“Carne de tun”: Asalturile neîncetate ale Rusiei epuizează forțele ucrainene, care sunt în inferioritate numerică și de armament (reportaj CNN)

Situat pe linia frontului, micul oraș Avdiivka a devenit epicentrul războiului din Ucraina. Aflat încă în mâinile ucrainenilor, este înconjurat pe trei laturi de trupe și tunuri rusești. Măcinat de atacurile rușilor, orașul în sine este de nerecunoscut, arată un reportaj CNN realizat pe linia frontului.

Carcase de beton marchează ceea ce au fost cândva cele mai înalte clădiri ale orașului. Crucea din vârful bisericii din oraș, îndoită de o explozie, arată acuzator spre liniile rusești.

În mijlocul ruinelor, trupele rusești și ucrainene se ciocnesc, pradă dronelor și loviturilor de tancuri. Victimele sunt numeroase de ambele părți, dar mai ales în rândul atacatorilor ruși, care au aruncat val după val uman împotriva apărătorilor înrădăcinați.

„Asalturi de carne de tun”, așa a descris un lunetist ucrainean, „Bess”, aceste atacuri. Indicativul său de apel înseamnă demon în ucraineană, iar scena pe care o povestește este infernală. Soldații morți „zac acolo înghețați”, a declarat ofițerul Grupului de Forțe Speciale Omega dintr-o casă situată la câțiva kilometri în spatele liniei frontului din regiunea Donețk din estul Ucrainei.

„Nimeni nu-i evacuează, nimeni nu-i ia de acolo”, a spus el. “E ca și cum oamenii nu au o sarcină specifică, pur și simplu se duc și mor”.

„Teren”, comandantul unei unități ucrainene de drone de recunoaștere, a declarat că, chiar dacă „putem ucide 40-70 de militari cu drone într-o zi, a doua zi își reînnoiesc forțele și continuă să atace”.

În 18 luni de lupte în jurul orașului, a spus el, piloții săi din Brigada 110 Mecanizată au ucis cel puțin 1.500 de ruși. Cu toate acestea, ei continuă să vină.

Victimele ucrainene sunt un secret bine păzit, dar bătălia s-a transformat într-o luptă de uzură, în care atacurile aparent haotice ale rușilor se combină cu resursele și forța de luptă limitată, dar hotărâtă, a ucrainenilor.

Într-o călătorie surpriză la Avdiivka la sfârșitul lunii decembrie, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a descris bătălia pentru oraș ca fiind un “asalt”, adăugând că bătălia ar putea, în multe privințe, „determina cursul general al războiului”.

Liderii ucraineni par să fie conștienți de criticile din jurul apărării – dar și a căderii ulterioare – a Bahmutului în 2023, recunoscând tensiunile evidente dintre menținerea unor locații fără o importanță strategică uriașă și protejarea vieților soldaților.

„Fiecare bucată de pământ este prețioasă pentru noi”, a declarat șeful armatei, Valeri Zalujnîi, dar în Avdiivka, „nu este nevoie să facem nimic care să amintească cât de cât de un spectacol”.

Arme pentru luptă

Dar aceste vieți depind de arme și de armament.

Într-o dimineață înghețată de ianuarie, în care mercurul se menținea la -22 de grade Celsius, CNN a urmărit o altă echipă de trupe ale forțelor speciale Omega alergând spre poziția lor de tragere din jurul Avdiivka.

Grăbindu-se să își instaleze lansatorul de rachete din epoca sovietică – fixat cu șuruburi în spatele unei camionete americane – unul dintre bărbați a apăsat pe comutator pentru a lansa o salvă.

Au urmat un zgomot metalic – și înjurături. Înghețate complet, rachetele nu au plecat.

Bazându-se pe echipamentul pe care îl au, nu pe cel occidental pe care îl doresc, ei știu că fiecare șansă pierdută de a riposta la focul rușilor poate costa vieți ucrainene.

Câteva zile mai târziu, un camion de aprovizionare a venit prin noroiul unui câmp din jurul orașului Marinka, aflat în apropiere, aducând obuze foarte necesare unei poziții de tun.

Dar tunul – un obuzier M777 furnizat de SUA – este tăcut pentru o mare parte a zilei, raționalizat la aproximativ 20 de obuze pe zi, 30 într-o „zi bună”, au spus artileriștii. Vara trecută, susținând contraofensiva eșuată a Ucrainei, echipajul tunul ar fi tras cel puțin de două ori mai multe cartușe străine, multe de fabricație americană, spre ruși, au spus ei.

Iar într-o poziție de artilerie aflată la 90 de minute la nord de Avdiivka, în jurul orașului Bahmut, pe care CNN a vizitat-o, compartimentul de muniție al unui obuzier Paladin furnizat de SUA stătea gol. Echipajul nu avea niciun obuz de tras.

O livrare mai târziu în cursul zilei a adus patru obuze, dar nimic care să le facă rușilor prea mult rău: erau doar obuze fumigene.

„Fiecare obuz care este potrivit pentru Paladin îl folosim”, a declarat comandantul tunului „Skyba” pentru CNN: „Este mai bine decât niciun obuz”.

„10 la 1” este diferența dintre proviziile de artilerie rusești și ucrainene, a declarat pentru CNN comandantul artileriei din Brigada 93 mecanizată din Ucraina.

„Ei folosesc sisteme sovietice vechi”, a spus Korsar, „dar sistemele sovietice încă pot ucide”.

