BREAKING Rechizitoriu dur la adresa legilor justiției, într-o scrisoare deschisă trimisă Comisiei Europene de trei asociații de magistrați: Sistemul judiciar cunoaște un regres inacceptabil, independența sa fiind grav periclitată

Trei asociații de magistrați critică în termeni duri legile justiției, într-o scrisoare deschisă trimisă Comisiei Europene, acuzând Guvernul că prin măsurile propuse sau deja adoptate, ”sistemul judiciar cunoaște un regres inacceptabil, independența sa fiind grav periclitată”.

În scrisoarea deschisă se mai arată că niciuna dintre recomandările cheie din rapoartele recente ale Comisiei Europene privind legislația în domeniul justiției nu a fost respectată de România.

Cele trei asociații de maigistrați le cer oficialilor de la Bruxelles să folosească toate mijloacele de care dispun ”pentru a reda magistraților de bună credință speranța că valorile statului de drept nu au dispărut încă în România”.

În caz contrar, prin inacțiunea Comisiei Europene, ”distrugerea justiției va fi completă, iar tratatele UE în România vor fi compromise total și iremediabil”, susțin cele trei asociații de magistrați.

Asociația Formului Judecătorilor, Inițiativa pentru Justiție și Asociația Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor au adresat scrisoarea deschisă președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, vicepreședintei Comisiei, Vere Jourova și comisarului european pe justiție, Didier Reynders.

• Redăm mai jos integral scrisoarea deschisă transmisă oficialilor europeni de cele trei asociații de magistrați:

”Ne luptăm de aproape patru ani pentru independența justiției în România, dar fără implicarea Comisiei Europene, care ar fi trebuit să fie prima care să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene în legătură cu distrugerea statului de drept în România și nu a făcut-o până acum, toate eforturile noastre vor deveni inutile, iar toate cele trei hotărâri ale CJUE privind independența justiției în România vor rămâne fără efect.

Mai mult decât atât, în România, sub presiunea Curții Constituționale a României (CCR) și a Inspecției Judiciare, judecătorii de rând sunt reticenți în a aplica dreptul Uniunii Europene. Nerespectarea deciziilor Curții Constituționale constituie o abatere disciplinară, soluție legislativă care permite ignorarea completă a deciziilor Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Un climat de teamă în rândul judecătorilor și procurorilor a fost produs de acțiunile disciplinare inițiate de Inspecția Judiciară împotriva judecătorului de la Curtea de Apel Pitești care a îndrăznit să aplice hotărârea CJUE din 18 mai 2021, precum și a judecătorilor care au propus și/sau au sesizat CJUE, inclusiv a reprezentanților celor mai importante asociații profesionale ale judecătorilor și procurorilor din România.

Am solicitat constant în ultimii ani desființarea necondiționată a secției separate de procurori, creată pentru investigarea infracțiunilor comise de judecători și procurori, ceea ce ar conduce în mod necesar la restabilirea competenței Direcției Naționale Anticorupție de a investiga magistrații acuzați de corupție, lupta împotriva marii corupții fiind unul dintre cele patru obiective ale Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV), eșecul căruia va face imposibilă ridicarea MCV.

Cu toate acestea, noua lege privind desființarea Secției Speciale este un compromis inadecvat, care încalcă obligațiile României ca stat membru al Uniunii Europene și al Consiliului Europei, prin amputarea atribuțiilor Direcției Naționale Anticorupție (DNA), ale cărei rezultate au fost apreciate și încurajate în numeroase rapoarte ale Comisiei Europene. În fapt, fosta Secție specială este transferată la o altă secție a Parchetului General.

