Brutar, milițian, președinte și deputat: Traseul politic al comunistului Vladimir Voronin, „Omul Secolului” în Republica Moldova

Liderul Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM), Vladimir Voronin, a fost desemnat de o revistă glossy foarte populară la Chișinău – VIP Magazin – drept „Omul Secolului”, o alegere controversată ce a produs imediat valuri de indignare în Republica Moldova. În semn de boicot față de acțiunile reprobabile ale lui Voronin, foști laureați ai premiilor acestei revistei au anunțat public că renunță la ele, în timp ce Voronin a mimat cu abilitate că este surprins, dar onorat, de această distincție.

Premiul de „Omul Secolului” a venit exact în contextul electoral al alegerilor parlamentare anticipate din 11 iulie, ceea ce a ridicat o serie de suspiciuni legate de posibilitatea ca Voronin să fi „sponsorizat” concursul pentru mai mult capital politic.

„Au vorbit despre munca pe care am făcut-o cât am fost președinte. Știi, de la distanță, aceasta se poate vedea ma bine. De aceea au ajuns [cei din juriul concrusului] la această concluzie [să-mi dea acest titlu]”, a spus Voronin la ceremonia de premiere.

Drumul spre putere: de la fabrica de pâine din sat la Președinție

În vârstă de 80 de ani împliniți tot săptămâna trecută, generalul de miliție Vladimir Voronin are o poveste clasică a unui comunist arivist ajuns la vârful politici moldovenești, câlcând la propriu pe cadavre, atunci când a ordonat violențe asupra tinerilor care protestau împotriva sa la 7 aprilie 2009, revolte populare ce aveau să intre în istorie ca „Revoluția Twitter” pentru presa străina.

El s-a născut în stânga Nistrului la 25 mai 1941, în satul Corjova, raionul Dubăsari, cu mai puțin de o lună înainte planului Barbarosa împotriva Uniunii Sovietice. După absolvirea unui colegiul tehnic cooperatist în 1961, Voronin s-a angajat ca brutar-șef la o brutărie din satul Criuleni (est -n.red.) de pe malul drept al Nistrului. Cinci ani mai târziu, Voronin avea să ajungă directorul Fabricii de Pâine din Dubăsari pe linie politică, atunci când își începe și cochetările politice cu Patidul Comunist.

Apoi din 1971, de la brutar începe ascensiune politică a lui Voronin. În următorii zece ani, Voronin a activat în organele administrative de stat: comitetele executive raionale Dubăsari şi Ungheni, Comitetul Executiv Orăşenesc Ungheni.

Din anul 1983 pînă în anul 1985, Voronin ocupă funcţiile de inspector, şef adjunct al Secţiei organizare a CC al PCM. În anul 1985 este numit în funcţie de şef de secţie în Consiliul de Miniştri al RSSM. Din 1985 şi pînă în 1989 a lucrat în calitate de prim-secretar al Comitetului Orăşenesc Bender al PCM. În anii 1989 şi 1990 a ocupat funcţia de ministru al afacerilor interne al RSSM.

Ultimele două intervale coincid și cu studiile superioare ale lui Voronin. În anul 1983, el va absolvi Academia de Ştiinţe Sociale de pe lângă Comiterul Central al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică (PCUS), iar în anul 1991 va absolvi Academia Ministerului Afacerilor Interne a URSS.

În 1993, Voronin devine copreşedinte al Comitetului organizatoric al Partidului Comuniştilor din Republica Moldova, iar în 1994 este ales prim-secretar al CC al PCRM.

Prima tentativă eșuată de a ajunge președinte o are în 1996, atunci când pierde cursa. Voronin s-a clasat abia pe locul trei, cu aproape un sfert din voturile câștigătorului Mircea Snegur. Până în prezent, Voronin a fost deputat în patru legislaturi, fiind unul dintre cei mai longevivi din Republica Moldova.

Momentul său de glorie în politică a venit odată cu alegerea sa pe 4 aprilie 2001 ca președinte al Republicii Moldova. A urmat și un al doilea mandat pe care Voronin l-a deținut până în 11 septembrie. 2009.

Betonarea sistemului cleptocratic

Caracterizat ca un lider cu mână forte, Voronin a dominat politic deceniul anilor 2000. Fostul ministru de Interne cu grad de general, Voronin a eradicat criminalitatea specifică anilor ’90, dar a instalat o oligarhie de partid, caracterizată printr-o structură profund coruptă și ierarhizată cu el drept conducător suprem al fluxurilor financiare ale statului.