Cu toate acestea, sprijinul SUA pentru Ucraina – inclusiv obuze atât de necesare – nu mai pare asigurat. Pachetele viitoare de ajutor sunt încă împotmolite în disputele din Capitoliu, iar spectrul unei posibile președinții Trump, care se profilează la orizont și care este potrivnică ajutorului pentru Ucraina adaugă și mai multă incertitudine.

Purtătorul de cuvânt al Consiliului Național de Securitate al SUA, John Kirby, a spus-o clar luna aceasta: „Asistența pe care am oferit-o s-a oprit acum. Atacurile pe care le desfășoară rușii nu fac decât să crească”.

Dar atunci când își pot pune în funcțiune armele occidentale, ucrainenii au mult mai multe de sărbătorit în Avdiivka.

Vârful de lance în timpul contraofensivei ucrainene nereușite de anul trecut, vehiculul de luptă Bradley – dăruit Ucrainei de către SUA și conceput pentru a sprijini infanteria – își consolidează reputația de a contracara valurile de atacuri rusești.

Fără Bradley, „mă îndoiesc că am fi aici, vorbind cu voi”, a declarat comandantul de echipaj „Barbie”, din spatele liniei de front din Avdiivka.

„Vehiculul este unul dur”, a spus el. „Nu se teme de nimic”.

În înregistrarea video furnizată pentru CNN de o altă unitate Bradley din cadrul brigăzii 47 mecanizate, un echipaj antrenat în SUA se confruntă cu un tanc rusesc T-90 – unul dintre cele mai puternice din armata Moscovei. Focul lor dezactivează tancul, turela acestuia se rotește necontrolat, înainte ca o dronă care explodează să se izbească de partea sa laterală.

Dar tancurile Bradley fabricate în SUA sunt în număr limitat de-a lungul frontului.

Aproximativ 200 de Bradleys au fost promise de SUA și zeci au fost avariate și distruse în luptă. Unele dintre acestea vor fi fost probabil reparate și trimise înapoi pe front.

Echipajele ucrainene, deși admiratori ai puterii Bradley, au criticat, de asemenea, capacitatea acestuia de a rezista iernii aspre ucrainene și starea unora dintre vehiculele mai vechi livrate de SUA.

Lipsa de putere de foc a Ucrainei în comparație cu adversarul său este o temă comună pe linia frontului. „Teren”, comandantul unității de drone, a declarat răspicat că Ucraina nu are suficiente arme și echipamente pentru a câștiga împotriva Rusiei.

Ucrainenii sunt nevoiți să fie piloți mai buni și mai inventivi cu resursele lor limitate, a spus el.

„La începutul războiului, avantajul lor în materie de drone era de 10 ori mai mare decât al nostru”, a spus el. „În acest moment, cred că suntem un adversar demn în formatul dronelor. Acoperim cerul în permanență”.

Nevoia de soldați

Pentru a contrabalansa superioritatea numerică a Rusiei, conducerea Ucrainei – sub presiunea generalilor de top din țară – ia în calcul o posibilă jumătate de milion de soldați suplimentari pentru a întări rândurile armatei.

Viața în orașele ucrainene aflate departe de front pare relativ neatinsă de lupte, cel puțin la suprafață. Deși posterele de recrutare și punctele de control militare împânzesc autostrăzile, iar bărbații în uniformă sunt o priveliște obișnuită, nu există prea multe semne evidente de restricții pe timp de război sau de schimbări în viața de zi cu zi. Supermarketurile sunt pline, iar cafenelele debordă de clienți.

O constatare sumbră asupra stării războiului din Ucraina, în timp ce lupta pentru finanțare continuă la Washington

Dar conscripția este un subiect sensibil.

Președintele ucrainean are puterea de a impune o mobilizare suplimentară – în prezent limitată la cei cu vârsta de peste 27 de ani – dar a ales să ceară aprobarea parlamentului pentru aceasta. Proiectul de lege își croiește încet – și nu fără dificultăți – drumul prin examinarea legislatorilor.

Zelenski a pus în discuție și modul de plată a mobilizării, șase contribuabili fiind obligați să plătească salariul fiecărui soldat în uniformă, a spus el.

Reticența sa este un semn al sensibilității politice din jurul opiniei publice din Ucraina, chiar dacă inamicii țării nu fac un secret din ambițiile lor violente pentru Kiev.

„Existența Ucrainei este mortală pentru ucraineni”, a postat pe Telegram, la 17 ianuarie, fostul președinte rus Dmitri Medvedev, vicepreședinte al Consiliului de Securitate al Rusiei și unul dintre cei mai aprigi politicieni ruși.

„De ce? Existența unui stat independent pe teritoriile istorice rusești va fi acum un pretext constant pentru reluarea acțiunilor de luptă”, a continuat el.

Înapoi pe linia frontului, moralul în rândul trupelor cu care a vorbit CNN era ridicat.

Soldații, obosiți, deși rareori nemulțumiți, au recunoscut că întăririle vor oferi o creștere binevenită a rotațiilor lor în afara liniei de front.

Deocamdată, însă, aceasta rămâne o speranță îndepărtată, deoarece în Avdiivka lupta continuă.

„Facem tot ce este posibil și imposibil pentru a menține această linie”, a declarat pentru CNN ofițerul Forțelor Speciale Omega „Sayer”.

„Nu știu ce se va întâmpla în continuare”, a spus el. „Dar Avdiivka rezistă. Suntem pe pământul nostru. Nu avem nimic de pierdut”.