Cât de pregătiți suntem pentru reînceperea școlii?

Începe școala, se reiau activitățile în creșe și grădinițe publice. E nevoie mai mult ca niciodată de responsabilitate, având în vedere situația epidemiologică cu care se va confrunta România în săptămânile următoare. Specialiștii din sănătate publică susțin la unison că noua tulpină de coronavirus care a acaparat mai multe state europene, mult mai contagioasă, are toate șansele să ajungă comunitară.

Ar fi nefiresc să nu se întâmple asta. În plus, e demonstrat științific că e transmisibilă în egală măsură și la copii.  Deja avem zeci de cazuri cu tulpina B-117, din Marea Britanie, în condițiile în care secvențierea genomului pentru depistare se face în doar câteva locuri în România, în special în centre de cercetare. Și durează.

Auzeam recent, stând în rând la un magazin, o discuție aparte între două mame. Una o întreba pe cealaltă dacă așteaptă să-și trimită copilul la grădiniță, fiindcă în sfârșit se redeschid. Dialogul, redat textual, suna cam așa.

-Abia aștept, că nu mai pot!

-Și eu o trimit pe a mea că are nevoie de joacă. A fost răcită puțin, dar sper să-i treacă până luni.

Aparent, cazurile din România sunt în scădere la nivel național, dar se testează puțin. Medicii specialiști spun că atâta timp cât secțiile de ATI sunt ocupate cu cazuri grave și severe, nu se poate vorbi despre liniște și revenirea la o oarecare normalitate. Chiar dacă spitalele de zi sunt aproape goale, în secțiile de  Terapie Intensivă e o cerere mare. La Spitalul de Boli Infecțioase din Cluj, de exemplu, ambele secții ATI- I și II- sunt ocupate de luni de zile. Cum se eliberează un loc, cum se ocupă imediat. Sunt cereri din tot județul, ba chiar și din altele.

Unul dintre motive este fapul că oamenii nu se mai testează, chiar dacă au simptome. Rămân acasă și trec singuri prin boală, apelând la medici doar atunci când simt că nu mai pot. Sau când cineva apropiat se simte foarte rău. De frica unei carantine, de frica izolării, mulți își văd în continuare de viață. Ies la cumpărături, se duc pe terase, circulă în societate, iau autobuzul, se văd cu prieteni sau participă inclusiv la petreceri. Ori neagă, inconștient, orice semn de infectare. „A, am stat în frig, tușesc puțin, am răcit, dar în rest nu am nimic.”

Apoi sunt testele rapide, pe care le poți cumpăra online din farmacii. Te testezi, ieși pozitiv, dar nu spui nimănui și iar îți vezi de viață ca și cum n-ar fi nimic.  Sau te testezi prost, rezultatul e fals, după care te încurajezi că n-ai nimic.

Un alt exemplu este înțelegerea între un caz pozitiv confirmat și unul netestat. Doi prieteni se întâlnesc, iar peste câteva zile, unul dintre ei ajunge la spital și e testat pozitiv cu Covid-19.  Cei doi se sună reciproc și ajung de comun acord să spună că niciunul nu s-a văzut cu celălalt, pentru a nu-l băga în carantină pe cel netestat.  Cel netestat se simte rău peste câteva zile și își infectează alți prieteni între timp, care la rândul lor se văd cu alții și așa mai departe. Ei bine, DSP-ul, și o armată întreagă să aibă la dispoziție, cum ar putea să facă o anchetă epidemiologică?

E o luptă pierdută înainte de a începe.  Singura situație prin care epidemia poate fi controlată în acest moment este să fim toți responsabili. Să nu ne trimitem copiii la școală, să nu-i trimitem în colectivitate cu orice preț. Să nu ieșim noi în grupuri, știind că suntem răciți sau ignorând orice migrenă, o durere în gât, o febră trecătoare. Să nu fim egoiști. Să fim echilibrați și rezonabili cu cei din jur.

Să avem discernământ.

Din ecuație nu putem scoate, însă, autoritățile publice. Populația nu e singură responsabilă, ci și statul cu administrațiile sale locale. Ce măsuri concrete se iau pentru a evita, de exemplu, aglomerațiile din fața școlilor, unde părinții stau de vorbă cu alți părinți, uneori fără mască? Imaginile din urmă cu mai multe luni sunt grăitoare, când intrările în zeci de școli au fost blocate de părinți și elevi neorganizați, sosiți în același timp.

Există oare dezinfectanți în fiecare sală de clasă, fiindcă se știe, distanțarea fizică oricum nu se poate respecta?
Profesorii nu sunt vaccinați, nici măcar aceia care și-au dorit, nu pot fi protejați și nu oferă, la rândul lor, protecție, fiindcă s-a început târziu inocularea cu vaccin anti-Covid în ceea ce îi privește, iar acum incepe școala și mulți nu au apucat să primească nici prima doză.

L-am văzut recent și pe Ministrul Educației ieșind public alături de Ministrul Sănătății într-o conferință de presă despre reluarea activităților din învățământ. Mereu în ofensivă, aproape agresiv, deranjat la fiecare întrebare pusă de jurnaliști, domnul Sorin Cîmpeanu mi-a lăsat impresia unui om aflat în contratimp.

Tonul, mimica, gesturile, toate au trădat o lipsă acută de stăpânire de sine, de calm și siguranță. De pregătire. E imaginea cu care începem școala, cu reguli care se schimbă la câteva zile, cu lipsă de coeziune decizională. Cine s-ar mai mira ca de săptămâna viitoare să aflăm că profesorii vor fi instruiți online cum să procedeze la ore? Că vor lua cursuri de la specialiști în sănătate publică, abia după ce vor merge zile bune în sala de clasă?