Capsula timpului: Cinci fosile de copaci îngropate de un cutremur acum 350 de milioane de ani au fost găsite într-o carieră din provincia canadiană New Brunswick

Se crede că arborii își au originea cu sute de milioane de ani în urmă. De atunci, dovezile despre aceste vechi santinele vegetale au fost puține.

Acum, o nouă descoperire de fosile de arbori 3D unice a deschis o fereastră către ceea ce era lumea atunci când pădurile timpurii ale planetei începeau să evolueze, extinzându-ne înțelegerea arhitecturii copacilor de-a lungul istoriei Pământului, relatează CNN.

Cinci fosile de copaci îngropate de un cutremur de acum 350 de milioane de ani au fost găsite într-o carieră din provincia canadiană New Brunswick, potrivit unui studiu publicat vineri în revista Current Biology. Autorii au declarat că acești noi și neobișnuiți copaci fosili nu numai că au o formă surprinzătoare care amintește de o ilustrație a lui Dr. Seuss, dar dezvăluie indicii despre o perioadă a vieții pe Pământ despre care știm foarte puțin.

„Sunt capsule ale timpului”, a declarat Robert Gastaldo, un paleontolog și sedimentolog care a condus studiul, „literalmente mici ferestre în peisaje și ecosisteme din timpuri adânci”.

Coautorii Olivia King și Matthew Stimson au dezgropat primul dintre arborii străvechi în 2017, în timp ce făceau muncă de teren într-o carieră de piatră din New Brunswick. Unul dintre specimenele descoperite de ei se numără printre puținele cazuri din întreaga arhivă fosilă vegetală – care se întinde pe o perioadă de peste 400 de milioane de ani – în care ramurile și frunzele coroanei unui copac sunt încă atașate de trunchiul său.

Potrivit lui Gastaldo, puține fosile de arbori care datează de la primele păduri ale Pământului au fost găsite vreodată. Descoperirea lor ajută la completarea unor piese lipsă dintr-o arhivă fosilă incompletă.

„Există doar cinci sau șase copaci pe care îi putem documenta, cel puțin în Paleozoic, care s-au păstrat cu coroana intactă”, a declarat Gastaldo, profesor de geologie la Colby College din Waterville, Maine.

Cele mai multe specimene de arbori antici sunt relativ mici, a precizat el, și adesea descoperite sub forma unui trunchi fosilizat cu un ciot sau un sistem de rădăcini atașat. Faptul că colegii săi au găsit un copac conservat care ar fi putut avea o înălțime de 15 picioare la maturitate și o coroană cu un diametru de 18 picioare l-a lăsat pe paleontolog „uimit”.

Cercetătorii au dezgropat primul copac fosil în urmă cu aproximativ șapte ani, dar a mai durat câțiva ani până când au fost găsite alte patru exemplare ale aceleiași plante în imediata apropiere unul de celălalt. Denumită „Sanfordiacaulis”, specia nou identificată a fost numită în onoarea lui Laurie Sanford, proprietarul carierei în care au fost dezgropate arborii.

Conform studiului, formele adoptate de aceste plante vechi de 350 de milioane de ani, necunoscute până acum, seamănă oarecum cu o ferigă sau un palmier din zilele noastre, în ciuda faptului că aceste specii de arbori nu au apărut decât 300 de milioane de ani mai târziu. Dar, în timp ce vârfurile de ferigi sau de palmieri așa cum le cunoaștem noi se mândresc cu puține frunze, cel mai complet specimen al fosilelor nou descoperite are peste 250 de frunze conservate în jurul trunchiului, fiecare frunză parțial conservată întinzându-se pe o lungime de aproximativ 1,7 metri (5,7 picioare).

Această fosilă este încastrată într-un bolovan de gresie și are aproximativ dimensiunea unei mașini mici, potrivit lui Stimson, conservator asistent de geologie și paleontologie la Muzeul New Brunswick.

Fosilizarea unică a grupului de copaci se datorează probabil unei alunecări de teren „catastrofale” provocate de un cutremur care a avut loc într-un lac de rift antic, a spus el.

„Acești copaci erau în viață când s-a produs cutremurul. Ei au fost îngropați foarte repede, foarte rapid după aceea, pe fundul lacului, iar apoi lacul (a revenit) la normal”, a spus Stimson.

Găsirea unor copaci fosili compleți este rară și mult mai puțin frecventă decât găsirea unui dinozaur complet, potrivit lui Peter Wilf, profesor de geosciințe și paleobotanist la Pennsylvania State University, care nu a fost implicat în studiu. Wilf a precizat prin e-mail că noul copac fosil „neobișnuit” este o relicvă a unei perioade de timp din care nu există aproape nicio fosilă de copac.

„Noile fosile reprezintă o piatră de hotar în înțelegerea noastră cu privire la modul în care a evoluat structura timpurie a pădurilor, conducând în cele din urmă la arhitecturile complexe ale pădurilor tropicale care susțin cea mai mare parte a biodiversității vii de pe Pământ”, a adăugat Wilf.

Pentru King, un cercetător asociat la Muzeul New Brunswick care a găsit grupul de fosile, Sanfordiacaulis ar fi arătat ca ceva desprins direct din cele mai populare lucrări ale lui Dr. Seuss.

„Știți că în „The Lorax”, copacii au niște pompoane mari în vârf și trunchiuri înguste? Probabil că aceștia au o structură similară. Aveți această coroană masivă în vârf, iar apoi se îngustează și se împachetează în acest trunchi foarte mic”, a spus King. „Este un copac care arată foarte asemănător cu Dr. Seuss. Este o idee ciudată și minunată despre cum ar putea arăta acest lucru.”

Dar domnia lui Sanfordiacaulis a fost de scurtă durată, au spus cercetătorii. „Nu mai vedem această arhitectură de plantă din nou”, a declarat Stimson pentru CNN. El a precizat că aceasta a crescut la începutul Carboniferului, o perioadă de timp de la sfârșitul Erei Paleozoice, când plantele și animalele se diversificau pe măsură ce începeau să își croiască drum dinspre apă spre uscat.

O mare parte din evoluție este experimentală, succesul fiind adesea măsurat prin versatilitatea unei specii, sau capacitatea de a se adapta la multe locuri și condiții diferite. Setul ciudat de fosile de arbori prezintă dovada unui „experiment eșuat al științei și al evoluției”, a adăugat Stimson. „Începem cu adevărat să creionăm această imagine despre cum era viața acum 350 de milioane de ani”.

Fosilele precum Sanfordiacaulis nu sunt utile doar pentru a-i ajuta pe oameni să înțeleagă cum s-a schimbat viața în trecut, ci și pentru a-i ajuta pe oamenii de știință să își dea seama încotro se îndreaptă viața pe planeta noastră.

Existența acestei specii sugerează că arborii din acea perioadă începuseră să ocupe nișe ecologice diferite, dincolo de ceea ce se înțelegea anterior, potrivit cercetătorilor care au făcut descoperirea.

Gastaldo consideră că acest lucru indică faptul că plantele – la fel ca primele nevertebrate – experimentau modul în care se adaptau la mediu. Cutremurul care a dus, probabil, la fosilizarea copacilor oferă, de asemenea, noi dovezi geologice despre ceea ce s-ar fi putut întâmpla în sistemele Pământului în același moment de timp.

„Aceasta este cu adevărat prima dovadă pe care o avem despre (un copac) care s-ar afla între ceea ce crește pe pământ și ceea ce s-ar înălța mult deasupra solului”, a spus Gastaldo. „Ce altceva mai era acolo?