„Când o retragere nu este organizată, începe haosul”. Soldații ucraineni povestesc cu a decurs retragerea din Vuhledar

Un corespondent BBC a discutat cu doi soldați din Brigada 72 a Forțelor Armate Ucrainene care au părăsit Vuhledar și au ocupat noi poziții în aceeași zonă.

Ei spun că unitățile lor au părăsit Vuhledar în avans, înainte de asaltul final.

Unul dintre cei doi interlocutori, un mitralior care a dorit să-și păstreze anonimatul, a declarat că, în ultimele zile, luptătorii ucraineni au trebuit să părăsească Vuhledar pe jos.

Potrivit celui de-al doilea interlocutor, Roman, în timp ce încercau să părăsească ruinele orașului, mulți au fost uciși sau răniți de dronele și artileria rusească, iar mulți sunt considerați dispăruți.

În ultimele zile ale lunii septembrie, rușii au reușit să se apropie dinspre vest aproape până la singurul drum rămas care lega Vuhledar de spatele frontului, cu satul Bogoiavlenka, iar garnizoana s-a trezit pe jumătate încercuită: rușii au folosit drone și artilerie pentru a trage în tot ce mișca pe acest drum.

„Au încercat să îi aducă înăuntru, au trimis echipaje de evacuare pentru a scoate 200 și 300 [de morți și răniți], dar fără succes. Au pierdut mai multe vehicule și au decis să se oprească acolo”, a declarat Roman.

Când rușii au intrat în oraș, unitățile ucrainene au început să se retragă fără să aștepte ordine.

„Când o retragere nu este organizată, începe haosul, aceasta este o regulă naturală a războiului”, spune mitraliorul. Potrivit acestuia, unele grupuri au fost dezorientate pentru că au pierdut contactul radio, au trebuit să ia rapid decizii pe cont propriu, iar de multe ori aceasta a fost o decizie de retragere.

Roman a explicat că pozițiile lor fortificate au fost distruse de bombele, obuzele și rachetele rusești, iar în această situație, retragerea din poziții era inevitabilă.

„Cum poți lupta când ești singurul rămas în poziția ta și totul zboară spre tine? Ori mori, ori te retragi”, a explicat Roman.

Dar era și extrem de periculos să ieși din orașul aproape încercuit. În timpul zilei, astfel de încercări erau echivalente cu o misiune sinucigașă.

De cele mai multe ori, soldații ucraineni încercau să plece noaptea și prin câmpuri minate, urmând trasee marcate, pentru a nu merge pe drumul spre Bogoiavlenka, care era sub foc.

„Până de curând, vehiculele de evacuare puteau intra la adăpostul întunericului, cu farurile stinse. Dar de îndată ce trupele ruse au ajuns în centrul orașului, singura modalitate de a scăpa a fost pe jos”, a declarat Roman.

„Nu știu ce este: frica de înaltul comandament sau un ordin de la înaltul comandament însuși de a merge până la capăt pe sângele băieților obișnuiți. Este de neînțeles pentru noi toți”, a spus mitraliorul.