G4Media.ro

BREAKING Mecanismul de control al utilizării interceptărilor serviciilor secrete în dosarele penale,…

Sursa foto: Ilona Andrei / G4Media

BREAKING Mecanismul de control al utilizării interceptărilor serviciilor secrete în dosarele penale, declarat neconstituțional / CCR: „Legiuitorul nu a reglementat un control efectiv al elementelor ce țin de legalitatea înregistrărilor” / Eliminarea pragului la abuzul în serviciu este constituțională

Curtea Constituțională a decis, miercuri, că mecanismul de control stabilit prin legea votată de majoritatea PSD-PNL-UDMR pentru utilizarea interceptărilor serviciilor secrete în dosarele penale este neconstituțional, subliniind că „legiuitorul nu a reglementat un control efectiv al elementelor ce țin de legalitatea înregistrărilor”. CCR a decis, totodată, că eliminarea pragului la abuzul în serviciu este constituțională.

Curtea Constituțională a dezbătut sesizările privind modificările votate în Parlament la Codul penal și Codul de procedură penală.

„Curtea a constatat că legiuitorul nu a reglementat un control efectiv al elementelor ce țin de legalitatea înregistrărilor – mijloc de probă în procesul penal – rezultate din activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului, desfășurate cu respectarea prevederilor legale, autorizate potrivit Legii nr.51/1991, cu consecinţe în planul respectării accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil.

Totodată, Curtea a constat că este necesar ca legiuitorul să reglementeze, în Codul de procedură penală, o formă de control a posteriori în cazul înregistrărilor ce rezultă din activităţile specifice culegerii de informaţii, care sunt comunicate organelor de urmărire penală și care dobândesc calitatea de mijloace de probă în dosarul penal în care nu s-a dispus trimiterea în judecată, pentru ca persoana vizată de aceste activități, care nu a dobândit în acea cauză calitatea de parte, precum și inculpatul față de care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală sau clasarea să poată contesta legalitatea acestor înregistrări, precum și elementele ce țin de legalitatea mijlocului de probă. De asemenea, Curtea a constatat că legiuitorul are obligația de a reglementa și procedura aplicabilă conservării și/sau distrugerii acestor înregistrări”, se arată în comunicatul de presă dat publicității de Curtea Constituțională în urma ședinței de miercuri.

Comunicatul Curții Constituționale:

În ședința din data de 17 mai 2023, Curtea Constituțională, în cadrul controlului de constituționalitate a priori, a decis:

A. Cu unanimitate de voturi în privința pct.1 și a pct.2 [cu referire la art.V din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal] și cu majoritate de voturi în privința celorlalte dispoziții ale pct.2:

1. A admis obiecția de neconstituționalitate formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție și a constatat că este neconstituțională sintagma „a unei decizii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dezlegarea unei chestiuni de drept sau în soluţionarea unui recurs în interesul legii” din cuprinsul art.III pct.1 [cu referire la art.3 alin.(3)] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal.

2. A respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.I pct.3 [cu referire la art.297 alin.(1)] și pct.4 [cu referire la art.298 alin.(1)], precum și ale art.V din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

În esență, Curtea Constituțională a stabilit, cu privire la sintagma „a unei decizii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dezlegarea unei chestiuni de drept sau în soluţionarea unui recurs în interesul legii” din cuprinsul art.III pct.1 [cu referire la art.3 alin.(3)] din legea criticată, că dezincriminarea se realizează printr-un act de reglementare primară. Legiuitorul nu poate asimila în niciun caz decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dezlegarea unei chestiuni de drept sau în soluționarea unui recurs în interesul legii cu o lege și, astfel, să îi atașeze efectele pe care le presupune o lege de dezincriminare. Curtea a reținut că o astfel de decizie nu provine de la o autoritate publică ce acționează în sfera generării normelor juridice sau a eliminării acestora și nu aduce niciun aport normativ propriu. Astfel, Curtea a constatat neconstituționalitatea sintagmei, fiind contrară dispozițiilor art.1 alin.(4), ale art.61 alin.(1) și ale art.126 alin.(3) din Constituție.

