Cât costă să cumperi o biserică în Italia: 85 de mii de euro pentru un fost lăcaș de cult de lângă Florența / O biserică din anul 1475, de lângă Lacul Garda, costă 190 de mii de euro / ”Într-un deceniu sau două, poate 90%, a clădirilor religioase vor fi goale”

O biserica din Pistoia, în apropiere de Florența, este scoasă la vânzare pe un site de imobiliare cu 85 de mii de euro. Are nevoie de reabilitare, iar proprietarul nu are niciun fel de pretenție legată de ce ar trebui să devină, sau nu, în viitor, imobilul.

Se mai pot vedea încă stranele și altarul și este unul din sutele de proprietăți, foste biserici și mănăstiri, unele vechi de sute de ani, care se vând în Italia.

O analiză vorbește în Italia despre faptul că în peninsulă, în cel mult 20 de ani, „marea majoritate, poate 90%, a clădirilor religioase vor fi goale, iar multe sunt deja goale”.

Tendința a început cu peste o jumătate de secol în urmă, dar, din nou, până când ne-am dat seama, era deja prea târziu.

”Bisericile și clădirile goale, vândute sau scoase la vânzare, sunt vârful icebergului a ceva mult mai mare, neglijat și multidimensional. În primul rând, există o problemă direct economică și, prin urmare, civilă. (…)

Dacă nu ați fi italian și v-ați permite, cât de mult ați fi dispus să plătiți pentru a petrece o noapte în casa în care se spune că Dante a întâlnit-o prima dată pe Beatrice? Sau în cea mai veche mănăstire din regiune, la o aruncătură de băț de Piazza del Campo din Siena? Sau să vă petreceți bătrânețea plimbându-vă într-o mănăstire din secolul al XIII-lea? Nu doar persoanele fizice vând, toată lumea vinde. Chiar și statul și Biserica, care se confruntă de mult timp cu declinul vocațiilor și cu problema menținerii imensului său patrimoniu”, se precizează în Avvenire, un ziar al Bisericii Catolice.

În Lombardia, în nordul Italiei, biserica din 1475 din Lonato del Garda, este și ea scoasă la vânzare. Costă 190 de mii de euro.

Proprietatea se întinde pe 357 de metri pătrați și a marcat istoria locului. În Catalogul General al Patrimoniului Cultural reiese că în secolul al XVI-lea „biserica a fost interzisă pentru că mănăstirea găzduise un criminal. Măsura a fost mai târziu anulată prin mijlocirea consulilor de Lonato și la 18 septembrie a fost redeschisă pentru cult”.

În timp ce în 1796 „bunurile mănăstirii au fost confiscate de către Republica Cisalpină și, în anul următor, aceasta este desființată prin decretul guvernului de la Brescia; biserica este folosită ca spital pentru rănit al armatelor napoleoniene şi, ulterior, devine cazarmă şi apoi grajd și apoi depozit. Clădirile sunt apoi predate către Municipiul Lonato».

În primii douăzeci de ani ai secolului al XIX-lea, se raportează în Catalogul general al patrimoniului cultural, «preotul paroh Gaspari face tot posibilul pentru a obține redeschiderea bisericii și desemnarea unui capelan: la 3 octombrie 1822 primește în sfârșit autorizaţia episcopală pentru binecuvântarea clădirii. 100 de ani mai târziu este scoasă la vânzare.