Când Ștefan cel Mare face politică. Președintele Igor Dodon folosește imaginea domnitorului pentru a promova ideologia moldovenismului

Moldovenismul, mai exact curentul politic și cultural care afirmă că moldovenii ar fi o etnie separată, complet diferită de români, continuă să fie popular în Republica Moldova, ba chiar ”exportat” în Ucraina. Anul acesta, moldovenismul se promovează mai ales prin intermediul figurii lui Ștefan cel Mare.

Nu e chiar obișnuit să marchezi 514 ani de la un anumit eveniment istoric. De obicei, se preferă cifrele rotunde, cu o anumită semnificație.

Însă, la începutul acestui an, președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, considera că e obligatoriu ca în 2018 să se serbeze momentul trecerii în eternitate a lui ”Ștefan Cel Mare și Sfânt, Domnitor al Moldovei” (1457-1504), anunțînd în acest sens 50 de măsuri de amploare în ”domenii precum istoria, cultura, educația, sportul”.

Printre altele, se dorea „lansarea a trei episoade ale filmului documentar-ştiinţific ‚Istoria Moldovei’ (ep. 1 aici, ep. 2 aici, ep. 3 aici), reconstrucția și revigorarea monumentelor lui Ștefan cel Mare în localitățile Republicii Moldova, organizarea de festivaluri, concerte, expoziții, concursuri, mese rotunde dedicate personalității marelui domnitor moldav, producerea filmului documentar ‚Ștefan cel Mare și Sfânt, Domnitor al Țării Moldovei’ ș.a.”

”Cred cu fermitate că participarea asumată la acțiunile descrise în Program va spori interesul societății față de istoria și cultura Moldovei, va contribui la cultivarea spiritului patriotic în rândul cetățenilor și la consolidarea statalității Republicii Moldova”, spunea președintele Dodon.

Acesta a dat oficial startul acestor acțiuni la 2 februarie 2018, invocând data când a avut loc recunoașterea independenței Țării Moldovei, la 2 februarie 1365, de către regele Ungariei, Carol Robert de Anjou, data de naștere a statalității moldovenești, după cum consideră el.

Principatul Moldovei s-a unit la 1859 cu Principatul Munteniei, formând statul modern român. Teritoriul acestui principat dintre Prut și Nistru, Basarabia, a fost anexat în 1812 de Rusia, iar la 1918, după prăbușirea Imperiului Rus, s-a unit cu România.

În 1940, URSS a ocupat Basarabia, formând aici Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, în baza căreia a fost proclamată în 1991, după prăbușirea URSS, Republica Moldova.

Acum, Corneliu Popovici, absolvent al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și consilier în domeniul educației, culturii și cercetării al președintelui Republicii Moldova spune că programul de acțiuni consacrate „Anului Ștefan cel Mare” au drept obiectiv principal declarat consolidarea societății moldovenești.

„Scindarea [societății moldovenești] este 50% la 50%. Riscăm să intrăm într-un conflict civil de durată […] În consecință, putem pierde țara noastră”, spune Popovici.

Moldovean versus român

De la proclamarea independenței de stat în 1991, Moldova se confruntă cu o criză de identitate. Unii cetățeni se consideră români, în timp ce alții – majoritatea dintre ei, conform sondajelor – se declară moldoveni.

„Aceasta este o consecință a moldovenismului, politică de stat promovată în raport cu etnicii români din URSS, care hipertrofia diferența culturală, lingvistică și istorică între românii din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească și România”, explică istoricul Octavian Țîcu, cercetător la Institutul de Istorie al Academiei de Științe a Moldovei.

Țîcu, care este și lider al opoziției pro-europene de la Chișinău, a publicat recent volumul Homo Moldovanus Sovietic (editura ARC) în care face o pertinentă trecere în revistă a teoriilor și practicilor de construcție identitară a moldovenismului, în perioada 1924-1989.

