Casă construită acum 600 de ani în Sibiu, pe model venețian / Imobilul are fundația așezată pe piloni de stejar /”Din talpa fundației, în jos, se vedeau trunchiuri” / Sibiul era înconjurat în perioada medievală cu aproape 130 de bălți și lacuri

În perioada în care civilizațiile inca și aztecă se dezvoltau în America de Sud, Ioana d’Arc lupta în Franța, Henric al V-lea era executat, iar în orient se extindea zidul chinezesc, în Sibiu, în orașul de Jos, pe actuala stradă a Vopsitorilor, câțiva meșteri sași puneau fundația unei case care se păstrează și astăzi.Ineditul ei ține de faptul că este construită așa cum sunt ridicate imobilele din Veneția: trunchiuri de arbori au fost împlântați în solul mlăștinos, din apropierea unui canal, iar deasupra au pus piatră peste care s-a început construcția cu cărămidă arsă. Era singura formă de a construi în acea zonă, un model venețian, scrie Turnul Sfatului.

Detalii despre acest imobil le dă istoricul Zeno Karl Pinter, cel care a realizat studiul ”Casa din strada Vopsitorilor nr. 13 Sibiu. Sondaje arheologice”.

Zeno Pinter mărturisește că este singurul imobil de acest tip, cu fundație montată pe piloni de lemn pentru stabilizarea solului, din Sibiu, însă crede că mai sunt, probabil, și alte asemenea.

”Fabini (n.r. Hermann Fabini) spune asta, el a spus că sunt mai multe case unde s-a făcut așa ceva. Sincer, nu mă gândeam atunci că voi găsi asta, însă se vedeau foarte clar aceste trunchiuri de copaci. Din talpa fundației, în jos, se vedeau trunchiuri. Nu erau într-o stare foarte bună, dar erau clar vizibile.

Este o practică de construire întâlnită în Veneția, însă nu doar acolo. Știm cu toții de Veneția pentru că a devenit foarte celebră, însă sunt în mai multe zone astfel de exemple. Inslusiv în Amsterdam sunt construcții ridicate așa, dar și în alte orașe. Se folosește acolo unde nu ai un sol foarte stabil, în zone mlăștinoase, așa cum era și în Sibiu, în acea zonă.

Eu am datat această locuință cu acea fundație ca fiind din secolul XV, însă nu am găsit vreo monedă, datarea s-a făcut prin contextualizare”, a explicat Zeno Karl Pinter pentru Turnul Sfatului.

Într-un plan al orașului, realizat de Morando Visconti în anul 1699 şi păstrat în Biblioteca Brukenthal se poate observa destul de clar că spaţiul din jurul cetății era în mare parte ocupat de bălţi şi canale, intercalate de zone de păşune mlăştinoasă.

Atunci când au fost create, acestea au avut un evident rol militar, defensiv.

”Amenajarea efectivă a acestor bălţi cu scop militar şi infrastructural militar vine în perioada renascentistă, adusă de inginerii italieni, inovatori la nivel european. Teoria fortificării renascentiste de tip italian este simplă: realizarea unui parapet necesar tirului de foc şi care poate rezista asediului, conjugat cu un spaţiu amenajat în faţa fortificaţiei menit a nu lăsa spaţii prielnice pentru asediator”, susțin istoricii.