În jurul său au gravitat mai mulți politicieni care au au deținut apoi puterea în Republica Moldova. Printre aceștia cei mai importanți sunt Igor Dodon, fost vicepremier și ministru al Economiei, după care președinte între 2016-2020 și în paralel oligarhul acum fugar Vlad Plahotniuc, cel care a fost un fel de contabil din umbră al familiei Voronin și care ulterior a capturat instituțiile statului între 2015 și 2019.

Pe parcursul ultimelor două decade, jurnaliștii de investigații de la Chișinău au scris zeci de anchete jurnalistice despre afacerile familie Voronin, ale lui Igor Dodon și cele ale lui Vlad Plahotniuc. În mare parte, acestea făceau referire la spolierea premeditată a avutul statului, contrabandă și monopolizarea unor sectoare prin acte de corupție.

Toți acești trei actori, împreună cu fostul premier Vlad Filat, au ținut capul de afiș al scandalurilor și marilor afaceri ce au implicat corupție instituționalizată.

Venirea la putere a președintei Maia Sandu, în noiembrie 2020, precum și eșecul major implicit atribuit lui Igor Dodon, a reprezentat un punct de cotitură majoră. Sistemul cleptocratic creat încă de independența statului în 1991 a dat semne că se clatină, fapt ce i-a pus în gardă pe arhitecții săi. Aceștia au început să adune rândurile și să conceapă scenarii de supraviețuire politică și de menținere a acestui status-quo ce ține statul într-o zonă a gri a dezvoltării și democratizării.

Astfel a luat ființă ceea ce se credea puțin probabil înainte de aceste alegeri – o alianță între Partidul Comuniștilor și cel al Socialiștilor. Imediat după anunț, Deutsche Welle a titrat că „Moscova i-a unit pe Dodon și Voronin – doi lideri eșuați, care se urăsc și se tem de electorat”. În fapt, combinația politică îl implică din umbră și pe oligarhul fugar Vladimir Plahotniuc care nu este străin de acest jocuri.

Alianța anti-UE și NATO, dar cu fața spre Kremlin

Voronin și Dodon au semnat un document pe 12 mai pentru a merge împreună la alegerile parlamentare anticipate, în ceea ce a numit Dodon o alianță ce simbolizează unirea partidele de stânga împotriva adversarilor politici comuni. Așa s-a născut Blocul Electoral al Comuniștilor și Socialiștilor (BECS).

Fără prea multă imaginație, cele două partide au reluat retorica anti-occidentală, plină de populisme, cu care de altfel Dodon a și pierdut cursa prezidențială în urmă cu doar șase luni.

„Factorii străini, cu ajutorul instrumentelor lor politice de la Chișinău, vor să impună cetățenilor un set de pseudo-valori, anti-familie, anti-creștine, improprii națiunii noastre. De asemenea, se urmărește lichidarea identității moldovenești, inclusiv prin interzicerea limbii moldovenești. Se urmărește transformarea țării noastre într-o colonie, care să devină o sursă de forță de muncă ieftină, pământ ieftin vândut străinilor etc. În acest context, membrii Consiliului Republican au fost unanimi în opinia privind necesitatea unificării forțelor politice patriotice capabile să învingă în alegeri și să asigure o guvernare profesionistă, responsabilă, cu experiență, în interesul cetățenilor țării și nu în folosul altor forțe străine. Astfel, au fost salutate acțiunile conducerii PSRM în vederea creării unui bloc electoral cu alte partide stataliste, în special cu PCRM”, scria Dodon pe pagina de Facebook, după ce comuniștii și socialiștii ș-au unit forțele.

Folosind un discurs tipic sovietic despre „cetatea asediată” și nevoia de raliere împotriva unui „dușman comun”, Dodon a adăugat că puterile străine occidentale încearcă să lichideze identitatea moldovenească, inclusiv interzicerea limbii moldovenești și transformarea Moldovei într-o colonie.

Voronin nu a putut sta departe de o retorică similară și a folosit și el o serie de remarci rasiste și xenofobe

„Asta vă doriţi, dragi alegători, când veţi vota pentru parlament? Vă doriţi ca ei să voteze pentru eliminarea statutului de neutralitate al ţării? Şi pentru ca soldaţii NATO să vină aici şi să aveţi copii cu pielea închisă la culoare, nu doar cu pielea albă? Asta vă doriţi? Iar după ei să vină jandarmii români?”, a declarat Voronin într-o emisiune politică ifuzată de postul TVC21 pe 14 mai.

