Bucătarul ultimilor 3 Papi: „Ratzinger iubea Sacher, Wojtyła iubea supele. Francisc? Despre el port în inimă zâmbete și millefeuille”

Din Veneto, mai exact din Treviso, în vârstă de 67 de ani, Sergio Dussin are un record: este singurul bucătar din epoca modernă care a servit trei papi. Și dacă va fi confirmat, în curând l-ar putea întâlni și lucra pentru al patrulea, scrie Corriere della Sera.

Sergio Dussin a fost bucătarul a trei Papi. Mai întâi Karol Wojtyla, apoi Benedict XVI, apoi Francisc. ”Un record”, recunoaște el, ”trebuie să mergeți până în Evul Mediu pentru a găsi doi bucătari care au servit trei papi. Dacă aș avea marea onoare de a fi numit din nou în funcția mea, aș fi singurul care a servit patru papi”. Venețian, mai exact din Treviso, Dussin are 67 de ani și conduce restaurantele „Al Pioppeto” din Romano d’Ezzelino și „Villa Razzolini Loredan” din Asolo.

Cum ați devenit bucătarul lui Ioan Paul al II-lea?

„La 6 mai 2002 am fost chemat la Vatican, unde stabilisem unele contacte cu ocazia Jubileului din 2000, pentru a pregăti un prânz cu ocazia depunerii anuale a jurământului noilor recruți ai Corpului Pontifical al Gărzilor Elvețiene. Am fost rechemat pentru a găti pentru Academia Pontificală și de atunci nu m-am mai oprit, urmând numiri de mare importanță”.

Pentru Ioan Paul al II-lea a gătit în special supe, povestește el. „Am gătit pentru el în ultimii trei ani ai pontificatului său, într-o fază delicată pentru sănătatea sa. I-am pregătit supe și smoothie-uri”.

A urmat apoi Benedict al XVI-lea.

„Îi plăcea să gătească și aprecia foarte mult mâncărurile din regiunea mea Veneto. Orez, de asemenea sparanghel alb din Bassano, broccoli din Bassano, carne de Basaninaa, carne albă și în timpul Postului Mare păstrăv de Brenta sau sepie înăbușită. Dar fără ciuperci și fără vin. A mâncat apă plată și suc de portocale, iar la desert i-am servit un vin moscato fiori d’arancio din Euganean Hills, care are doar 6 grade”, spune bucătarul.

Ce deserturi i-a plăcut?

„Mai presus de toate Sacher-ul, dar îi pregăteam și porții de mille-feuille, înghețată cu căpșuni vara și, pentru prânzurile oficiale din palatele apostolice, tarte cu fructe. Am continuat să îl servesc chiar și atunci când s-a pensionat”. (n.r. mille-feuille înseamnă „o mie de foi”, iar prăjitura mai este cunoscută la noi și sub numele de „cremșnit”)

A urmat apoi Papa Francisc.

”I-a plăcut bucătăria și i-au plăcut preparatele noastre, inclusiv ravioli cu sparanghel alb din Bassano. Carnea argentiniană este renumită în întreaga lume și adevărata provocare a fost să susținem comparația cu tradițiile gastronomice din țara sa natală, care are o mare autoritate în materie de carne roșie. I-am adus Basaninaa: tagliata, costiță și carne înăbușită, care i-au plăcut foarte mult. Apoi a apreciat toate legumele: de la cartofi la broccoli, de la anghinare la sparanghel și radicchio nostru din Treviso.

A băut puțin vin și apă minerală naturală: a avut o abordare sobră și simplă a mesei. Pentru desert, îi ofeream mille-feuille cu cremă Chantilly și fulgi de ciocolată, meringue, tarte. Dar îi plăcea să aibă o tavă centrală cu fructe de sezon pe care să le guste în timpul mesei, într-o simplitate absolută„, spune Sergio Dussin.

Pe lângă cei trei papi, bucătarul a pregătit masa și invitaților de seamă ai acestora.

„Am servit șefi de stat, ambasadori, membri ai familiei regale, împreună cu Papa Francisc președinții Argentinei și Braziliei. Pregătesc meniul pe care îl consider potrivit, luând în considerare cine sunt oaspeții: de exemplu, oaspeții evrei ar trebui să primească mâncare kosher, musulmanii nu ar trebui să primească carne de porc și vin și, prin urmare, toate preparatele care includ alimente interzise ca ingrediente ar trebui să fie excluse. Proiectul de meniu va fi examinat și modificat în funcție de necesități”.

O amintire specială a Papei Francisc?

„Cele legate de prânzurile pentru săraci, cu 1.500 de porții. În 2022 i-am pus în față prăjitura mille-feuille cu fulgi de ciocolată și el a tăiat-o în aplauze și agitație generală, ca la un prânz de familie. În aceste ocazii dorea întotdeauna să fie așezat printre oameni și pentru fiecare avea un cuvânt, un zâmbet. Un zâmbet pe care îl voi purta cu mine”.