De asemenea, Curtea Constituțională a stabilit, cu privire la art.I pct.3 [cu referire la art.297 alin.(1)] și pct.4 [cu referire la art.298 alin.(1)], precum și ale art.V din legea criticată, că instanțele judecătorești pot remedia prin interpretare – cu luarea în considerare a deciziilor Curții Constituționale – inconsistențele și incongruențele existente în textele de incriminare. Astfel, chiar dacă legiuitorul nu a reglementat un anume prag valoric al pagubei sau o anumită intensitate a vătămării intereselor legitime ale persoanelor fizice/ juridice pentru reținerea infracțiunilor de abuz în serviciu sau neglijență în serviciu, aspect care, în jurisprudența anterioară a Curții Constituționale nu a atras neconstituționalitatea normei în cadrul controlului a posteriori de constituționalitate, acțiunea instanțelor judecătorești – concordantă cu jurisprudența Curții Constituționale – este de natură să mențină și să consolideze prezumția de constituționalitate a textului, care trebuie să îmbine într-un mod armonios aspectele de tipicitate obiectivă și subiectivă a infracțiunii. Totodată, Curtea a reținut că folosirea sintagmei „un alt act normativ care, la data adoptării, avea putere de lege” din cuprinsul normelor de incriminare antereferite nu încalcă exigențele de calitate a legii, întrucât infracțiunile de abuz în serviciu sau neglijență în serviciu vizează conduita funcționarului public/funcționarului prin raportare la un act de reglementare primară, neavând importanță dacă acesta a fost adoptat/ emis înainte sau după Constituția din 1991, atât timp cât a fost receptată în sistemul constituțional actual.

B. Cu unanimitate de voturi, după conexarea celor trei sesizări formulate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Avocatul Poporului și de un număr de 33 de deputați aparținând Alianței pentru Unirea Românilor (A.U.R.), Partidului Social Democrat (P.S.D.) și Partidului Umanist Social Liberal (P.U.S.L.) și 23 deputați neafiliați,

1. A admis obiecțiile de neconstituționalitate și a constatat că sunt neconstituționale dispozițiile art.I pct.17 [cu referire la art.139 ind.1 alin.(2)] și ale art.I pct.62 [cu referire la art.595 alin.(1) ind.1 lit.b)] din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor acte normative.

2. A respins, ca neîntemeiate, obiecțiile de neconstituționalitate și a constatat că Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor acte normative, în ansamblu, precum şi dispoziţiile art.I pct.1 [cu referire la art.9 alin.(5)], art.I pct.17 [cu referire la art.139 ind.1 alin.(1)], ale art.I pct.19 [cu referire la art.145 ind.1 alin.(3)], ale art.I pct.34 [cu referire la art.281 alin.(4)], ale art.I pct.38 [cu referire la art.345 alin.(1) ind.1 și (1) ind.2], ale art.I pct.43 [cu referire la art.374 alin.(11) și (12)], ale art.I pct.44 [cu referire la art.375 alin.(3)], ale art.I pct.45 [cu referire la art.377 alin.(5)], ale art.I pct.48 [cu referire la art.421 alin.(1) pct.2 lit.a)] și ale art.II alin.(2) din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor acte normative, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

În esență, în ceea ce privește soluția de admitere a obiecției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.I pct.17 [cu referire la art.139 ind.1 alin.(2)] din legea criticată, Curtea a reținut că legiuitorul nu și-a îndeplinit obligația constituțională, în sensul punerii de acord a prevederilor declarate neconstituționale prin Decizia nr.55 din 4 februarie 2020, cu dispozițiile Constituției, ceea ce este contrar prevederilor art.147 din Legea fundamentală. În acest sens, Curtea a constatat că, potrivit normelor criticate, organul competent să verifice legalitatea încheierii prin care s-au autorizat activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului, a mandatului emis cu această ocazie, a mijlocului de probă și a procedeului probatoriu prin care acestea au fost obținute este judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia îi revine, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, așadar o instanță judecătorească ierarhic inferioară celei care a autorizat activitățile respective. Din această perspectivă, Curtea a constatat că legiuitorul nu a reglementat un control efectiv al elementelor ce țin de legalitatea înregistrărilor – mijloc de probă în procesul penal – rezultate din activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului, desfășurate cu respectarea prevederilor legale, autorizate potrivit Legii nr.51/1991, cu consecinţe în planul respectării accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil.

Totodată, Curtea a constat că este necesar ca legiuitorul să reglementeze, în Codul de procedură penală, o formă de control a posteriori în cazul înregistrărilor ce rezultă din activităţile specifice culegerii de informaţii, care sunt comunicate organelor de urmărire penală și care dobândesc calitatea de mijloace de probă în dosarul penal în care nu s-a dispus trimiterea în judecată, pentru ca persoana vizată de aceste activități, care nu a dobândit în acea cauză calitatea de parte, precum și inculpatul față de care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală sau clasarea să poată contesta legalitatea acestor înregistrări, precum și elementele ce țin de legalitatea mijlocului de probă. De asemenea, Curtea a constatat că legiuitorul are obligația de a reglementa și procedura aplicabilă conservării și/sau distrugerii acestor înregistrări.

