘sistemul sârbesc’ ce operează în Kosovo au fost implicate în presiuni asupra candidaților non-Srpska Lista și a familiilor lor, în unele cazuri raportate ajungând la concedierea acestora”.

‘Hai să le rupem oasele’
Pe lângă politicieni, multe dintre atacurile identificate de BIRN par să fie îndreptate împotriva oamenilor de afaceri sârbi din Kosovo, a unor oficiali sau persoane care au refuzat să boicoteze instituțiile kosovare.

Exteriorul cafenelei Dolce Vita din Mitrovița a fost incendiat în august 2016, după ce ministrul pentru dialog din Kosovo, Edita Tahiri, a băut o cafea aici. Patru luni mai târziu, Hotelul Sașa din oraș a fost ținta unei bombe, după ce Tahiri l-a vizitat.

Kod Drazevica, un restaurant condus de sârbi de pe lacul Gazivoda de lângă granița Kosovo-Serbia, a fost ținta unei bombe incendiare după ce președintele kosovar Thaci a fost aici la sfârșitul lui septembrie 2018.

Ofițerii sârbi din Poliția Kosovo au fost și ei ținta atacurilor. În ultimii patru ani, 11 și-au găsit mașinile incendiate, iar casele a trei polițiști au fost avariate de explozivi, a descoperit ancheta BIRN. Toate victimele erau membri ai noii forțe de poliție integrată formată în 2014 ca urmare a acordului de la Bruxelles.

În acel an, aproximativ 280 de sârbi din Kosovo au trecut verificările de securitate pentru a putea face parte din poliția kosovară, potrivit lui Besim Hoti, comandant adjunct regional al poliției din Kosovo pentru nordul Mitroviței. Din acel moment, au devenit literalmente ținte vii, spune Hoti. Mulți au primit scrisori în care erau numiți „trădători” și care conțineau amenințări cu moartea.

În unele cazuri, erau vizați „pentru că își făceau treaba cum trebuie”, spune procurorul Syla, dând exemplul a doi ofițeri ale căror mașini au fost aruncate în aer după ce au investigat suspecți de trafic de droguri din lumea interlopă a sârbilor kosovari. „Uneori nu este în interesul anumitor persoane să aibă loc anumite investigații”, adaugă Syla. „Cei care au lucrat cel mai mult și-au găsit mașinile incendiate”.

În același timp, doi membri sârbi kosovari ai Forței de Securitate din Kosovo (KSF) și-au găsit mașinile aruncate în aer, a arătat ancheta.

KSF este o forță militară controversată, al cărei mandat este limitat la reacții în față unor situații de criză. A fost înființată în 2009 printr-un plan sponsorizat de ONU, care viza transformarea ei în armată regulată după cinci ani. În decembrie, Priștina a aprobat proiectul legislativ care va realiza această schimbare respinsă cu înverșunare de Serbia.

Dintre cei 137 de sârbi kosovari care au intrat în KSF până la finele lui 2018, aproape jumătate — 66 — au cerut să părăsească unitatea, potrivit ministrului adjunct al KSF, Agim Ceku. „Erau sub presiune dinspre Serbia”, a spus Ceku într-un interviu acordat BIRN la Priștina. „Au primit mesaje anonime, familiile lor au fost amenințate, erau hărțuiți atunci când treceau granița în Serbia.”

În ianuarie 2018, comitetul municipal al Srpska Lista din Zubin Potok a emis o declarație care îi critica dur pe recruți și făcea apel la izolarea lor. „Toți cei care încearcă să își găsească viitorul în cadrul instituțiilor ‘Armatei Kosovo’ vor întâmpina un boicot nemilos din partea comunității sârbe”, declara comitetul.

O lună mai târziu, niște afișe au împânzit Zubin Potok, prinse sub ștergătoarele mașinilor parcate sau lipite la intrarea în clădirile publice. Sub semnătura „Armata de Nord”, afișele enumerau numele a șapte sârbi kosovari acuzați că fac parte din KSF. Aceștia erau numiți „trădători” ce nu ar trebui să mai fie lăsați să locuiască sau să muncească în Zubin Potok.

„Hai să le rupem oasele”, scria în afiș, care continua: „Noi, patrioții sârbi, jurăm solemn că vom opri acest lucru cu viața noastră”.

Biroul pentru Kosovo de la Belgrad a mărit miza în aprilie, când directorul Djurici a spus pe postul national de televiziune că orice sârb care intră în KSF poate fi condamnat la 10 ani de închisoare pentru aderarea la o forță militară străină ilegală.

Citește tot articolul pe Sinopsis.info

Foto: PICTURĂ MURALĂ DIN MITROVIȚA CE GLORIFICĂ SOLDAȚII SÂRBI CE AU LUPTAT ÎN KOSOVO, ÎN 1999. ‘MERITĂ SĂ MORI PENTRU ȚARA ASTA’, SPUNE TEXTUL. FOTO: STEFAN MILIVOJEVICI