Cazul Cîmpeanu. Marea victorie a societății civile împotriva imposturii. Nici un pas înapoi în fața legilor mafiote ale educației

Ieșirea lui Sorin Cîmpeanu pe ușa din dos a Guvernului e un act de dreptate pentru societatea civilă. Și un avertisment că România încă are resurse să frâneze mafiotizarea statului. Nici un pas înapoi în fața tentativelor de transformare a educației într-o vacă de muls pentru rechinii imobiliari, rectori, sindicate ori afaceriști prieteni cu politicienii. Zero toleranță pentru legile moștenite de la Cîmpeanu și Iohannis. Viitorul ministru trebuie presat zilnic până renunță la cele două proiecte catastrofale pentru elevi și școala românească.

Cîmpeanu și-a datorat ascensiunea politică unor fire invizibile din stat, capacității de a trăda fără să clipească (Victor Ponta știe cel mai bine), dar și unui comportant similar cu cel al gestionarului unui depozit de vinuri din celebrul film comunist Secretul lui Bachus. Omul s-a făcut util, a împrăștiat cadouri scumpe politicienilor în vogă și s-a cățărat în funcții. Visa chiar la șefia Senatului și, de ce nu, candidatura la prezidențiale în 2024.

Tot statul român l-a ținut în brațe, în ciuda dezastrului din proiectele legilor educației, criticate aproape unanim în sistemul de învățământ. Același sistem l-a aruncat însă rapid din barcă după ce plagiatul dezvăluit de Emilia Șercan s-a transformat într-o vulnerabilitate pentru șefii săi. A fost suficient un mic protest, cu 20 de oameni, ca președintele Iohannis să înțeleagă că bulgărele se va mări, în ciuda tăcerii totale pe subiect de la televiziunile plătite de PNL.

Perspectiva unui miting spontan la deschiderea de luni a anului universitar trebuie să-i fi grăbit decizia președintelui Iohannis. Omul său de încredere, căruia i-a pus în brațe mărgica numită ”România educată”, a devenit rapid un balast. Și a fost înlăturat fără avertisment, fără remușcări.

Lecția aceasta e despre puterea cuvântului, a adevărului, a principiilor susținute până la capăt. Victoria aparține în totalitate societății civile, celor câțiva români care și-au luat în serios meseria sau rolul de cetățean.

Colegii mei de la Edupedu.ro, în frunte cu Raluca Pantazi și Mihai Peticilă, au extras din legile educației zeci de orori, articole cu dedicație pentru rechinii imobiliari, pentru rectorii-politicieni, pentru puternicii șefi de colegii naționale. Au demonstrat că cele două proiecte de legi produc daune incalculabile în educație și, mai presus de orice, periclitează însăși esența școlii: elevul. Ei au explicat pentru sute de mii de cititori răul incalculabil pe care ministrul lui Iohannis voia să îl producă.

Emilia Șercan a lovit cu acuzația de plagiat. Jurnalista a demonstrat în investigația de la PressOne cum și-a însușit Sorin Cîmpeanu o carte scrisă de alți autori. O lipsă evidentă de integritate academică, de neiertat pentru cineva care vrea să conducă Ministerul Educației. A fost lovitura de baros care i-a dărâmat practic cariera politică lui Cîmpeanu.

20 de oameni și-au sacrificat timpul lor, joburile ca să protesteze timp de trei zile, ignorați de televiziunile plătite de partid. Printre ei s-au numărat regizorul Tudor Giurgiu, Oana Gheorghiu (cofondatoarea Asociației Dăruiește Viață), Lidia Bodea (Humanitas), activistul Marian Rădună, Cristian Preda, decanul Facultății de Științe Politice a Universității din București.

Zeci de specialiști a căror competență e dincolo de orice dubiu au avut curajul să critice public proiectele lui Cîmpeanu, izvorâte din viziunea lui Iohannis. Printre ei se numără Lazăr Vlăsceanu, Mircea Miclea, Daniel Funeriu, Mircea Maci, Andrei Cornea, Radu Vancu.

Sute de profesori, elevi și studenți, reuniți în asociații, au protestat public la rândul lor față de proiectele lui Cîmpeanu și au ridicat un val în sistem. Și-au făcut și ei datoria morală de cetățeni activi.

Toți acești oameni au făcut inutil efortul propagandistic al PNL de a ascunde adevărul. Degeaba au ignorat televiziunile propagandistice (mai ales Digi24, Antena 3, Realitatea TV și România TV) subiectele plagiatului și legilor educației. Degeaba au încercat să-și mintă telespectatorii prin omisiune. Milioane de euro din bugetul de stat au fost cheltuite degeaba. Oamenii au aflat și au reacționat.

Președintele Iohannis și premierul Ciucă s-au speriat de un mic protest cu 20 de oameni. E un semn de sănătate pentru societate, dar e de rău augur pentru ei. Premierul Ciucă are, la rândul său, propria acuzație de plagiat, la care se adaugă problema dosarului direcționat la un judecător apropiat de PNL, care a închis cazul. Președintele Iohannis are în spate povara afacerii BMW, licitația Poliției câștigată de prietenul său, Michael Schmidt.

Rezistența societății civile nu se va opri însă la scoaterea lui Cîmpeanu din scenă. Numirea viitorului ministru e cheie. Dacă Iohannis, Ciucă și Ciolacu vor propune un alt politruc, un personaj controversat, cu expertiză zero și dubios moral, protestele și împotrivirea sunt obligatorii.

Viitorul ministru trebuie să șteargă rapid de pe agendă cele două proiecte de legi ale Educației lăsate moștenire de Sorin Cîmpeanu. Sunt atât de nocive, potențialul distructiv e atât de mare, încât nimic nu mai poate fi salvat. Orice încercare a viitorului ministru de repunere pe tapet a legilor trebuie să fie respinsă categoric de societate.

Pentru că, dincolo de miza politică, în joc e însuși viitorul acestei țări. Confruntată cu un brain drain fără precedent, România nu își permite, pur și simplu, să irosească alte generații de copii condamnați la un act corupt de educație.