BREAKING Mark Rutte a fost ales secretar general NATO. Klaus Iohannis, singurul contracandidat al politicianului olandez, s-a retras din cursă după ce nu a reușit să câștige susținerea vreunui aliat

Olandezul Mark Rutte este oficial noul șef al NATO, potrivit unui comunicat al instituției. Prim-ministrul demisionar al Țărilor de Jos își va prelua mandatul la 1 octombrie. Numirea sa a devenit o certitudine de săptămâna trecută, când președintele Klaus Iohannis a anunțat că se retrage din cursă și că își acordă sprijinul rivalului său pentru această funcție.

Rutte îl va înlocui în funcție pe Jens Stoltenberg. Mandatul acestuia a fost prelungit de patru ori de la sosirea sa în fruntea NATO în 2014, în special din cauza războiului din Ucraina. Decizia a fost o ușurare și pentru Casa Albă, care dorea să încheie această chestiune înainte de summitul NATO de la Washington, anticipând o posibilă revenire a lui Donald Trump.

Americanii au dorit, de asemenea, să evite un conflict cu „posturile de top” ale UE, aflate în prezent în discuție.

Postul de secretar general al Alianței este o portiță de scăpare pentru Mark Rutte, în vârstă de 57 de ani. În funcție din 2010, el este cel mai longeviv șef de guvern din Țările de Jos.

Cine e Mark Rutte: profil realizat de Le Figaro

Mai degrabă jovial, foarte abil din punct de vedere politic și un negociator formidabil când vine vorba de bani, este supranumit de multă vreme „Mister Teflon” în țara sa, datorită elasticității sale politice și capacității sale de a reveni pe calea cea bună în cele mai complexe situații și în cele mai periculoase contexte. Până anul trecut, nimic nu a făcut clic cu el.

Dar pragmatismul său a fost pus sub semnul întrebării. Confruntat cu explozia numărului de solicitanți de azil și deja slăbit de un scandal anterior legat de alocațiile familiale, el a fost nevoit să anunțe în iulie 2023 că va convoca alegeri anticipate și apoi se va retrage din viața politică. Alegerile în cauză de la sfârșitul anului trecut s-au soldat cu victoria PVV a lui Geert Wilders, un partid de extremă dreapta cu care partidul foarte liberal al lui Mark Rutte (VVD) a format în cele din urmă o alianță.

Deși este pe cale să înceapă o nouă carieră la sediul Alianței din Bruxelles – după ce a fost director la Unilever, șef al celei de-a cincea economii a UE și profesor în timpul liber – Mark Rutte este departe de a fi terminat cu politica. Aceasta va avea loc în alte cercuri și la un alt nivel. Campania pe care a dus-o pentru a obține acordul tuturor aliaților i-a dat o idee despre interlocutorii cu care va trebui să fie atent în viitoarele sale atribuții. În special, turcul Recep Tayyip Erdogan și maghiarul Viktor Orban, care au întârziat mult numirea sa. „Ei au vrut să fie tratați”, rezumă o sursă NATO.

Viktor Orban dorea, de asemenea, asigurări că Ungaria nu va participa sau nu va finanța activitățile Alianței în Ucraina. Acest angajament fusese dat recent de Jens Stoltenberg. Mark Rutte a trebuit să le confirme în scris într-o scrisoare către premierul ungar, făcută publică marți. „La NATO, regula este unanimitatea prin consens. Un aliat poate decide să nu participe la o misiune, dar nu se poate disocia de deciziile luate împreună, nici politic, nici financiar. Este ceea ce se va întâmpla cu Ungaria în legătură cu Ucraina. Este un precedent care ar putea fi invocat de alte țări, chiar de Trump”, se îngrijorează un diplomat al Alianței. Pentru a obține undă verde din partea Ungariei, Mark Rutte a fost, de asemenea, obligat să șteargă cu buretele obstacolele din calea statului de drept care au proliferat în Ungaria în ultimii ani sub Orban și pe care el însuși le-a criticat în 2021. În aceeași scrisoare, el s-a angajat să „trateze toți aliații cu același nivel de înțelegere și respect”.

Numele lui Mark Rutte, prieten apropiat al lui Emmanuel Macron și membru al Renew ca și el, circula de luni de zile când și-a declarat oficial candidatura la sfârșitul anului 2023. Candidatura sa a fost rapid susținută de Statele Unite, Regatul Unit, Franța și Germania. Parisul și Roma au stabilit, de asemenea, câteva condiții prealabile: viitorul secretar general ar trebui să provină dintr-un stat membru al UE.