Bruxelles-ul se teme că noua politică ”verde”, cu taxe mai mari pentru mașini și locuințe, va declanșa o revoltă a „vestelor galbene” în toată UE

Proiectele legislative aprobate miercurea trecută de Comisia Europeană pentru a realiza o reducere drastică a emisiilor de gaze poluante vor provoca o creștere a costului energiei, transportului și bunurilor uzuale, cum ar fi mașinile. Bruxelles-ul recunoaște impactul social imens al unui efort de pionierat pe glob și a introdus măsuri de flexibilitate pentru a atenua impactul asupra celor mai vulnerabile gospodării. Dar instituțiile comunitare se tem că pedeapsa fiscală asupra livrărilor și serviciilor esențiale va sfârși prin a provoca o revoltă similară cu cea a vestelor galbene din Franța, dar la scară continentală, transmite publicația spaniolă El Pais într-o analiză preluată de Rador.

• Analiza integrală: 

„Este foarte ușor să facem propagandă negativă pornind de la propunerile pe care le-am adoptat”, a recunoscut comisarul european pentru economie, socialistul Paolo Gentilloni, la doar 24 de ore după ce Comisia a dat undă verde pachetului de măsuri de protejare a climei.

Bruxelles-ul cu greu își ascunde teama că ambițiosul pachet, care ar asigura UE poziția de lider mondial în transformarea economică și socială ce vizează combaterea schimbărilor climatice, ar putea declanșa un val de nemulțumire în opinia publică, ce va face imposibilă atingerea noilor obiective.

Umbra revoltei vestelor galbene împotriva creșterii taxelor la combustibil în Franța, care în 2018 l-a trimis în corzi pe președintele francez Emmanuel Macron, are impact asupra stării de spirit a liderilor comunitari. Riscul, avertizează Gentilloni, este de a se produce manipulări „care să nu ia în considerare adevăratul conținut al propunerilor, nici riscurile de a nu acționa cu suficientă ambiție”.

Bruxelles-ul a încercat să neutralizeze acest pericol prin crearea unui fond social dotat cu 72 de miliarde de euro. Și le solicită guvernelor să aloce către gospodăriile cu resurse mai puține o bună parte din veniturile obținute din sarcina fiscală crescută asupra consumului de energie.

Studiile Comisiei efectuate anterior propunerilor legislative recunosc că „impozitarea crescută a combustibililor fosili poate avea un impact mai mare asupra gospodăriilor cu venituri mici, în special pentru încălzire”. Analiza arată, de asemenea, că propunerea de a încadra clădirile și transportul pe o piață a emisiilor ar mări ușor factura pentru șoferi și gospodării, dacă prețul pe tona de CO₂ se situează la 30 de euro. Dar creșterea ar fi drastică în cazul în care cota de emisie ar fi crescută la 70 de euro (cu până la 22% mai mult pentru încălzirea cu păcură sau cu 12% mai mult pentru benzină).

Impactul tranziției energetice

Semnalele de alarmă asupra impactului social al tranziției energetice și industriale în curs nu provin doar de la vocile care sunt împotriva schimbării. De asemenea, se răspândesc printre cei care o văd necesară sau inevitabilă. Cristina Monge, politolog și consilier executiv al Fundației pentru Ecologie și Dezvoltare (Ecodes), afirmă că „tranziția va afecta toate sectoarele, chiar și pe cele care nu se așteaptă la ea, și vor exista unii care pierd, ca în toate reconversiile”. Monge prezice că „aceia care o duceau rău o vor duce și mai rău” și subliniază ca principale victime persoanele cu mai puțină educație și cu venituri mai mici și lumea rurală în comparație cu cea urbană. „Fie dimensiunea socială este puternic inclusă, fie breșele care existau deja se vor adânci”.

Riscul ca implementarea planului să degenereze într-o bătălie între câștigătorii și pierzătorii tranziției este crescut prin distribuirea efortului între diferitele niveluri de venit. Conform calculelor Oxfam, publicate la sfârșitul anului trecut, 10% dintre cei mai bogați oameni din UE reprezintă sursa a 27% din emisii și a crescut cu 3% din 1990. Procentul de 50% din populația cu venituri mai mici este responsabil pentru încă 27%, după reducerea cu un sfert.

În Parlamentul European, principalele grupuri politice (popular, socialist, liberal și verzi) au primit cu o satisfacție însoțită de îngrijorare planul Comisiei. Și referințele la decalajul social reapar. Europarlamentarul Dolors Montserrat, din fruntea delegației PP și membră a Comisiei parlamentare pentru mediu, subliniază că „este un pas înainte care oferă o poziție de lider Europei în lupta împotriva schimbărilor climatice, dar nu se poate face prin costul sacrificării de locuri de muncă sau al dezindustrializării Europei”.

Montserrat amintește că în țări precum Spania, „din cauza pandemiei de Covid-19 există deja mulți oameni care au rămas pe drumuri sau care sunt pe cale să-și piardă afacerea; dacă acum cerem încă un efort suplimentar, decalajul se va lărgi”. Eurodeputata consideră că planul ar trebui să acorde prioritate stimulentelor, în locul penalizărilor. „Și să faciliteze pregătirea necesară astfel încât numeroasele persoane care își pot pierde locul de muncă să se poată adapta la noua realitate a locurilor de pe piața muncii”, adaugă ea.