Mai mult, niciuna dintre recomandările cheie din rapoartele recente ale Comisiei Europene privind legislația în domeniul justiției nu a fost respectată de România. De asemenea, instanțelor de judecată li s-a interzis să aplice aceste recomandări în litigiile aflate în curs. Astfel, Curtea Constituțională a României a stabilit, pe de o parte, că „obligațiile care decurg din decizie revin autorităților române competente să colaboreze instituțional cu Comisia Europeană (paragraful 177 din Hotărârea CJUE din 18 mai 2021), deci instituțiilor politice, Parlamentul și Guvernul României, iar, pe de altă parte, că obligațiile se exercită în baza principiului colaborării loiale, prevăzut la art. 4 TUE. Din ambele perspective, obligațiile nu pot reveni instanțelor judecătorești, organe ale statului care nu sunt abilitate să colaboreze cu o instituție politică a Uniunii Europene”.

Noile proiecte de „legi ale justiției”, publicate la 21 iulie 2022 de către Ministerul Justiției, reprezintă în esență legile în vigoare, cu anumite modificări, fiind complet diferite de versiunile prezentate și asumate în fața Comisiei Europene.

Este pur și simplu de neînțeles de ce mai este necesară adoptarea unor astfel de proiecte, în forma propusă. Deși Guvernul României s-a angajat să asigure armonizarea legislației privind organizarea și funcționarea justiției în conformitate cu principiile instrumentelor internaționale ratificate de România, precum și luarea în considerare a tuturor recomandărilor formulate în cadrul mecanismelor europene (MCV, GRECO, Comisia de la Veneția, Raportul CE privind statul de drept) și a deciziilor CCR, „legile justiției” publicate la 21 iulie 2022 mențin aceleași prevederi retrograde și blochează orice fel de reformă.

Astfel, principiul cooperării loiale prevăzut la art. 4 alin. (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană este încălcat de ministrul justiției, partenerii europeni fiind înșelați fără nicio reținere într-un joc insidios și fără sfârșit. Din acest principiu rezultă că statele membre ale UE sunt obligate să ia toate măsurile necesare pentru a garanta aplicabilitatea și eficacitatea dreptului Uniunii, precum și pentru a elimina consecințele ilegale ale unei încălcări a acestui drept și că o astfel de obligație revine, în limitele competențelor sale, fiecărui organism al statului membru în cauză [a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 decembrie 2020, Comisia/Slovenia (Arhivele BCE), C-316/19].

În ciuda angajamentelor luate în fața Comisiei Europene, aproape toate modificările dăunătoare criticate de organismele internaționale în ultimii ani sunt menținute: concursurile de promovare la Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și în funcțiile de execuție de la curțile de apel, tribunale și parchetele de pe lângă acestea (fiind singura formă de promovare permisă de lege până la 31 decembrie 2025) nu au un caracter meritocratic și rămân sub controlul total al Secției pentru judecători a CSM, Inspecția Judiciară este cosmetizată în mod minor, rolul Institutului Național al Magistraturii, prin Consiliul Științific, în numirea inspectorilor, este complet eliminat, libertatea de exprimare a magistraților este grav afectată, obligația de a se abține de la „manifestări sau exprimări defăimătoare în raport cu celelalte puteri ale statului” este menținută, iar funcționarea CSM esențialmente în secții încalcă arhitectura constituțională a acestei autorități de consiliu, în care Plenul este forma de organizare adecvată.

Este foarte ciudat că eliminarea tuturor acestor aspecte a fost considerată esențială pentru independența justiției în proiectele publicate de Ministerul Justiției, reprezentat de actualul ministru, la 30 septembrie 2020 și 22 iunie 2022, iar revizuirea acestora a fost întreprinsă fără rezerve în fața Comisiei Europene, iar prin noul proiect din 21 iulie 2022 se renunță la modificările necesare fără nicio explicație, fără a se menționa în mod transparent cine a propus noile prevederi, în condițiile în care, în iunie 2022, Ministerul Justiției a anunțat că nu va redeschide dezbaterea publică a proiectelor.