„Moldovenismul a eșuat în 1989, când s-a revenit la limba română și Istoria Românilor [între Prut și Nistru], însă, continuă Țîcu, în perioada 1994–1998, guvernarea agrariană [formațiune politică formată din președinți de colhoz] a recurs din nou la moldovenizare, inserând în Constituția Republicii Moldova articolul 13, conform căruia limba de stat este limba moldovenească.”

Așa se face că, acum, există o situație paradoxală: Declarația de independență din 1991 spune că în R. Moldova se vorbește limba română, în timp ce Constituția menționează limba moldovenească. O decizie a Curții Constituționale din decembrie 2013 arată că textul Declarației de independență prevalează asupra celui din Constituției.

Moldovenismul a revenit în actualitate, în anii din urmă. „În 2001–2009, fostul președinte al Moldovei, Vladimir Voronin, a încercat instituționalizarea moldovenismului. A pornit de la aceleași practici de contrafacere a istoriei, în care Ștefan cel Mare a ocupat rolul central, nu ca exponent al Istoriei Românilor, dar al Istoriei Moldovei, opusă Istoriei Românilor”, spune Octavian Țîcu.

O statistică contestată și o istorie contrafăcută

Autoritățile moldovenești, chiar și cele necomuniste, au descurajat apariția în statistica oficială a etnonimului de român. Astfel, conform recensământului efectuat în 2014, 75,1% din locuitorii Moldovei s-au declarat moldoveni și doar 7,0% români.

Aceste rezultate sunt contestate de societatea civilă pe motiv că au fost publicate la trei ani după efectuarea recensământului, respectiv în 2017, și pe motiv că unele date preliminare indicau absolut alte cifre – 56,8% moldoveni și 23,2% .

Biroul Național de Statistică, autoritatea centrală care conduce activitatea în domeniul statisticii în R. Moldova, a calificat aceste date de mai sus drept false.

„Fiecare persoană are dreptul să se identifice cum dorește. Sondajele arată că marea majoritate a populației ea să se numească moldoveni. Acest drept este confirmat prin constituția țării, dar și prin trecutul istoric”, consideră Corneliu Popovici.

Pe de altă parte, din punct de vedere geopolitic, un termen care îi place lui Popovici, 55% din cetățeni optează pentru integrarea Moldovei în Uniunea Europeană, în timp ce 42% – pentru integrarea în Uniunea Eurasiatică, potrivit unui sondaj realizat în mai curent de către Institutul de Politici Publice, un think tank independent din Chișinău.

„Cui nu-i place Ștefan cel Mare în Republica Moldova?”

„Pentru a opri această scindare identitară, crede Corneliu Popovici, este necesar să întreprindem măsuri de consolidare a societății în jurul unor personalități istorice. Un simbol care poate să coaguleze societatea noastră este personalitatea lui Ștefan cel Mare.”

Reprezentanții moldovenismului consideră Republica Moldova succesoare a statului medieval moldovenesc. „Noi nu facem altceva decât să indicăm că trăim pe teritoriul care era pe timpuri parte a statului moldovenesc, iar acum acest stat s-a format ca stat independent. Aici nu a fost alt popor, de la Ștefan cel Mare până în prezent”, se justifică Popovici.

Întrebat dacă această acțiune nu antagonizează și mai mult societatea moldovenească, Popovici ne-a răspuns: „Cui nu-i place Ștefan cel Mare în Republica Moldova? Celor care se declară că sunt români. Cei care se consideră moldoveni susțin cu trup și suflet această inițiativă”.

Corneliu Popovici vede în moldovenism o politică ce ar ajuta Republica Moldova să devină o țară prosperă. Așijderea, el consideră predarea Istoriei Românilor în școlile din R. Moldova drept principalul factor care împiedică dezvoltarea acestui stat.

Citește tot articolul pe publicația Sinopsis

Foto: Imagine de la o ceremonie dedicată lui Ștefan cel Mare (Sursa: AIF.md)