Cazul școală Udrea

Condamnarea Elenei Udrea reprezintă un nou caz școală pentru politicienii care încarnează la un moment dat puterea absolută, simbolul corupției intangibile, dar sunt în realitate atât de detestați, încât toată lumea așteaptă un singur moment: căderea lor de pe tron. Adrian Năstase, Zeus sau Însuși cum i se spunea, a ținut totul sub control până în ziua în care Traian Băsescu l-a făcut atât de mic, așa cum i-a promis în campania din 2004, încât nu și-ar fi imaginat nici în cele mai negre vise că-și va încheia cariera politică la Rahova.

Năstase lăsase moștenire instituții slabe, un DNA fără dinți, servicii secrete anexate la partid și un sistem de justiție putred. N-avea, prin urmare, niciun motiv să creadă că legile penale îmbunătățite de dragul integrării în UE aveau să fie vreodată aplicate și încă pe pielea lui. Numai că instituțiile sunt făcute din oameni și legile se pot schimba peste noapte, în bine sau în rău. Nimic nu poate garanta liniștea cuiva până la adânci bătrâneți.

Acum peste un deceniu DNA-ul era condus de inofensivul Ioan Amarie, spaima controlorilor de tren. Maxim ce-și permitea era un flagrat cu vreun prefect sau secretar de stat căzut în dizgrație, acțiuni torpilate de fostul premier cu celebra remarcă: nu cred în arestările de vineri seară.

Daniel Morar și apoi Laura Codruța Kovesi au schimbat modelul, cu toate limitele și frânele lor. Morar a avut o reținere clară în raport cu protejata fostului președinte Băsescu, dar celelalte instituții au funcționat fără mari inhibiții. Presa de investigații și-a făcut datoria (Gazeta Sporturilor în cazul de față) și informațiile s-au păstrat. Pe 13 iulie 2011, jurnaliștii Marius Mărgărit și Cătălin Tolontan publicau primul articol care ridica semne de întrebare asupra afacerii: Bani, firme şi politicieni. Reţeta secretă a galei Bute.

Noii jupâni ai României n-au învățat nici ei lecția trecutului, administrată cu mâna lor unuia ca Năstase, condamnat în 2012 la închisoare pentru corupție în dosarul Trofeul Calității. Un dosar care seamănă izbitor ca mecanism de finanțare al campaniei electorale cu Gala Bute. Adică puternicul zilei profită de un mare eveniment organizat pe bani publici pentru a drena printr-un sistem de firme de partid bani către campania electorală sau pentru a încasa beneficii personale dintr-o ingenioasă afacere. În urma lor, Năstase și Udrea au lăsat totuși o mulțime de martori, urme și documente care au așteptat doar ziua potrivită.

Dar Băsescu și Udrea credeau, la fel ca Năstase înaintea lor, că nimic nu-i poate atinge cât timp exercită puterea absolută. Protejata fostului președinte a devenit, în ultimii ani de mandat, noul simbol al corupției și venalității în România. Era convinsă că nu i se va putea întâmpla nimic. Chiar dacă de această dată instituțiile erau mult mai puternice și legislația mai eficientă, Udrea s-a bucurat de protecția totală oferită de Traian Băsescu, stăpânul inelelor.

La fel ca în cazul Năstase, informațiile s-au păstrat și oamenii au vorbit. La două luni după ce Traian Băsescu pleacă de la Cotroceni, DNA-ul începe urmărirea penală împotriva Elenei Udrea în dosarul Gala Bute, iar în aprilie 2015 o trimite în judecată pe cea în jurul căreia până mai ieri se învârtea toată România. Nici Kovesi, nici Morar nu s-au putut atinge mai repede de ea, cu toate că instituțiile și legile erau infinit mai puternice decât pe vremea lui Amarie. Acestea sunt limitele într-o țară cu democrația aproximativă ca România.

După trei ani de proces, Înalta Curte pronunță sentința definitivă oricât se agită Băsescu de pe margine, Black Cube sau alți foști ofițeri SRI trecuți în tabăra corupției. De acum, este o chestiune de timp până când statul român o va aduce acasă pentru a-și ispăși pedeapsa. Nimeni n-a scăpat. Oricât s-au ascuns ani de zile, oricât de multe resurse și eforturi au pus la bătaie, ziua fatală a venit în cele din urmă pentru toți, indiferent că i-a chemat Vântu, Voiculescu sau Hayssam.

Instituțiile statului, legislația pot trece prin momente mai proaste sau mai bune, dar informațiile, faptele, dosarele rămân și în cazul liderului PSD. Oamenii au vorbit, martorii s-au ținut tari. Din toate aceste motive, Liviu Dragnea, noul jupân al României, caută să mutileze legislația penală și să dărâme instituții întregi pentru a scăpa de dosarul angajărilor fictive, de acuzațiile de grup de crimă organizată în afacerea Tel Drum sau de Belina.

Și Dragnea a încasat prima condamnare în dosarul referendumul în aprilie 2015, pe vremea guvernului Cioloș, când pierduse parțial puterea, iar liderul PSD nu era nici pe departe satrapul politic de azi. La fel ca Năstase sau Udrea, noul simbol al puterii totale și al corupției va mai putea câștiga ceva timp distrugând instituții și legi, cu amenințări și mitinguri de intimidare. S-ar putea să țină o vreme, până la momentul când Dragnea va pica, la rândul său, de pe tron și atunci îl vor lăsa toți. Apropo, știți cumva unde au dispărut postacii Doamnei, aia care molestau inteligența cititoriului mediu cu omagii aduse celei mai frumoase și deștepte și…

Așa cum Voiculescu se vede azi răzbunat că poate anunța în prime-time condamnarea Elenei Udrea, cineva va face la fel peste câțiva ani cu Liviu Dragnea. Presa de investigații (GSP, Tolontan) care recapitulează azi episoadele cu dezvăluiri despre Gala Bute a trecut la rândul ei prin amenințările, denigrările și atacurile celor care exercitau puterea absolută, la fel cum cei care au publicat dezvăluiri despre Brazilia, Belina sau Tel Drum sunt amenințați cu anchete penale sau călcați de fisc.

S-ar putea, totuși, ca istoria să nu se repete întocmai. Mai există o variantă: aceea ca liderul PSD să încaseze a doua condamnare în plină glorie. Abia dacă se va întâmpla asta vom putea spune că, în ciuda tuturor schimbărilor efemere de legislație și de oameni, sistemul a evoluat și fragila democrație românească a mai făcut un mic pas înainte.