Ce a aflat președintele Iohannis despre Cîțu și de ce i-a luat jumătate de an să se prindă

Președintele Klaus Iohannis tocmai a aflat pe pielea lui ce înseamnă să instalezi în funcții-cheie oameni total inadecvați, cu recomandări și trecut ultra-dubios, impostori politici de calibrul lui Florin Cîțu. A trebuit să recunoască, după șase luni, că a greșit. Chiar și pentru un ardelean cu procesorul mai lent, nu i-a luat cam mult, totuși, să se prindă cu cine are de-a face?

Toate informațiile obținute de G4Media.ro indică faptul că relațiile dintre șeful statului și liderul PNL s-au tensionat teribil în ultimele zile. Iohannis i-ar fi explicat că nu-l mai poate desemna premier din moment ce nu poate strânge o majoritate, însă Cîțu ar încerca să forțeze nota să convingă partidul să-l propună din nou încurajat de o mică grupare din partid.

Mai mult, liderul PNL ar fi întrerupt de circa două săptămâni comunicarea cu Palatul Cotroceni, dar în interiorul partidului le-ar fi spus liberalilor că toate deciziile le ia în consultare cu șeful statului. Klaus Iohannis i-ar fi reproșat de față cu alți lideri din PNL acest neadevăr. ”Așa i-ai mințit, Florine?”, l-ar fi întrebat direct la ultima întâlnire.

Dialogul de mai sus, cât se poate de real, este confirmat de mai multe surse din partid.

Cu această ocazie, a realizat, poate, că și-a bătut joc de țară  într-un moment extrem de dificil promovând un mitoman notoriu, cunoscut ca atare printre jurnaliștii de teren, un vânzător de gogoși care neaga ce le-a zis acum un minut, un mincinos patentat, un politician perfect amoral, incapabil să lucreze în echipă,  în pozițiile de prim-ministru și de șef de partid. Din păcate i-a luat mai bine de șase luni să se prindă că, odată înșurubat la putere, ambițiosul domn Cîțu îl va trăda și pe el fără ezitare.

Și a mai aflat că Florin Cîțu nu e chiar Superman în politica românească, ci un biet Smeagol care se visează Stăpânul Inelelor, un Pinocchio fără haz.

Mai tragic este că a sacrificat o țară întreagă pentru ambiția de a-l mătura pe Ludovic Orban cu orice preț de la șefia PNL. Timp de șase luni, țara a fost paralizată de alegerile interne, de lupta dintre Orban și restul statului român, mobilizat de sus până jos să-l instaleze pe Cîțu șef de partid pentru că așa a decretat șeful suprem.

Cu argoanță și infatuare, Iohannis a ignorat toate semnalele interne. N-a ascultat de cei care l-au avertizat pe toate căile că dacă se încăpățânează să-l susțină pe Cîțu la șefia PNL numai și  numai ca să scape de Orban, va complica și mai rău lucrurile. Iar Orban are și el partea lui de vină, contribuția lui importantă la haosul în care au aruncat țara liberalii în frunte cu șeful satului.

Orice om rațional vedea limpede că premierul, fiind foarte slab și vulnerabil, riscă să pice oricând în Parlament sau sub presiunea străzii și atunci tot procesul trebuie luat de la capăt, ales alt lider de partid, alte luni pierdute.

Exact așa s-a și întâmplat.

Aproape tot statul român, ajutat puțin și de PSD, a muncit o vară întreagă degeaba pentru un singur om: Florin Cîțu. Șase luni pierdute din cauza unui președinte complet lipsit de viziune și de fler politic. Șase luni fără guvern funcțional în pragul valului patru. Șase luni în care nimeni n-a mai avut timp de pandemie, de creșterea prețului la energie, de soluții urgente la un set de crize majore.

O minimă inteligență anticipativă i-ar fi spus președintelui lansat periculos în jocuri de partid că biciuiește un cal mort, că nu poate pune cu forța un premier atât de vulnerabil în funcția de președinte la PNL, fără riscul de a o lua de la capăt. Aici am ajuns, într-o fundătură sinistră.

Dacă președintele Iohannis nu-l va mai desemna pe Florin Cîțu să formeze guvernul, atunci este o chestiune de timp până când va fi dat jos și de la partid. Nimeni nu l-a votat pe bune la Congresul fake din 25 septembrie.

Este același președinte care a impus-o pe Alina Gorghiu la șefia PNL, azi rămasă împreună cu soțul ei, Lucian Isar, și cu Iulian Dumitrescu (șeful CJ Prahova) printre ultimii susținători ai lui Cîțu. Problema e că e dreptul președintelui să se facă de râs de câte ori dorește, dar nu pe barba noastră.

De data asta, încăpățânarea unui președinte rupt de realitate ne-a costat pe noi toți șase luni din viață. Multiple crize se agravează de la o zi la alta (politică, economică și sanitară), reușind să aducă o țară întreagă în pragul exasperării.

Și a mai atins o contraperformanță notabilă: a dublat scorul electoral al unui partid extremist ca AUR, care a profitat din plin de acest dezastru politic, urcând voios spre 20%.

Un astfel de președinte, un astfel de lider de partid n-ar mai trebui să conducă țara vreodată. Și-au dat suficient de mult, amândoi, măsura incompetenței.

PS: Panică la Cotroceni. Președintele s-a trezit și s-a îngrozit de fundătura în care a dus România de mână cu Marele Mincinos.