De asemenea, au fost introduse reglementări care asigură posibilitatea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de a infirma motivat toate măsurile și soluțiile adoptate de procurori (inclusiv de procurorii DNA (Direcția Națională Anticorupție)/DIICOT (Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism)), prevederi de natură să încalce obligațiile asumate de România prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană de a asigura independența DNA.

De facto, prin aceste proiecte sunt compromise toate progresele înregistrate de România în lupta împotriva corupției și crimei organizate și se încearcă controlul activității celor două parchete specializate de către factorul politic, prin intermediul Procurorului General al României, numit eminamente din rațiuni politice.

Este eliminată ocuparea prin concurs a funcției de vicepreședinte al instanței/delegat al prim-procurorului parchetului, ceea ce constituie un regres, întrucât această reglementare prevede crearea unei dependențe a celor care ocupă funcții de conducere în instanțe/parchete față de Secția pentru judecători/procurori și față de președintele instanței/șeful parchetului, care vor propune adjuncții acestora. Se configurează astfel un sistem clientelar în cadrul sistemului judiciar, ceea ce este inacceptabil, deoarece pune în pericol însăși independența sistemului judiciar.

În plus, în condițiile în care peste 1000 de posturi de judecători și procurori sunt vacante, se propune creșterea perioadei de formare la Institutul Național al Magistraturii de la 2 ani la 3 ani, propunere care nu se bazează pe niciun studiu de impact, nici pe o analiză a nevoilor sau pe o evaluare a situației personalului din sistemul judiciar. Creșterea perioadei de formare va conduce la un deficit cronic de personal și la un dezechilibru pe termen mediu pentru instanțe și parchete de nivel superior prin corelare cu vechimea necesară pentru promovare.

În acest context, rămâne evidentă dorința puterii executive de a crea un sistem judiciar în care puterea de decizie este deținută de majoritatea Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, de conducerea Ministerului Public și de președinții instanțelor, cu caracter discreționar și ignorând participarea consiliului la luarea deciziilor de interes.

Practic, prin aceste legi, sistemul judiciar cunoaște un regres inacceptabil, independența sa fiind grav periclitată, deși garanțiile de independență privind judecătorii asigurate la momentul aderării la Uniunea Europeană ar fi trebuit să rămână intangibile și după aderare, așa cum a stabilit deja CJUE prin Hotărârea din 20 aprilie 2021, pronunțată în cauza Repubblika, C-896/19.

Nemulțumirea Inspecției Judiciare față de hotărârea CJUE din 18 mai 2021, percepută ca punând în discuție însuși fundamentul mandatului inspectorului-șef al Inspecției Judiciare, este conferită judecătorilor prin contestarea conceptuală a fundamentelor dreptului de asociere, a dreptului asociațiilor profesionale de a acționa în justiție și de a depune cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare, ridicând acuzații grave de partizanat cu o facțiune politică ale cărei discursuri sunt pro-europene.

Aceste acuzații pun sub semnul întrebării înseși fundamentele dreptului de asociere și autoritatea organismelor europene, încercând să blocheze participarea asociațiilor la consultările MCV, precum și mijloacele legale legitime de apărare, cum ar fi trimiterea preliminară.

În sfârșit, în condițiile în care simțim o presiune continuă și în creștere din partea organismului responsabil cu apărarea independenței noastre, și întrucât nu mai există o altă soluție pentru apărarea independenței noastre sau pentru aplicarea dreptului Uniunii Europene, solicităm Excelențelor Voastre, în ultimă instanță, să folosiți toate mijloacele de care dispuneți pentru a reda magistraților de bună credință speranța că valorile statului de drept nu au dispărut încă în România.

În caz contrar, prin inacțiunea Comisiei Europene, distrugerea justiției va fi completă, iar tratatele UE în România vor fi compromise total și iremediabil.”

Asociația Forumul Judecătorilor din România

Asociația Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor

Asociația Inițiativa pentru Justiție

Notă: Sublinierile aparțin redației G4Media.ro