Cât privește soluția de admitere a obiecției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.I pct.62 [cu referire la art.595 alin.(1) ind.1 lit.b)] din legea criticată, Curtea a constatat că legiuitorul nu poate asimila în niciun caz decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dezlegarea unei chestiuni de drept sau în soluționarea unui recurs în interesul legii cu o lege și, astfel, să îi atașeze efectele pe care le presupune o lege de dezincriminare. Curtea a reținut că o astfel de decizie nu provine de la o autoritate publică ce acționează în sfera generării normelor juridice sau eliminării acestora și nu aduce niciun aport normativ propriu. Prin urmare, Curtea a constatat că dispozițiile art.I pct.62 [cu referire la art.595 alin.(1) ind.1 lit.b) din Codul de procedură penală] din legea criticată sunt neconstituționale, fiind contrare prevederilor art.1 alin.(4), ale art.61 alin.(1) și ale art.126 alin.(3) din Constituție.

Context. Legile pentru modificarea Codului penal și a Codului de procedură penală au fost atacate la Curtea Constituțională de parlamentari de la Forța Dreptei, PSD și AUR, precum și de Înalta Curte de Casație și Justiție și de Avocatul Poporului.

Prevederile contestate vizau în esență:

  • inexistența unui prag valoric pentru infracțiunea de abuz în serviciu
  • lipsa unui mecanism de contestare a interceptărilor SRI din dosare
  • obligația părților din dosare de a avea avocați cu certificat ORNISS pentru a avea acces la probele obținute de SRI și care sunt clasificate

Deputatul Ludovic Orban declara pe 12 aprilie că parlamentarii Forţa Dreptei, neafiliaţii şi cei de la AUR vor contesta la Curtea Constituţională modificările la Codul de procedură penală făcute în Camera Deputaţilor.

„Considerăm profund neconstituţionale, antidemocratice şi împotriva drepturilor şi libertăţilor individuale ale cetăţenilor români două prevederi din Codul de procedură penală modificate de majoritatea parlamentară. Este vorba de acceptarea ca probe a interceptărilor făcute de servicii de informaţii pe mandate de siguranţă naţională, în toate tipurile de procese pentru infracţiunile care sunt cuprinse în articolul 139”, afirma Orban la Palatul Parlamentului.

Acesta a menţionat că al doilea motiv de neconstituţionalitate în cazul Codului de procedură penală este articolul „care limitează dreptul la apărare al cetăţenilor” şi care obligă cetăţenii români să apeleze la avocaţi care au certificat ORNISS, atunci când este vorba de procese care vizează siguranţa naţională.

„Acest lucru este o aberaţie. Acordarea certificatului ORNISS se face de o instituţie a statului care poate să acorde cui vrea şi cui nu vrea certificate ORNISS. Prin împiedicarea alegerii avocatului dorit de către persoana care se află în cursul unui proces este împiedicată exercitarea dreptului constituţional la apărare, care este conferit oricărui cetăţean român”, a menţionat el.

Şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei a decis în unanimitate să trimită Curţii o sesizare privind cele două coduri.

În ceea ce priveşte Codul penal, instanţa supremă sesizează neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. I pct. 3 (art. 297 alin. 1 C. pen.) şi art. I pct. 4 (art. 298 C. pen.) şi art. V din Legea pentru modificarea şi completarea Legii 286/2009 privind Codul penal, precum şi a altor acte normative, în raport cu prevederile constituţionale ale art. 147 alin. (4) referitoare la caracterul obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale a României, ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul de drept precum şi ale art. 1 alin. (5), conform cărora respectarea Constituţiei şi a supremaţiei sale este obligatorie, precum şi în componenta sa referitoare la claritatea legii, dar şi neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. III pct. 1 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii 286/2009 privind Codul penal, precum şi a altor acte normative, în raport cu prevederile art. 1 alin. (4) şi art. 1 alin. (5) raportat la art. 61 alin. (1) şi la art. 126 alin. (3) din Constituţie.

