Câteva observații despre guvernul Cîțu: Puncte forte, puncte slabe

Guvernul Cîțu s-a instalat, miercuri, oficial, la Palatul Victoria. Imaginea de ansamblu este pozitivă în raport cu guvernele deplorabile formate după 2016 în regimul Dragnea. În România a funcționat ani la rând o contraselecție totală la vârful statului. Miniștrii erau aleși pe criteriul obedienței politice totale față de șef. Incompetența a fost ridicată la rang de virtute. Dragnea a trimis în guvern analfabeți, impostori și lichele politice cu scopul de a controla puterea din umbră.

Noua echipă guvernamentală, în care media de vârstă este de 45 de ani, contrastează puternic cu figurile sinistre perindate în ultimii ani la Palatul Victoria. În treacăt fie spus, este prima dată când generația 40 plus, de orientare pro-occidentală, cu ambiții reformatoare, preia puterea la propriu, face masă critică într-un guvern și ajunge să controleze decizia politică. Este marea șansă a generației mele, care a văzut în ultimii 30 de ani cum distanța dintre România și lumea occidentală se tot mărește, să recupereze terenul pierdut și să marcheze o ruptură decisivă de un mod falimentar de a face politică.

Așteptările sunt, așadar, foarte mari. Dacă vor rata, dezamăgirea va fi la fel de mare.

Există un contrast destul de vizibil și în interiorul Guvernului, nu doar în raport cu trecutul, între miniștrii propuși de PNL și cei avansați de USR PLUS. Liberalii au apelat la politruci buni la toate pentru funcții importante de ministru, în timp ce partenerii lor de guvernare au venit cu specialiști.

Raluca Turcan se pregătea pentru educație. Iat-o nimerită la muncă. Lucian Bode se ocupa de autostrăzi până ieri, dar se sacrifică la o adică pentru ministerul de interne pentru liniștea partidului. Alexandru Nazare s-a specializat toată tinerețea în transporturi. Căile încurcate ale partidului l-au parașutat la finanțe. Chiar dacă nu sunt mari specialiști în domeniile lor, cu toții vin însă cu experiență guvernamentală și administrativă.

În fine, numai inițiații vechiului sistem știu cu precizie cum a ajuns un personaj sulfuros ca Sorin Câmpeanu, imaginea contrareformei și a oportunismului politic, la ministerul educației. Foarte probabil că liberalii l-au recompensat pentru rolul-cheie jucat în dărâmarea Guvernului Dăncilă și instalarea Guvernului Orban. Trebuie că mai sunt și alte explicații pentru care un personaj atât de controversat ajunge, foarte probabil cu girul Cotroceniului, într-o funcție atât de importantă.

Oferta liberalilor arată și mai prost în comparație cu garnitura de miniștri de la USR PLUS. Cătălin Drulă se ocupă de când a intrat în politică de transporturi, Cristian Ghinea este un expert recunoscut, cu mare experiență în fonduri europene, Năsui a vorbit doar de economie, deși e foarte tânăr, Stelian Ion a făcut figură de bun jurist în bătalia din Parlament cu pesediștii care mutilau legile justiției iar Vlad Voiculescu s-a specializat în politici de sănătate și este cunoscut pentru acțiunile civice din domeniu. Pe scurt, oameni potriviți la locul potrivit. De la ei, așteptările de a livra mult și repede sunt foarte mari.

Atât liberalii, cât și lupii tineri din politică au eșuat la capitolul femei în politică. Guvernul Câțu arată bizar cu cei 20 de bărbați și o singură femeie. Această scăpare îl face mai puțin european decât chiar este. A promova femei în politică nu este vreun moft ideologic, n-are nici o legătură cu stânga globalistă sau alte bazaconii, este pur și simplu semn de evoluție și maturizare a unei societăți care lasă în urmă vremurile patriarhatului politic.

Și da, nimeni nu spune că trebuiau respectate cote artificiale de gen, însă nu pot fi luați în serios liderii politici când spun că au urmărit exclusiv criteriul competenței când au făcut nominalizările în Guvern. Cum adică? S-a strâns crema competenței doar la bărbați? Dacă ne uităm, de pildă, în justiție, lucrurile par să stea taman pe dos. Dar acesta să fie marele păcat al guvernului Cîțu, absența femeilor din peisaj, deși problema e cât se poate de serioasă. România are o Constituție și legi care garantează egalitatea de șanse între bărbați și femei, dar clasa politică nu pare să fi internalizat încă aceste valori.

Un lucru bun este cooptarea UDMR în guvern, un pas important spre detensionarea relațiilor dintre minoritate și majoritate. Kelemen Hunor a promovat, la rândul său, oameni tineri în guvern.

Guvernul Cîțu debutează cu o bună impresie în plan extern. Publicații mari din Europa insistă aspra faptului că România are un premier de formație economist, fost bancher și care conduce un guvern format din forțe pro-occidentale. Este enorm pentru o țară ca România, asociată în regimul Dragnea cu guvernele iliberale din Ungaria și Polonia. De notat imaginea dezastruoasă pe care PSD încă o are în Europa, partidul condus de Marcel Ciolacu fiind încă asociat cu populismul extrem, suveranismul, anti-europenismul și corupția sistemică. Toate, moștenirile lui Dragnea de care PSD va trebui să probeze prin fapte că se desparte.

Câteva cuvinte despre noul premier. Florin Cîțu este respectat la Bruxelles, ca fost ministru de finanțe care a dovedit responsabilitate într-o perioadă extrem de dificilă. Nu manifestă deocamdată ambiții politice, din acest motiv coaliția are teoretic mai multe șanse să reziste, în caz că va depăși cu bine crizele economice, sociale și sanitare generate de pandemie. Cîțu mai are însă ceva de lucru la prestanța sa de premier. De prea multe ori coboară ștacheta lansându-se în replici politice derizorii și inutile cu PSD, chiar și după ce războiul s-a încheiat, așa cum a procedat chiar în ziua investirii cabinetului său în Parlament.

Însă marea provocare pentru Florin Cîțu va fi să gestioneaze relația dintre PNL și USR PLUS în interiorul coaliției. Orice mică neînelegere, eventualele certuri și atacuri reciproce vor confirma acuzația lansată preventiv de PSD. Marcel Ciolacu a pus deja semnul egal între guvernul Câțu și guvernarea CDR,  care a condus România între 1996 și 2000 și a rămas celebră, între altele, pentru numeroasele scandaluri din interiorul coaliției. Iată de ce inclusiv liderii celor două mari partide ar merita să se gândească de două ori înainte de a se lansa în atacuri reciproce, chiar dacă unii dintre ei par să fi intrat deja în campania pentru 2024.

Dacă vor căuta să arunce mereu vina unii pe alții, dacă vor forța relația la guvernare din calcul politic, guvernul nu va rezista mai mult de un an.

În rest, dacă omul loial președintelui Klaus Iohannis se va menține pe linia de gestionare funcționărească a treburilor guvernului, fără să dezvolte nici cea mai mică ambiție politică, ar fi prima dată când nu vom avea parte de tensiuni între Palatele Cotroceni și Victoria. Odată instalați la butoanele puterii, aproape toți premierii de dinaintea lui Cîțu au intrat mai devreme sau mai târziu în coliziune cu șeful statului.