Cât de populară mai este monarhia în rândul tinerilor din Europa? Cum arată susținerea acestora pentru regi și regine în cele mai importante state care mai păstrează această formă de guvernământ

Cât de populară mai este monarhia în rândul tinerilor din Europa? Cum arată susținerea acestora pentru regi și regine în cele mai importante state care mai păstrează această formă de guvernământ? De ce nivelul de popularitate este la cel mai scăzut nivel în Marea Britanie? Dar cum se explică procentul foarte ridicat de susținere, de 80%, pentru monarhia daneză? Cât vor mai rezista regii și reginele în Europa?

Prăpastia dintre tinerii și seniorii britanici

În Marea Britanie, cu o tradiție monarhică de peste 1000 de ani și care tocmai îl încoronează pe Charles al III-lea, atitudinea față de continuarea acestei forme de guvernământ diferă cel mai mult în funcție de vârstă.

Astfle, tinerii britanici sunt mult mai puțin dispuși să susțină menținerea familiei regale, comparativ cu britanicii mai în vârstă. De fapt, în timp ce în rândul persoanelor cu vârsta de peste 65 de ani se înregistrează un procent de 79% în favoarea coroanei, cei mai tineri britanici sunt împărțiți – doar 36% doresc să păstreze monarhia, față de 40% care doresc un șef de stat ales, conform YouGov, un site britanic care se ocupă numai de polling și analizarea opiniei publice.

Deși tinerii au fost mai puțin entuziasmați de monarhie decât vârstnicii lor încă de când YouGov a început să monitorizeze acest lucru în 2011, aceasta este totuși o schimbare remarcabilă de opinie. La vârful de susținere a monarhiei, în 2013, până la 72% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani doreau păstrarea instituției. Deși sprijinul a fost semnificativ mai scăzut în rândul tinerilor în anii următori, acesta a depășit în continuare dorința pentru o republică până în martie 2020, moment în care au devenit strâns divizate.

Două evenimente regale majore au avut loc între momentul acestui sondaj și cel precedent din noiembrie 2019: interviul dezastruos al prințului Andrew de la Newsnight și decizia prințului Harry și a lui Meghan de a se retrage din funcțiile oficiale. Această din urmă mișcare a precipitat o reacție majoră a presei față de cuplu, dar tinerii britanici au fost deosebit de simpatici față de ei, iar dezvăluirile privind maltratarea celor doi ar fi putut să păteze opiniile despre instituție.

Cred britanicii că monarhia este bună pentru țară?

Conform aceleiași surse, majoritatea oamenilor (58%) spun că instituția monarhiei este bună pentru Marea Britanie, față de 15% care spun că nu este bună și 21% care spun că nu este nici una, nici alta. Din nou, deși sentimentul pozitiv este ridicat, acesta este mai scăzut decât a fost odată: în 2012, până la 73% dintre britanici au spus că monarhia era bună pentru Marea Britanie.

Tinerii sunt mult mai puțin predispuși să considere monarhia ca fiind bună pentru țară – doar 32% spun acest lucru, față de 28% care cred că nu este potrivită pentru națiune și 24% care nu spun nici una, nici alta. Britanicii mai în vârstă sunt mult mai puțin echivoci, 77% dintre ei considerând că monarhia este benefică pentru țară, față de 7% care sunt de părere contrară.

Sunt britanicii mândri sau jenați de monarhie?

Conform YouGov, mândria față de monarhie este în continuare cel mai frecvent răspuns emoțional față de această instituție, deși mai puțin de jumătate dintre britanici (45%) au acest sentiment. Unul din cinci (20%) se simte în mod activ jenat de monarhie, în timp ce 29% nu se simt nici mândri, nici jenați.

Britanicii mai în vârstă sunt mai degrabă mândri decât stânjeniți de monarhie, cu 64%, în timp ce tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani sunt împărțiți: 26% sunt mândri, 29% sunt stânjeniți și 32% nu se simt nici una, nici alta.

Cred britanicii că Regele Carol face o treabă bună?

