Care este secretul echilibrului fericit dintre viața profesională și cea privată în Danemarca?

Gabriel Hoces repetă un cuvânt de șapte ori atunci când vorbește despre cum este să lucrezi în Danemarca – „încredere”. „Nimeni nu încearcă să te microgestioneze sau să se uite peste umărul tău”, spune Hoces, care lucrează pentru o firmă de tehnologie din Copenhaga. „Șefii nu vin să verifice dacă ai muncit opt sau nouă ore pe zi, deoarece în principal le pasă doar dacă ți-ai finalizat proiectele”, explică el, pentru BBC.

„Există multă încredere în Danemarca în acest sens și nu simt o ierarhie la locul meu de muncă. Totul este foarte democratic”.

Nu este o surpriză pentru Hoces, un tată căsătorit care are două fiice tinere, faptul că Danemarca se află în mod constant printre primele cinci țări din lume în clasamentul echilibrului dintre viața profesională și cea privată.

Conform celor mai recente cifre globale ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), doar 1,1% dintre danezi trebuie să lucreze 50 de ore sau mai mult pe săptămână. Aceasta este o proporție semnificativ mai mică decât media mondială de 10,2%.

În schimb, cifra pentru Regatul Unit este de 10,8%, iar cea pentru SUA este de 10,4%.

Meik Wiking, autorul cărții The Art of Danish Living (Arta de a trăi în Danemarca), consideră de mult timp că țara sa natală este un exemplu strălucit de ceea ce alte țări ar trebui să aspire să imite prin politicile lor la locul de muncă.

„Danezii sunt chiar fericiți la locul de muncă”, spune el pentru BBC. „Aproape 60% dintre danezi spun că ar continua să lucreze dacă ar câștiga la loterie și ar deveni independenți financiar”.

Wiking, care este și șeful think tank-ului danez The Happiness Research Institute, împărtășește câteva politici care ajută la generarea unui echilibru puternic între viața profesională și cea privată în Danemarca.

Printre acestea se numără dreptul la un minim de cinci săptămâni de concediu plătit pe an, pe lângă sărbătorile legale. În Regatul Unit, majoritatea lucrătorilor au dreptul la 5,6 săptămâni de concediu plătit, dar în SUA acesta poate fi de doar 11 zile.

Danemarca oferă, de asemenea, un concediu de maternitate și paternitate plătit foarte generos, de șase luni. În Regatul Unit, tatăl, sau partenerul care nu a născut, beneficiază de obicei de una până la două săptămâni de concediu plătit.

În SUA există doar o garanție federală de concediu parental neplătit, deși unele state, cum ar fi California, oferă acum concediu plătit după nașterea unui copil. Iar angajații federali pot beneficia de 12 săptămâni de concediu plătit.

Wiking este un alt danez care citează conceptul de încredere a șefilor în angajații lor de a face ceea ce trebuie. El folosește exemplul personalului de la parcul de distracții Tivoli Gardens din Copenhaga, unde se aplică regula celor trei metri.

Ideea este că ești CEO pentru tot ce se află pe o rază de trei metri. „Dacă vedeți gunoi pe o rază de trei metri, îl ridicați, iar dacă vedeți un client căutând ceva, vă opriți și îl întrebați dacă îl puteți ajuta”, spune Wiking.

Acesta adaugă că, atunci când personalul își însușește propriul spațiu, se poate simți împuternicit și apreciat, ceea ce contribuie în mare măsură la un sentiment sănătos față de locul de muncă.

Janine Leschke, profesor la departamentul de management, societate și comunicare din cadrul Școlii de Afaceri din Copenhaga, spune că Danemarca nu este cu siguranță „o cultură a muncii în care trebuie să apari și să fii disponibil toată ziua, toată seara, pentru a arăta că muncești din greu tot timpul”.

În schimb, ea spune că flexibilitatea în timpul zilei de lucru oferă angajaților timpul de care au nevoie, de exemplu, pentru a-și lua copiii de la școală sau de la grădiniță. „Ziua nu trebuie să se încheie oficial la cinci sau șase, iar acest lucru este atractiv pentru mulți danezi cu copii.”

Hoces a observat cum unii angajatori din SUA se așteaptă ca personalul lor să fie disponibil în weekend, pentru a răspunde la un e-mail sau la un mesaj. Acest tip de ore suplimentare nu se potrivește cu viziunea sa asupra unui echilibru pozitiv între viața profesională și cea privată.

„Dacă mi s-ar cere să răspund la apeluri în weekend, ar fi un mare semnal de alarmă pentru mine și probabil mi-aș schimba locul de muncă”, spune el. „Dar până acum nu mi s-a întâmplat asta, nici mie, nici cuiva pe care îl cunosc.”

Casper Rouchmann, un CEO din Copenhaga și fondator al firmei de tehnologie SparkForce, spune că politica sa de conducere relaxată ar fi familiară pentru majoritatea danezilor. „Nu trebuie să-mi cereți să plec mai devreme”, spune el. „Nimeni nu profită de bunătatea mea”.

Rouchmann adaugă că elementul de încredere este atât de înrădăcinat în cultura daneză, încât vizitatorii Danemarcei sunt adesea îngroziți de cât de departe se poate merge. El subliniază, de asemenea, statul generos al bunăstării din Danemarca și faptul că firmele trebuie să ofere compensații financiare angajaților care sunt concediați.

„Dacă vă pierdeți locul de muncă, guvernul este acolo să vă ajute”, adaugă Rouchmann.

Deși alte țări pot învăța din echilibrul dintre viața profesională și cea privată din Danemarca, acesta are și unele dezavantaje. „Unii oameni se pot baza prea mult pe această plasă de siguranță și s-ar putea să li se spună că nu trebuie să își asume riscuri reale, motiv pentru care putem fi mai puțin întreprinzători în comparație cu SUA.”

Samantha Saxby, un expert american în resurse umane, spune că Danemarca are un echilibru atât de bun între viața profesională și cea privată deoarece țara „acordă prioritate bunăstării colective”.

În schimb, ea spune că SUA „a pus mult timp accentul pe realizările și ambițiile individuale, ceea ce a condus la o inovație extraordinară, dar adesea cu prețul echilibrului dintre viața profesională și cea privată”.

Cu toate acestea, Saxby, care este director de marketing pentru Asociația Națională a Resurselor Umane din SUA, spune că este posibil ca întreprinderile din SUA și din alte părți ale lumii să urmeze în sfârșit exemplul Danemarcei și al altor națiuni nordice la fel de fericite.

„Organizațiile progresiste introduc beneficii precum timp liber plătit nelimitat, zile dedicate sănătății mintale și programe de wellness, pentru a încuraja angajații să acorde prioritate îngrijirii de sine”, spune ea. „Aceste măsuri nu numai că diminuează presiunea, dar demonstrează, de asemenea, că angajatorii apreciază bunăstarea generală a forței lor de muncă.

„Tot mai multe companii recunosc că angajații bine odihniți și echilibrați aduc idei noi, abilități mai bune de rezolvare a problemelor și un angajament mai mare. Angajații încep să se simtă împuterniciți să își ia timpul de care au nevoie fără a sacrifica dezvoltarea carierei.”