Ce a pierdut America în câteva zile sub Trump

După infamul dialog Trump-Zelenski-Vance de vineri seara, imaginea Americii s-a schimbat din temelii în rândul celor care până mai ieri priveau cu admirație modelul politico-economic de peste Ocean. Întreaga planetă a asistat stupefiată la imagini desprinse parcă dintr-un film cu lupi de pe Wall Street angajați într-o tentativă de a jefui în direct o țară, în cazul de față Ucraina.

Ce am văzut în ultimele zile este un președinte american care a dus abordarea tranzacțională la extrem. Ajutorul militar pentru Ucraina, retragerea trupelor din Europa, o eventuală intrare alături de ruși în proiectul Nord Stream 1 – toate aceste decizii au la bază un calcul rece, contabil, de magnat imobiliar unde totul se reduce la câștig sau pierdere. Nu există principii, morală, reguli sau valori.

Trump pare să conducă și America ghidat în continuare de cele trei reguli de învingător ale lui Roy Cohen, avocatul său lipsit de scrupule din Mahattan, cel care l-a ajutat să prospere în afaceri. Regula numărul unu, cea mai simplă: atacă, atacă, atacă. Regula numărul doi: nu recunoaște nimic, neagă totul. Și regula numărul trei, cea mai importantă dintre toate: indiferent ce ți se întâmplă, ce se spune despre tine sau cât de tare ești lovit, proclamă victoria. Nu te recunoaște niciodată înfrânt.

Aceste reguli pot funcționa cu succes în real-estate-ul newyorkez, în lumea lupilor de pe Wall Street sau în big-tech. Atunci când vrei să conduci o țară ca o companie de imobiliare riști să pierzi iremediabil respectul lumii occidentale, condusă totuși, cu toate imperfecțiunile ei, de un set de reguli, valori și principii.

În câteva zile, America lui Trump și Vance a pierdut autoritatea morală, statutul de far al democrației, capacitatea de a împărți lumea în categorii de bine și de rău. Trump nu mai are căderea în ochii lumii occidentale de a mai indica inamici, de a mai defini cine face parte din ”imperiul răului”, din moment ce America a devenit inamicul tuturor, începând cu Canada, Groenlanda, Mexic și terminând cu Europa și Ucraina. În schimb, a devenit brusc simpatic în ochii Moscovei. Fragmentarea occidentului nu poate fi decât în avantajul Rusiei. Noii prieteni ai Americii sunt azi extremiștii Europei, adică proscrișii lumii occidentale.

Este poate cea mai mare pierdere cu consecințe greu de anticipat acum. Ascendentul moral, respectul câștigat în ani definesc, în esență, măreția unei națiuni, nu inițialele MAGA inscripționate pe șepcile de campanie. Citesc cu durere cum cetățenii români, indignați pe bună dreptate de comportamentul noilor lideri de la Washington, torpilează ambasada SUA la București cu sute de comentarii critice la aproape orice postare publicată în ultimele zile.

A doua mare pierdere este capacitatea de seducție a Americii ca model aspirațional. Fac parte dintr-o generație pentru care Statele Unite, cu toate bunele și relele ei, au reprezentat reperul lumii occidentale. ”Despre democrație în America” a lui Alexis de Toqueville imi este și azi carte de căpătâi. Părinții fondatori au așezat această mare națiune pe un set de valori, sacrificându-și interesele personale de mari latifundiari sau proprietari de sclavi.

Mi-e greu să-mi imaginez acum câtă putere de atracție mai are America lui Trump, cine vrea să trăiască într-o țară condusă ca un holding, strict după regulile și interesele Big-Tech. Cert este că un studiu realizat la sfârșitul lunii februarie în Statele Unite indică fapul că doi din cinci americani iau în considerare un viitor în afara Statelor Unite. Conform unui sondaj recent, 17% dintre adulții americani doresc să se mute la nivel internațional în următorii cinci ani.

America pe care o cunosc și o respect este cea care chema lumea occidentală la solidaritate după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 pentru a ne apăra valorile democratice, libertatea fiind cea mai importantă dintre ele. Lumea occidentală i-a răspuns necondiționat, inclusiv România, trimițând trupe în Irak și Afganistan.

Nimeni nu le-a spus atunci americanilor că vor fi alături de ei în războiul contra terorismului doar dacă ne iese și nouă ceva, așa cum pune problema azi Trump cu nefericiții de ucraineni, tratați ca niște agresori, nu ca victimele invaziei rusești. Libertatea voastră costă bani grei, câmpurile de metale rare, altfel nu aveți decât să luptați pe cont propriu – asta i-a aruncat în față vineri seara Trump lui Zelenski, stârnind o indignare planetară.

Cum ar fi să-i trimită România factura cheltuielilor pentru cele câteva sute de soldați trimiși ani de zile în Irak și Afganistan, să-i ceară niște vapoare cu GNL la schimb, plata pentru militarii români morți și răniți în războiul lor? Așa ne învață însuși Trump că trebuie procedat cu țările aflate sub asalt: le ajuți, dar niciodată pe gratis. Bagi un dolar, dar scoate trei.

Poate așa va funcționa de acum încolo America lui Trump în relația cu UE, dar acesta este sigur drumul scurt către pierderea încrederii și respectului între cele două puteri. Pentru Europa este însă o șansă imensă să-și construiască un sistem propriu de apărare, să se strângă și mai mult în jurul proiectului comun și poate o oportunitate nesperată pentru Marea Britanie să se întoarcă acasă mai repede. În afara UE, nu mai avem foarte mulți prieteni.