În timp ce se pregătea să fie numit oficial monarh, majoritatea britanicilor (59%) spuneau că Regele Charles al III-lea va face o treabă bună, față de doar 14% care credeau că va face o treabă proastă. Așteptările sunt și mai mari în ceea ce-l privește pe fiul și moștenitorul William, despre care 70% se așteaptă să facă o treabă bună atunci când va veni momentul, față de doar 11% care anticipează că va face o treabă proastă. Așteptările că William va face o treabă bună sunt mai mari în toate generațiile decât credința că Charles are în prezent o performanță bună.

Ce cred tinerii în alte monarhii

Spania. În studiul ”Coroana: un studiu despre monarhia spaniolă” (autori: Enrique Hernándeza, Margarita Torre și Antoni-Italo – Departamentul de Științe Politice al Universitat Autònoma de Barcelona, Bellaterra, Spania), arată că un clivaj semnificativ există și în Spania în ce privește raportarea populației la monarhie. Respondenții au fost întrebați ce fel de democrație consideră că este mai bună: o republică sau o monarhie parlamentară. În general, cetățenii favorizează ușor un model republican de democrație.

În timp ce cei mai tineri de 30 de ani sunt în mod clar în favoarea unei republici, majoritatea celor mai în vârstă de 70 de ani susțin o monarhie constituțională. Nu pare să existe un consens între generații în ceea ce privește care este cel mai bun model de democrație: o republică sau o monarhie.

Studiul mai arată că încrederea variază semnificativ în funcție de ideologie. În timp ce cei de stânga sunt extrem de neîncrezători față de această instituție, încrederea în monarhie crește constant pe măsură ce se merge spre dreapta. Singura excepție sunt cei de extremă dreapta, care par a fi puțin mai puțin încrezători decât mulți dintre cei din partea dreaptă a spectrului ideologic. Acest lucru ar putea fi explicat printr-o perspectivă mai sceptică (și populistă) față de toate instituțiile politice în rândul celor de extremă dreapta. În orice caz, rezultatele relevă o puternică polarizare ideologică în ceea ce privește încrederea în monarhia spaniolă.

Norvegia. Una dintre monarhiile susținute extrem de puternic de țara respectivă este Norvegia, unde 92% din tineri cred și vor ca monarhia să reziste în timp, o arată un sondaj citat de royalcenter.co.uk. Monarhia norvegiană este foarte populară, întrucât 78% din populația norvegiană dorește ca aceasta să continue. Doar 15 % dintre norvegienii chestionați în acest sondaj doresc în schimb o republică.

În ianuarie 2022, cu ocazia împlinirii a 18 ani de către prințesa Ingrid, 76% dintre norvegieni au declarat că vor să păstreze monarhia, deci sprijinul rămâne ridicat. Apoi, au examinat și care este atitudinea tinerilor, iar în rândul populației care are între 16 și 20 de ani, doar 8% din populația tânără dorea o republică. Mai mult de 80% spuneau că ei cred că monarhia norvegiană va rezista, astfel încât prințesa Ingrid Alexandra va fi regină într-o zi.

Familia regală norvegiană este populară de mult timp, iar membrii familiei regale au apărut ca figuri unificatoare. Nu au existat dezbateri ideologice majore în jurul casei regale în ultimii ani și nici scandaluri majore nu le-au afectat reputația. Cu toate acestea, la fel ca toate monarhiile, nu pot considera sprijinul continuu ca fiind de la sine înțeles.

Cel mai bun sondaj de opinie pentru casa regală norvegiană a fost atunci când regele Harald și-a marcat jubileul de argint, când 84% din populație a susținut monarhia. Cel mai prost sondaj a fost în 2001, când a existat o mare dezbatere cu privire la căsătoria prințului moștenitor Haakon și a prințesei moștenitoare Mette Marit. Atunci, sprijinul a fost de doar 58%.

Olanda. Atât regele Willem-Alexander, cât și regina Máxima au primit în 2023 ratinguri mai mici din partea olandezilor decât în urmă cu un an, iar popularitatea casei regale este în scădere, conform nltimes.nl, care citează un sondaj realizat de Ipsos la comanda NOS. În general, tinerii i-au evaluat pe Willem-Alexander și Máxima cu un punctaj mai mic decât persoanele mai în vârstă. Cu toate acestea, Amalia a primit aceeași notă din partea tinerilor și a persoanelor în vârstă.

