Cartea „Un atlas al corupţiei: România – 20 de ani de hoţie, studiu de caz”, lansată de Ştefan Liiceanu

„Am simţit nevoia unei cărţi simple, ca o hartă, am vrut să arăt cât mai clar, cât mai subiectiv situaţia corupţiei de la noi din ţară. Nu este o crimă simplă, ci una foarte complexă ca fenomen”, a spus Ştefan Liiceanu la Bookfest, cu ocazia lansării volumului „Un atlas al corupţiei: România – 20 de ani de hoţie, studiu de caz”, editat de Humanitas, transmite News.ro.

Cititorul va afla din această carte cum s-au comportat liderii din România în ultimii 20 de ani, ce înseamnă corupţie, care sunt instrumentele sale de măsurare, unde se situează România faţă de alte ţări şi care sunt consecinţele corupţiei. Din volum, vom afla că peste 30 de miniştri au trecut pe la DNA, dar şi funcţionari publici, deputaţi. „Munca a aproape 200 de procurori care lucrau contra corupţiei a fost desfiinţată de o combinaţie între Curtea COnstituţională şi Parlament”, a spus Cătălin Striblea la lansare.

Sorin Ioniţă, director executiv al ONG-ului Expert Forum: „Înainte de anul 1940, România nu a avut niciodată un ministru condamnat pentru corupţie, nici sub Carol al II-lea, şi, deodată, în ultimii 15 ani ai 100 condamnaţi, în puşcărie, inclusiv un prim-ministru. Asta ce arată? Că e mai coruptă România în ultimii 15 ani fiindcă aveam atâţia condamnaţi sau că înainte era mai multă toleranţă? Nici indicatorul acesta nu e perfect. Cartea se luptă cu întrebări foarte importante: Există corupţie în sistemul privat, la firme? Sau este numai în relaţie cu statul? Cartea merge cam pe această ideea, că e doar în relaţie cu statul. Facem legi anti-corupţie numai pentru demnitari?”.

„Acum vreo zece luni mă uitam la televizor şi zi de zi vedeam că DNA a ridicat un ministru, DNA a ridicat un angajat, în fiecare zi vedeam câte un caz de corupţie şi m-am întrebat, fireşte, când se termină chestia asta şi cât de adâncă e. Am simţit nevoia unei cărţi simple, care să arate ca o hartă, am vrut să arăt cât mai clar, cât mai subiectiv situaţia corupţiei de la noi din ţară. Nu este o crimă simplă, ci una foarte complexă ca fenomen. Corupţia este de trei ori furt. Dacă vin şi vă fur banii din buzunar e o dată furt. Dar, cei care sunt corupţi sunt întotdeauna oameni din sectorul public. Ei primesc un salariu pentru a sluji interesul poporului. Fiind corupţi nu fac nimic, automat îţi fură salariul. Şi salariile sunt foarte mari în sectorul public. Acum, salariul mediu din sectorul public este cu 50% mai mare decât în sectorul privat. În America este cu 10% mai mic decât în sectorul privat. Dacă e un salariu atât de mare, atunci trebuie să primim ceva în schimb, trebuie să primeşti bunuri publice pe măsură. Nu numai că acest lucru nu se întâmplă, ci aceşti oameni intră în afaceri cu echivalenţii lor murdari din sectorul privat, iau nişte decizii se înfăptuiesc faptele de corupţie”, a punctat Ştefan Liiceanu.

Deşi au fost progrese, „de şase ani, DNA este la hibernare”, cu excepţia progresului dintre anii 2009 şi 2016. „Corupţia a rămas o mare problemă la noi în ţară. Toată lumea munceşte şi suntem practic furaţi de nişte oameni care trebuie să ne slujească interesul pentru că ei muncesc pentru noi, nu noi pentru ei. Acest lucru ei îl ştiu dar de ce nu sunt mai aprig criticaţi, pentru că există aşa numită asimetrie a informaţiei. Ei sunt puţini şi ştiu foarte bine cum merge treaba din interior, noi suntem ocupaţi să muncim”.

În acest volum, Ştefan Liiceanu mai arată că „recuperarea banilor este un vis, nici măcar 1% din ce fură nu se recuperează”. „Prejudiciile descoperite an de an de DNA în cazurile de corupţie au scăzut cu 80% faţă de periaoda de vârf, care era 2015, 2016, 2016. În anii 2014 – 2017, prejudiciile descoperite de procurorii DNA se ridicau la 800.000 de euro pe an în medie, acum dacă se mai găsesc 160 de milioane de euro pe an. Nu înseamnă că nu mai avem corupţie, lumea s-a obişnuit, nu se mai discută”.

Construcţia cărţii este bazată pe date publice, după cum spune autorul.

DNA a avut un rol deosebit, ca informaţie pentru autor, pentru că an de an publică un bilanţ al activităţii. „Rapoartele nu sunt făcute pentru omul de rând care nu are timp să citească aşa ceva, sunt sute de pagini, am trecut prin ele, am sistematizat totul”, subliniază Ştefan Liiceanu, analist financiar.

„Aş fi fericit ca cititorul care va parcurge această carte să o închidă cu inima bătându-i de indignare şi cu un «aşa nu se mai poate»”, spune Ştefan Liiceanu.