Canada: Un scrutin anticipat inutil, rezultate aproape identice cu cele din urmă cu doi ani. Efectele perverse ale scrutinului majoritar uninominal cu un singur tur

Rezultatele aproape finale  comunicate de Elections Canada – comisia electorală federală – arată astfel la nivelul întregii țări (în paranteze schimbările față de rezultatele de la precedentul scrutin parlamentar din 2019):

Partidul Liberal – Lib 158 (+1)  32,1% (-1%)

Partidul Conservator – Cons 119 (-2) 34,0% (-0,2%)

Bloc Quebequois – BQ 34 (+2) 7,8% (+0,2%)

Noul Partid Democratic – NDP 25 (+1) 17,7% (+1,7%)

Verzii – 2 (-1) 2,3% (-4,2%)

Partidul Popular – PP 0 (0) 5,1% (+3,5%)

Independenți 0 (-1)

După cum se poate observa mișcarea netă în mandate de la un partid la altul a fost de patru la un total de 338, câte numără Camera Comunelor, practic o repetare a rezultatelor din 2019.

Interesant este faptul că Lib, condus de premierul Justin Trudeau, și-a adăugat un mandat, deși la fel ca în 2019 – la votul popular pe țară a fost sub Partidul Conservator, de data aceasta cu aproape 2 puncte procentuale.

Explicația este modul particular de funcționare a scrutinului majoritar uninominal cu un singur tur în Canada, unde Lib domină în cel mai mare stat – Ontario (1/3 din totalul mandatelor) cu un mic avans față de Cons, în timp ce în Preerii (echivalentul Mid West-ului din SUA) Cons domină net, însă câștigând mandate mai puține cu diferențe masive la votul popular de care nu au nevoie.

Câteva exemple în Ontario (111 mandate), Lib a câștigat 78 de mandate cu 39% din voturi, în timp ce Cons a câștigat doar 38 cu 35%.

În două state importante au avut loc competiții triunghiulare. În Quebec (78 de mandate) pe primul loc s-a clasat BQ (separatiști francofoni care concurează doar în această provincie) cu 34 (32%), urmat de Lib cu 33 (33%) și Cons 10 (19%).

În British Columbia (Coasta Pacificului, 41 de mandate) s-a înregistrat un rezultat care arată într-un fel modul pervers în care poate acționa scrutinul majoritar uninominal cu un singur tur: Lib a obținut aici 15 mandate cu 27%, în timp ce NDP (29%) și Cons (33%) au obținut fiecare câte 13 mandate.

În fieful lor din Preerii, Alberta (34 de mandate), Cons au obținut 30 de mandate cu 55% din voturi, un procent inutil de mare, voturile surplus de aici s-ar fi dovedit mult mai utile în Ontario și Quebec care dau împreună majoritatea mandatelor din Camera Comunelor. Situație similară în Saskatchwanul vecin unde Cons au câștigat toate cele 14 mandate cu un procent record al votului popular la nivel de stat – 60%.

Până la urmă, eșecul lui Erin O’Toole și al Cons are drept cauză nu doar faptul că electoratul nu l-a pedepsit pe Trudeau pentru convocarea acestui scrutin inutil, ci și succesul în voturi populare obținut de PP, condus de fostul deputat Conservator Maxime Bernier.

Supranumit “Mad Max”, acesta a făcut campanie capitalizând pe nemulțumirea unei părți a electoratului cu privire la politica de restricții impusă de premierul Trudeau – pe care Bernier l-a numit “psihopat fascist” – și care a atras voturi de protest care i-ar fi putut fi utile lui O’Toole. În multe ridings – circumscripții uninominale – câștigate de Lib, Cons s-au clasat pe locul al doilea la o diferență mai mică de voturi decât scorul PP.

Singura satisfacție a lui O’Toole este faptul că Trudeau nu a obținut majoritatea absolută de 170, iar guvernul său minoritar va trebui să depindă de voturile a două partide de stânga din punct de vedere al politicii economice – BQ și NDP.

Acest scrutin a confirmat odată în plus implantarea solidă a BQ care prezintă candidați la fiecare scrutin federal din 1993 încoace și a cărui prezență în parlamentul de la Ottawa face ca obținerea unei majorități absolute în Camera Comunelor fie de Lib fie de Cons să fie mai dificilă.