Cu privire la Codul de procedură penală, Înalta Curte indică neconstituţionalitatea Legii pentru modificarea şi completarea Legii 135/2010 privind Codul de procedură penală privind art. I pct. 17 (art. 1391 din Codul de procedură penală) în raport de prevederile constituţionale ale art. 147 alin. (4) sub aspectul caracterului obligatoriu al deciziilor instanţei de contencios constituţional, ale art. 1 alin. (3) referitor la principiul statului de drept, precum şi ale art. 1 alin. (5) cu privire la principiul legalităţii, dar şi neconstituţionalitatea art. I pct. 1 – art. 9 alin. (5) din Codul de procedură penală, art. I pct. 19 (art. 1451 din Codul de procedură penală), art. II, în raport de prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5), sub aspectul exigenţelor privind calitatea legii.

Avocatul Poporului susţine la CCR neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. I, punctul 17 referitoare la art.139 ind.1 alin.(1) şi (2), precum şi cele ale art. I pct. 38 cu referire la introducerea alin. (1) ind.1 în cuprinsul art. 345 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor acte normative.

Pe 5 aprilie, Parlamentul a adoptat Codul Penal și de Procedură Penală, după ce Comisia juridică a Camerei Deputaților a admis, fără amendamente, formele transmise de Guvern.

Votul din Comisia Juridică a venit după o pauză de câteva minute, în care președinta comisiei, Laura Vicol (PSD), a fost chemată în birou pentru „o urgență”. La revenirea în comisie, ea a anunțat schimbarea poziției Coaliției și revenirea la varianta Guvernului.

Noile coduri au fost adoptate fără dezbateri, printr-o procedură fără precedent, despre care deputații USR au avertizat că ar fi neconstituțională.

Publicitate electorală

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

21 comentarii

  1. CCR, ieri nu a fost constituțional, azi e!

    • De cand au pus modificarea la interceptari era clar ca nu o sa tina la CCR. Toata lumea a plecat pe fenta, ca uite usl face si drege, dar asa au facut-o incat sa nu aiba cum sa nu pice la CCR

  2. Mafia se apară

  3. O p_rosteala mai mare ca la noi unde o mai fi în lume?!

  4. O decizie previzibilă,cu o corectură a titlului din articol,caci nu e vorba de eliminarea pragului pentru infracțiunile de abuz și neglijență în serviciu(prag care nu a existat în legislație),ci de neintroducerea lui.Înregistrările realizate pe mandat de siguranță națională de serviciile de prelucrare și culegere a informațiilor nu sunt facute la solicitarea unor organe de urmărire penală și nu au legătură cu comiterea unor infracțiuni,neputând fi socotite apriori mijloace de probă.Pe linie de siguranță națională verificarea legalității înregistrărilor o face oricum ICCJ odată cu autorizarea sau prelungirea lor.Dacă vreuna din aceste înregistrări(sau mai multe chiar) ar conține elementele vreunei infracțiuni , validarea ei/lor ca mijloace de probă nu este posibilă decât prin reglementarea unei proceduri speciale înscrise nu atât în Codul de procedură penală,cât mai cu seamă ân Legea 51/1991,privind siguranța națională,care să ofere posibilitatea unui control efectiv al liberului acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.Pe plan practic este o chestiune delicată,căci presupune accesul părților prin avocați la dosarul prin care s-a autorizat emiterea unui mandat de siguranță națională,acces care în prezent nu are nicio reglementare legală.

    • ce mecanism? ramane la latitudinea sri sa decida daca merita sa svoaya de la secret tot dosarul de urmarire din care au decupat 2 minute in care se vede un prost cum ia spaga

    • Personal cred că e bine că există cineva ( andrew b ) intre noi care ”traduce” limbajul specific din domeniul juridic pentru un diletant ca mine.

    • Din câte spui, andrew, dacă înțeleg bine, înregistrările făcute pe siguranță națională se fac ”din oficiu” și sunt țintite exclusiv pe aspectele multiple ( depistare, inregistrare, probare, rezolvare etc ) impuse pentru asigurarea siguranței naționale. Până aici e ok. Am două intrebări ( ca să înțeleg ) :
      1.Uneori, prin înregistrări se pot depista infracțiuni de altă natură, decât ”atentate” la siguranța statului, dar și acestea pot avea efecte asupra siguranței naționale, prin diferite forme și mărime de impact. Cine decide asupra calificării acestora ca ”periculoase” și cum ajung, dacă ajung, la organele de urmărire penală, având în vedere că nu au fost solicitate, iar băieții ”nu au treabă” de ”informator” ?
      2.Există și dacă da, cum sunt reglementate înregistrările punctuale făcute la solicitarea organismelor penale, cine le aprobă și cum sunt gestionate ?