În fapt, un alt sondaj citat de irishtimes.com arată că sprijinul pentru monarhia olandeză a scăzut brusc în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 18 și 34 de ani – doar 55% dintre ei spunând că ar prefera un rege sau o regină ca șef de stat în locul unui președinte. Cifra se compară cu 70 la sută de susținere pentru monarhie în aceeași categorie de vârstă în ultimul sondaj comparabil, în 2007.

Din 2021, însă, sprijinul redus pentru familia regală olandeză s-a stabilizat, conform nltimes.nl. Potrivit NOS, aproximativ 55% dintre olandezi susțin monarhia, ceea ce reprezintă doar o ușoară scădere față de anul trecut. Persoanele în vârstă, în special, susțin familia regală olandeză mai mult decât tinerii.

Cu toate acestea, sprijinul în scădere pentru familia regală este o tendință care se reflectă în societate pentru orice instituție din Olanda. De exemplu, încrederea în familia regală (40%) este chiar mai puternică decât încrederea în mass-media (23%) sau în politica națională (17%), potrivit NOS.

Danemarca. Sprijinul de care se bucură casa regală de aici este uriaș. Mitingul masiv de susținere a familiei regale după îmbolnăvirea și decesul prințului Henrik, în februarie 2018, a fost o mărturie vastă a sprijinului pe care danezii îl au pentru monarhia lor, transmite yourdanishlife.dk.

Cel mai recent sondaj de amploare realizat de Gallup pentru ziarul danez Berlingske (2014) a arătat că 82% dintre danezi erau împotriva ideii de abolire a monarhiei și că 82% au considerat că este benefic pentru Danemarca să aibă una. Sondaje de opinie mai recente, din ultimii ani, din mass-media arată în continuare un sprijin uriaș pentru monarhia daneză. Conform unui sondaj realizat de statista.com, în 2018, aproape 77% din tineri susțineau continuarea monarhiei în Danemarca, 14,6% spuneau că la Copenhaga e nevoie de instaurarea unei republici, iar 8,7% au spus că nu știu ce să răspundă.

Când regina Margrethe a urcat pe tron în 1972, doar 42% dintre danezi erau în favoarea menținerii monarhiei. De-a lungul anilor, sprijinul a crescut în mod constant. O creștere atribuită în mare parte modului în care regina și-a îndeplinit rolul, conform yourdanishlife.dk.

Printre altele, ea a reprezentat bine Danemarca în străinătate, participând la călătorii de afaceri și la deschideri de expoziții în legătură cu campaniile de export pentru întreprinderile daneze, acționând astfel ca un deschizător de uși pentru interesele comerciale daneze în străinătate, împreună cu regretatul ei soț, Prințul Henrik.

Un rol pe care îl îndeplinește și actualul cuplu de prinți moștenitori danezi, care, în ultimii ani, au preluat multe evenimente publice, în încercarea de a o ajuta pe regină cu numeroasele sale îndatoriri și de a se pregăti pentru ziua în care vor prelua conducerea.

În Danemarca, regina a devenit o figură unificatoare, atât prin îndeplinirea a numeroase sarcini publice, cât și prin acceptarea invitațiilor de a deschide expoziții, de a participa la aniversări, iar croaziera sa anuală pe iahtul regal Dannebrog a adus-o să se întâlnească cu danezii obișnuiți din întreaga țară.

Liechtenstein. Una dintre ultimele monarhii „absolute” rămase în lume, fapt care devine cu atât mai evident cu cât contrastează puternic cu tendința generală a monarhiilor de a se îndrepta spre o prevalență parlamentară, acest mic principat, cuibărit între Elveția și Austria, a acordat prințului său suveran puteri tot mai mari încă din 2003, un alt referendum fiind convocat în 2012, care a respins vehement posibilitatea de a reduce sau limita puterile prințului suveran, conform royalcenter.co.uk.

Prin urmare, Prințul de Liechtenstein are puteri politice despre care monarhii din zilele noastre nu pot decât să fi citit în biografiile strămoșilor lor. Prințul Hans-Adam, actualul suveran al Liechtensteinului, poate lua decizii politice și poate interveni în legătură cu evenimentele curente din țară. De fapt, el a făcut acest lucru în cazul ambelor referendumuri menționate mai sus, amenințând de ambele ori că va părăsi țara dacă poporul nu votează în favoarea sa.