Actuala alianță este în construită în favoarea PCRM-ului care se afla la cel mai scăzut nivel de popularitate, de facto, un partid muribund fără șanse reale de a trece pragul de 6% necesar intrării în Parlament. La ultimele alegeri parlamentare desfășurate pe 24 februarie 2019, PCRM a obținut cu 3,8% sub pragul de 6%.

Relație de dragoste și ură

În timp ce Voronin l-a lansat pe Dodon pe marea scenă politică la începutul anilor 2000, cu mai bine de 20 de ani în urmă, Dodon politic l-a trădat pe Voronin în noiembrie 2011 și și-a împărțit Partidul Comunist în bucăți.

După protestele de la 7 aprilie 2009, Partidul Comunist nu a mai reușit să câștige puterea după . Acesta a scăzut de la un scor de 39,34% la alegerile parlamentare din noiembrie 2010 la 3,8% în februarie 2019.

După „Revoluția Twitter, PCRM-ul lui Voronin a mai primit o lovitură puternică pe 4 noiembrie 2011, atunci când Igor Dodon și alți doi deputați comuniști – Zinaida Greceanîi și Veronica Abramciuc – și-au anunțat plecarea din PCRM.

Imediat după aceea, toți trei au votat împreună cu partidele pro-europene pentru ca Nicolae Timofti să devină președinte al țării. De atunci, Voronin l-a etichetat pe fostul său discipol politic drept „trădător” cu fiecare ocazie publică pe care a avut-o timp de 10 ani.

La scurt timp după ce Dodon a fugit de partid, majoritatea deputaților comuniști s-au mutat fie în cel mai nou Partid Socialist al lui Dodon, fie au întărit Partidul Democrat (PD) condus de oligarhul Vlad Plahotniuc.

Înaintea alegerilor parlamantare din noiembrie 2014, cei doi au avut un schimb dur de replici.

„Noi avem deja un spot video despre trădările lui Igor Dodon, despre faptul că Stefan Fule (fost comisar european pentru extindere -n.r.) îi trimitea pe Dodon şi Greceanîi la Bruxelles, înainte de a-l vota pe Nicolae Timofti în funcţia de şef de stat. Despre cine şi cât i-a plătit pentru acest vot. Ei vorbesc acum despre integrarea Moldovei în Uniunea Vamală, deşi spuneau că ne-au părăsit pentru că nu vroiam în Uniunea Europeană. Avem ce spune despre aceşti ticăloşi!”, a declarat liderul PCRM.

Pe de cealaltă parte, Dodon nu a rămas dator și i-a aruncat și el cuvinte grele fostul său mentor. În septembrie 2014, el l-a numit pe Voronin „bătrânel mincinos, obosit și rătăcit”.

„Am avut și am o stimă deosebită față de oamenii de vârsta a treia. Astăzi am urmărit un bătrânel mincinos pe nume Voronin – obosit și rătăcit. Un bătrânel care face etichetări și amenință. În tot haosul ce se produce în țară, furturile de sute de milioane, privatizări ilicite, declarații de unire – el a găsit cu cine să lupte – cu socialiștii”, declara atunci Dodon despre Voronin.

La circa 10 ani distanță, cei doi au uitat de supărările ce părea ireconciliabile, iar Dodon l-a lăudat pe Voronin ca fiind un policitian cu experiență și l-a lăsat chiar să deschidă lista BECS pentru parlamentare programate pentru 11 iulie.

„Astăzi își sărbătorește ziua de naștere o personalitate remarcabilă a țării noastre, cel mai eficient șef de stat, cel mai autentic reformator al vieții sociale, politicianul cu o largă viziune patriotică și cu un caracter de oțel, Vladimir Voronin. Ne cunoaștem personal, am trecut prin diferite vremuri și situații, și cu bune, și cu rele, dar de fiecare dată, cu fiecare an, respectul meu pentru dumnealui doar a sporit. Și eram sigur că odată și odată soarta ne va apropia din nou”, a scris Dodon într-un mesaj pentru Voronin pe data de 25 mai.

Foto: Vladimir Voronin (dreapta) îi înmânează lui Igor Dodon (stânga) carnetul roșu de membru al Partidului Comunist în fața statuii lui Lenin din Chișinău. Sursa/Facebook