Căldura excesivă este asociată cu îmbătrânirea mai rapidă a persoanelor în vârstă

Căldura extremă poate fi deosebit de periculoasă pentru persoanele în vârstă, crescând riscul de insolație și deces. Dar ar putea afecta și modul în care funcționează ADN-ul lor și accelera procesul de îmbătrânire în sine, informează The New York Times.

Un nou studiu, publicat miercuri în revista Science Advances, sugerează că acest lucru este posibil. Analiza a peste 3.600 de adulți în vârstă din Statele Unite a constatat că persoanele care trăiesc în cartiere predispuse la temperaturi extreme – definite ca fiind de 32°C sau mai mult – prezintă semne de îmbătrânire accelerată la nivel molecular, comparativ cu cei care locuiesc în zone mai puțin afectate de căldură extremă.

Rezultatele sugerează că valurile de căldură și creșterea temperaturilor cauzată de schimbările climatice ar putea modifica chimic ADN-ul oamenilor și grăbi procesul de îmbătrânire biologică. Autorii studiului au estimat că o persoană care trăiește într-o zonă unde temperaturile ating 32°C sau mai mult timp de cel puțin 140 de zile pe an ar putea îmbătrâni cu până la 14 luni mai repede decât cineva care trăiește într-o zonă cu mai puțin de 10 zile caniculare pe an.

Pentru a realiza studiul, cercetătorii au analizat trei biomarkeri ai îmbătrânirii, cunoscuți sub numele de „ceasuri epigenetice”, obținuți din probe de sânge ale persoanelor de 56 de ani și peste, ca parte a unui studiu național asupra populației. Aceștia au comparat estimările vârstei biologice cu șase ani de date climatice zilnice, analizând diferențele geografice.

Ceasurile epigenetice măsoară schimbările biologice care ar putea prezice riscul viitor de boli sau deces asociat îmbătrânirii. Acestea estimează „cât de bine funcționează organismul la nivel molecular și celular”, a explicat Eun Young Choi, cercetător postdoctoral la Școala de Gerontologie Leonard Davis din cadrul Universității din California de Sud (USC) și coautor al studiului. Deși ADN-ul este fix de la naștere, factori externi precum stresul sau poluarea pot declanșa modificări moleculare care activează sau dezactivează genele, influențând modul în care acestea funcționează. „ADN-ul este ca un plan de construcție”, a spus dr. Choi, dar aceste schimbări epigenetice sunt „precum un panou de control care determină ce parte a planului este activată.”

Acesta este primul studiu la nivel de populație care stabilește o legătură între expunerea la căldură și îmbătrânirea epigenetică la oameni, bazându-se pe cercetări anterioare care au identificat schimbări similare la pești, șoareci și cobai.

„Este un studiu important și sugestiv”, a spus Nancy Krieger, profesor de epidemiologie socială la Școala de Sănătate Publică T.H. Chan de la Harvard, care nu a fost implicată în cercetare. Acesta ar putea oferi o explicație biologică pentru tendințele de sănătate diferite din diverse regiuni geografice.

Multe dintre locurile din SUA cu cele mai multe zile de căldură extremă „sunt și unele dintre statele cu cele mai proaste profiluri de sănătate”, a spus dr. Krieger.

Totuși, ea a subliniat că, probabil, căldura nu este singurul factor implicat. Autorii studiului au precizat că nu există suficiente date pentru a trage concluzia că expunerea la căldură este cauza directă a îmbătrânirii accelerate – doar că cele două par să fie corelate. În plus, datele analizate nu conțineau informații despre stilul de viață al participanților, cum ar fi dacă aveau aer condiționat sau dacă petreceau majoritatea timpului în interior.

Există și dezbateri între oamenii de știință cu privire la cât de fiabile sunt ceasurile epigenetice ca măsură a îmbătrânirii, a spus Rachel Morello-Frosch, specialist în sănătate de mediu la Universitatea din California, Berkeley. Metodele de măsurare a biomarkerilor și utilizarea lor pentru a prezice sănătatea viitoare reprezintă „un domeniu științific în continuă evoluție”, a adăugat ea.

Modificările epigenetice nu sunt neapărat negative, iar studiul nu clarifică dacă acestea reflectă adaptări pozitive la căldură sau efecte dăunătoare, a spus Greg Wellenius, epidemiolog de mediu la Școala de Sănătate Publică a Universității din Boston. Oamenii din regiunile mai calde ar putea să se fi aclimatizat la căldură, poate petrecând mai mult timp în interior, a explicat el. Dar chiar și „doar indicarea unei schimbări cuantificabile la nivel celular” este un pas înainte în înțelegerea efectului căldurii asupra organismului, a adăugat.

Experții spun că există încă multe întrebări fără răspuns: Cum afectează aerul condiționat îmbătrânirea epigenetică? Poate o scurtă vizită într-o zonă fierbinte să accelereze îmbătrânirea? Se poate inversa acest efect prin mutarea într-o regiune mai răcoroasă?

Pentru că analiza s-a bazat pe o singură probă de sânge de la fiecare subiect, „nu avem încă date longitudinale” care să ofere un răspuns clar, a spus Jennifer Ailshire, profesor de gerontologie și sociologie la USC și coautoare a studiului.

Acest studiu ar putea deschide calea pentru cercetări viitoare privind modul în care intervențiile – precum aerul condiționat sau crearea unor spații mai umbrite – ar putea preveni efectele adverse ale îmbătrânirii accelerate, a spus Mariana Arcaya, profesor de planificare urbană și sănătate publică la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT).

„În prezent, literatura de specialitate se concentrează pe întrebarea: «Poți supraviețui în condiții de căldură extremă fără intervenție medicală?»”, a spus ea. Acest studiu, însă, sugerează că, chiar dacă oamenii nu sunt în pericol imediat de crize de sănătate sau deces din cauza căldurii, „tot ar putea exista un efect.”