Catolicii ascunși ies din clandestinitate în Kosovo: Eram musulmani ziua și creștini noaptea

Într-o biserică strălucitoare care domină o vale spectaculoasă care se întinde cât vezi cu ochii, un albanez din Kosovo povestește cum familia sa și-a proclamat în plină zi credința catolică, întreținută în secret de secole de strămoșii lor islamizați sub otomani, transmite La Libre Belgique, citată de Rador.

Ismet Sopi a ieșit din umbră în 2008, anul în care fosta provincie a Belgradului și-a proclamat independența, la un deceniu după un război mortal între rebelii albanezi și forțele sârbe.
„Suntem foarte fericiți, de parcă am fi plătit o datorie față de strămoșii noștri care nu au avut șansa să ne determinăm liber credința”, a declarat pentru AFP jurnalistul pensionar în vârstă de 65 de ani.

El spune că a fost botezat în decembrie 2008 cu mulți membri ai familiei sale, 36 de persoane în total. „Până atunci, am trăit ca nişte cripto-catolici”, „eram musulmani ziua și creștini noaptea”.
Biserica Sfântul Avraam, construită pe un teren donat de autoritățile locale cu finanțare din partea comunității, în special a diasporei, a fost inaugurată în 2016 la Lapušnik, în centrul Kosovo.

Ea străjuieşte Valea Drenica, o regiune în care numeroasele morminte ale luptătorilor de gherilă pentru independență mărturisesc ferocitatea luptei împotriva forțelor sârbe trimise de Belgrad la sfârșitul anilor 1990. Conflictul a făcut 13.000 de morți, marea majoritate a albanezilor kosovari și s-a încheiat doar după o campanie de bombardamente a NATO.

În ultimii ani, mulți „laramani” – un termen albanez care înseamnă „multicolor”, „cu mai multe fațete” – s-au declarat în mod deschis catolici. Potrivit lui Ismet Sopi, în 2021 și 2022, 120 de locuitori ai regiunii au fost astfel botezați în biserica Sfântul Avraam.

Este aproape imposibil de aflat care este numărul total al credincioșilor care au ieșit din dulap, dar Shan Zefi, vicar general al diecezei Prizren-Pristina, estimează că numărul catolicilor ar reprezenta între 2 și 3% din cei 1,8 milioane de kosovari, 90% fiind musulmani care practică islamul liberal.

După cucerirea Balcanilor în secolul al XIV-lea, otomanii au impus populaţiei islamul timp de o jumătate de mileniu. Mulți dintre creștinii care nu fugiseră s-au convertit pentru a scăpa de presiuni, povesteşte Shan Zefi, 63 de ani, un erudit care a scris despre „laramani”. Printre multe nemulţumiri se numără taxele deosebit de mari care i-au afectat pe creștini, în timp ce kosovarii care s-au convertit au beneficiat de diverse avantaje sociale. Multe mănăstiri și biserici fuseseră transformate în moschei.

Convertiții și-au schimbat numele și au participat la rituri islamice, cum ar fi Aid al-Fitr, care marchează sfârșitul Ramadanului. Dar unele familii au rămas în secret credincioase religiei catolice, din generație în generație, și s-au rugat ascunse în casele lor.

În Catedrala Fecioarei Noastre pentru Ajutor Perpetuu din Prizren, leagănul istoric al catolicismului kosovar, Shan Zefi consideră că mișcarea este ireversibilă. „Cred că albanezii vor îndrăzni să iasă din catacombe, să spună că sunt liberi să aparțină unei religii sau alteia”.

Pentru el, populația albaneză este oricum apropiată de Occidentul creștin. „Albanezii își descoperă încet adevărata identitate, deoarece ADN-ul lor a fost întotdeauna occidental”.

„Kosovo poate servi drept exemplu, deoarece cetățenii săi arată că este posibilă coexistența pașnică între două religii în lumea de astăzi”, adaugă analistul Lekë Musolli, directorul Radio Alba.
În tot cazul, organismul care îi reprezintă pe musulmanii din Kosovo (BIK) se declară liniştit în fața fenomenului, în timp ce în alte părți ale planetei, în anumite țări islamice conservatoare, apostazia este pasibilă de pedepse grele, chiar cu pedeapsa cu moartea.

„Credința și religia nu ar trebui să fie politizate sau divizoare”, a declarat BIK pentru AFP.
La fel ca catolicii, musulmanii consideră că relațiile interreligioase sunt bune. „Nu avem niciun subiect de conflict, dimpotrivă, avem probleme, provocări și proiecte în comun”, subliniază autoritățile musulmane.

Într-o societate albaneză în mare măsură secularizată, problema apartenenței naționale contează la fel de mult, dacă nu mai mult, decât apartenența religioasă.
„Religia albanezilor este + albanismul +”, spune un proverb.

În Lapušnik, pe pereții clopotniței Bisericii Sfântul Avraam sunt pictate stema Vaticanului, dar și vulturul bicipital al drapelului albanez.

„Unii ne acuzaseră că ne-am abandonat naționalitatea când ne-am convertit”, subliniază Ismet Sopi. „Am vrut să le arătăm că nimic nu s-a schimbat, că ne păstrăm identitatea națională”, kosovară și albaneză.

Surse: La Libre Belgique/ Rador/ Traducerea: Rodezia Costea