În timpul referendumului din 2012, populația din Liechtenstein a fost întrebată, de asemenea, despre relaxarea interdicțiilor privind avorturile; în timpul campaniei, Prințul Suveran a ieșit la rampă spunând că, indiferent de rezultatul votului, el se va opune prin veto oricărei relaxări a normelor respective. Interdicțiile privind avortul au sfârșit prin a fi menținute așa cum erau înainte de referendum.

La fel ca multe alte micronațiuni, Liechtenstein nu are armată; pentru securitatea internă, are Poliția Națională a Liechtensteinului, care se laudă cu un număr impresionant de… 125 de angajați, din 2011, pentru o populație de 36.189 de locuitori în același an. Mai realist, se bazează pe ajutorul vecinilor săi, Elveția și Austria, pentru orice nevoi militare.

Ajută și faptul că țara are una dintre cele mai scăzute rate de criminalitate din lume; potrivit unor statistici recente, ultima crimă datează din aprilie 2014. Actualul Prinț Suveran, Hans Adam al II-lea, este, de asemenea, proprietarul LGT Bank prin intermediul Fundației Familiei Princiare, ceea ce îl face cel mai bogat monarh din Europa și unul dintre cei mai bogați șefi de stat din lume.

Poate că Liechtenstein este mic, dar suveranul său are mai multă putere decât mulți șefi de stat, în special în Europa, unde majoritatea puterilor politice sunt împărțite între diferite puteri: Președinții, prim-miniștrii și Parlamentul trebuie să își echilibreze solicitările pentru a face ca puterea legislativă să funcționeze. În Liechtenstein, membrii legislativului își exercită mandatul cu jumătate de normă și susțin aproape inevitabil deciziile prințului suveran.

Țara pare să fi găsit o modalitate de a exista în starea sa actuală, chiar și într-un moment în care împingerile sociale și globale se îndreaptă spre o structură de stat mai echitabilă și bazată pe oameni. Dacă ne luăm după referendumurile anterioare, pare puțin probabil ca principatul să aleagă să renunțe prea curând la puterile absolute ale prințului său.

Paradoxul democrației: Monarhiile actuale au cele mai consolidate democrații și standarde de viață extrem de ridicate

O analiză a lui Tim Gallagher pentru Euronews explică de ce există încă atât de multe monarhii în Europa, la peste o mie de ani de tradiție. Cum rezistă? Și, mai ales, până când? În primul rând, arată analiza, toate familiile regale rămase în Europa coexistă cu democrația și o fac destul de bine.

În 2021, Economist Intelligence Unit a clasat Norvegia, Suedia, Danemarca, Țările de Jos, Luxemburg și Regatul Unit în primele 20 de locuri în topul Indexului de democrație, cu Spania și Belgia la mică distanță.

• „Cred că există o gândire destul de superficială în Europa, în special în țări precum Franța, conform căreia cea mai înaltă formă de democrație este să fie o republică. Este o presupunere teleologică conform căreia toate democrațiile bune devin în cele din urmă republici”, spune profesorul Robert Hazell de la Unitatea pentru Constituție de la University College London, citat de Euronews.com.

La începutul secolului al XX-lea, doar Franța, Elveția și micuța națiune San Marino erau republici, dar înfrângerea în Primul Război Mondial a însemnat sfârșitul Romanovilor din Rusia și al Habsburgilor din Austria-Ungaria. În urma celui de-al Doilea Război Mondial, multe dintre monarhiile rămase în Europa de Est au fost expediate de sovietici într-un fel sau altul, nu că acest lucru ar fi dus la republici democratice înfloritoare.

Țările vest-europene care își păstrează regii, reginele și prinții sunt, de asemenea, suficient de norocoase pentru a combina democrația cu standarde de viață extrem de ridicate. Scandinavii sunt cunoscuți pentru clasamentul lor ridicat în Raportul Mondial al Fericirii, dar toate monarhiile din Europa de Vest, Centrală și de Sud se bucură de avantajele de a fi națiuni industrializate.

• „Dacă vă uitați la aceste țări, ele au printre cele mai ridicate standarde de viață din lume. Au plase de securitate socială la care oamenii din alte locuri visează. Nu pare să existe nicăieri rumoare reală pentru a scăpa de membrii familiei regale. Este un proces dificil și nu există o revoluție”, spune istoricul regalității europene Marlene Koenig.