  5. Dar este în spiritul ordinii și securității raporturilor juridice și in interesul public al oricărui stat de drept ca un asemenea acces în interesul înfăptuirii justiției să fie reglementat în procesul de ansamblu al modificării Legii nr.51/1991 privind siguranța națională a României.

  6. De ce te bucuri, PNListule? Toata lumea va pleca din tara si nu vor mai fi bani pentru pensia ta speciala.

  7. Vrei sa zici ca ce n-a fost in stare Dragnea a facut Iohannis.
    Dar dupa cum se vede la CCR inca activeaza mafiotii ailalti, de rit roşu.
    Si tocmai urmeaza sa va traga presul la ‘negocieri’.
    Sincer stafia peneleului o merita din plin. Vom fi si noi victime colaterale dar macar pesedacii sunt mafioti mai competenti decat mafiotii incepatori de rit galbejit.

  8. „Eliminarea pragului la abuzul în serviciu este constituțională”, (de fapt neintroducerea, cum a spus mai sus Andrew), este totuși un mic miracol, la câte mizerii a făcut acest Ccr obedient USL-ului.

  9. Ai personalitate multiplă ?

  10. Deci, ce era ordonanta 13, era ceva infim.
    Acum ies dulaii adevarati.
    In maxim 10 ani suntem ca in Rusia. Maxim maximorum. Poate chiar mult mai repede.
    Se legalizeaza hotia, furtul, coruptia si asa mai departe. Deci, nu ca nu se intampla, toti stim ca e asa, dar acum e clar ca se vrea hotie pe fata, din ce in ce mai mult. Si daca zici ceva….zici pe barba ta, ca acum cresc pedepsele si pentru proteste.
    Deci, ne vedem in Gulag.

  11. Pensiile speciale sunt neconstitutionale.
    Constitutia Romaniei la articolul 16 prevede ca toti cetatenii sunt egali in drepturi.
    Nu sunt permise privilegii de nici un fel.

    • Corect, dar „judecătorii” Ccr au pensii speciale și tot ei decid !
      Decid ca Dumnezeu, obligatoriu, fără cale de atac.

  12. Dacă se dorește se poate pune de acord legea de modificare a Codului de procedură penală cu cerințele deciziei CCR și asta chiar foarte repede.E nevoie de un singur capitol cu titlul, spre exemplu ,,Verificarea legalității probelor și activităților de supraveghere tehnică ce constituie mijloace de probă obținute în baza unui mandat
    de siguranță națională potrivit Legii 51/199”,capitol care să fie introdus în Codul de procedură penală și care să producă modificări corespunzătoare și în Legea 51/1991, prin prevedere expresă.Repet,dacă se dorește,dar am impresia(să dea Domnul să mă înșel) că nu se dorește în realitate acest lucru.

  13. *potrivit Legii 51/1991

  14. Faptul ca inregistrarile SRI nu pot fi folosite ca probe materiale, concrete, in dosarele penale „normale” nu inseamna ca SRI si DNA nu pot sau nu au voie sa faca schimb de informatii. SRI-ul poate transmite informatii DNA-ului in sensul ca pe inregistrarile lor au aparut informatii ca persoana X comite si alte infractiuni decat cele care tin de siguranta nationala. Pot sa informeze DNA-ul – bai desteptilor, vedeti ca ala fura gaini sau face afaceri ilicite, de milioane, sub nasul vostru. Noi nu va putem da inregistrari concrete, doar va informam. Mai departe e treaba voastra ce faceti cu informatia. N-aveti decat sa deschideti propria ancheta si sa va obtineti propriile dovezi si inregistrari. La fel si invers. Daca DNA il are sub urmarire pe un infractor banuit de coruptie si din inregistrari rezulta ca individul face si trafic cu arme sau vinde secrete de stat, sunt obligati sa anunte SRI, iar mai departe e treaba SRI-ului ce face cu informatiile respective. Deci, colaborarea intre institutii exista, insa fiecare trebuie sa-si obtina propriile dovezi (inregistrari) in cazul in care vor sa trimita pe cineva in judecata.

  15. Păi dacă de exemplu apare o secventă filmată din care rezulta că o persoană dă mită cuiva pentru un serviciu,acea filmare și înregistrarea audio nu ți le pot da serviciile.Sigur pot transmite și chiar transmit o informație organelor de urmarire penală.Tu cauți banii prin conturi și nu-i găsești și chiar dacă i-ai găsi aranjează cu cineva si spune că e vorba de un împrumut și așa rămâne bătut în cuie.Sunt cazuri in care este foarte greu,dacă nu chiar imposibil să dovedești o faptă consumată în condiții oculte.