Costuri de miliarde de euro

Comisia Europeană recunoaște că impactul va fi inevitabil și va afecta viața de zi cu zi a milioane de cetățeni, dar indică sutele de miliarde de euro disponibile pentru a atenua consecințele. La cele 72 de miliarde de euro ale fondului social se adaugă fondul de redresare, dotat cu 750 de miliarde și cu 37% din acea sumă rezervată programelor legate de schimbările climatice. Fondurile de coeziune (372 de miliarde) și cele agricole (291 de miliarde) pentru perioada 2021-2027 vor contribui, de asemenea, la finanțarea adaptării în multe sectoare.

În plus, Bruxelles-ul a propus extinderea cu aproape 50% a fondului de inovare, care în prezent se așteaptă să mobilizeze în jur de 20 de miliarde de euro între 2020 și 2030. Ceva similar se va întâmpla cu fondul de modernizare, care vizează să ajute o duzină de țări europene din centru și est (Polonia, România, Bulgaria, Ungaria, Republica Cehă, Slovacia, Estonia, Letonia, Lituania și Croația). Veniturile preconizate pentru acest fond se ridică la 14 miliarde în acest deceniu, cifră care s-ar putea dubla prin propunerea legislativă prezentată săptămâna aceasta de către Bruxelles. Iar Grecia și Portugalia ar fi adăugate pe lista beneficiarilor.

Gentilloni a indicat că „statele trebuie să adopte măsuri de compensare pentru cei mai vulnerabili și pentru cei care suferă de sărăcie energetică”. Comisarul pentru economie consideră că este esențial să se realizeze „un echilibru între justiție și ambiție”. Controversele recente din Spania din cauza creșterii facturii la electricitate sau a consumului de carne roșie arată că oricare dintre propunerile Comisiei ar putea fi scânteia unui incendiu greu de controlat.

Riscul de izbucnire socială este mai mare după o criză sanitară care a dus la creșterea numărului persoanelor cu risc de sărăcie. Deja înainte de pandemie 7% din populația spaniolă a acumulat întârzieri la plata facturilor la electricitate sau gaz și 9% a avut dificultăți cu încălzirea casei în timpul iernii, potrivit Observatorului European al Sărăciei Energetice, un proiect promovat de Comisie. Europarlamentarul Montserrat prezice că „pe măsură ce se apropie termenele diferitelor obiective, oamenii vor deveni foarte nervoși, și nu putem lăsa pe nimeni în urmă”.

Bruxelles-ul speră, totuși, că tranziția energetică în sine va contribui la amortizarea impactului cu o energie curată progresivă mai ieftină și produse mai eficiente. Comisarul european pentru energie, liberalul Kadri Simson, a subliniat săptămâna trecută că „energia electrică regenerabilă este deja cea mai ieftină opțiune în multe locuri”.

Bruxelles-ul propune creșterea obiectivului de producție din surse regenerabile de la 32% la 40%, o creștere care, potrivit lui Simson, „nu va promova doar energie mai curată și mai ieftină, ci va fi și un impuls pentru un sector economic cu potențial semnificativ de a genera locuri de muncă, creștere și comerț”.

Adio mașini pe combustie

Aceleași salturi s-ar putea produce și în sectorul auto, în care Bruxelles-ul propune reducerea emisiilor cu 55% în 2030, față de anul acesta, și cu 100% în 2035. Saltul este echivalent cu interdicția vânzării de vehicule pe benzină și motorină în 2035. Un semnal către piață care, potrivit Comisiei, ar urma să elimine toate motoarele cu combustie de pe drumurile europene până în 2050.

Julia Poliscanova, analist la Transport & Environment (T&E), un centru de studii specializat în mobilitate durabilă, consideră că mașina electrică s-ar putea confrunta cu „momentul Ford” pe care l-a trăit motorul cu combustie în 1913. Producătorul american și-a ieftinit atunci vehiculele, printr-o producție de masă, care în numai un deceniu a pus vehiculele la dispoziția majorității populației active din SUA.” Analizele arată că, dacă vom continua să creștem volumul [producției] de mașini electrice, în doar șase ani vor fi mai ieftine decât petrolul”, scrie Policanova în evaluarea propunerilor Comisiei.

Calculele T&E minimalizează, de asemenea, importanța includerii transportului pe piața emisiilor, o propunere pe care o consideră și inofensivă, și inutilă. Achiziționarea drepturilor de emisie de către companiile petroliere ar însemna o creștere de cinci cenți pe litru din 2028.

Pe de altă parte, din partea sindicatelor europene se anticipează un adevărat incendiu social dacă propunerile nu sunt modificate în timpul procesului lor legislativ în Consiliul UE și în Parlamentul European. Ludovic Voet, secretar al Confederației sindicale europene, afirmă că „extinderea pieței de emisii la transporturi și clădiri va alimenta o revoltă socială în toată Europa, asemănătoare cu cea a vestelor galbene, întrucât toate acestea nu ar duce la o mai mare eficiență a medioambientală”.

Autor: Bernardo de Miguel / Traducerea Rador: Cristina Zaharia / Foto: Captură video