Ce aflăm din cazul Navalnîi despre cum și cât controlează Putin statul rus

Aleksei Navalnîi, cunoscutul opozant al Kremlinului, este tratat în prezent în Germania după ce s-a îmbolnăvit grav la bordul unui zbor spre Moscova din orașul siberian Tomsk. Colaboratori care călătoreau cu el susțin că a fost otrăvit, posibil când a băut ceai pe aeroport, înainte de îmbarcare, scrie The Guardian, citată de Rador.

Deși Navalnîi nu e singurul activist rus pro-democrație, el are o importanță unică în calitate de forță a opoziției. Aparenta lui otrăvire, care concomitent i-a șocat pe observatori și a materializat temeri vechi, aruncă lumină asupra unui sistem prea des înfățișat drept un monolit centralizat aflat sub controlul personal al lui Vladimir Putin. Realitatea este mai complicată – și mult mai periculoasă.

Navalnîi este în egală măsură activist, jurnalist de investigație și politician. Fundația Anticorupție condusă de el a produs zeci de rapoarte care detaliază vastele proprietăți deținute de elita politică a Rusiei, vizionate de milioane de ori pe YouTube și determinând zeci de mii de oameni să iasă în stradă în întreaga țară pentru a protesta.

El a supervizat totodată o serie de proiecte menite a ajuta rușii de rând în relația cu sistemul politic. Cel mai recent este sistemul de „vot inteligent”, care coordonează din perspectivă strategică voturile simpatizanților opoziției din circumscripții electorale anume pentru a înfrânge candidații susținuți de regim.

Primele evaluări ale platformei arată că ea a funcționat bine la alegerile regionale din 2019. Pe lângă aceste proiecte, Navalnîi a purtat campanii electorale în stil occidental, bazându-se pe mici donații de la simpatizanți și pe armate de voluntari entuziaști. În 2013 a ieșit pe locul doi la primele alegeri pentru primăria Moscovei ținute într-un deceniu. În 2018 i s-a interzis să candideze la președinție din motive dubioase, deși își deschisese sedii de campanie cu personal complet în fiecare regiune a Rusiei.

Cariera îndelungată și foarte publică a lui Navalnîi în calitate de opozant al Kremlinului i-a determinat pe unii să se întrebe mirați: cum de poate să facă ceea ce face și să mai fie încă în viață? Se pare că aceeași întrebare i-o puseseră și activiștii din Siberia înainte de a i se face rău.

Există motive legitime pentru temerile privitoare la siguranța lui. Navalnîi a suferit de simptome similare otrăvirii în vara anului trecut, iar în 2017 i s-a aruncat în față o vopsea chimică, care i-a afectat permanent unul dintre ochi. Activistul Vladimir Kara-Murza, care a făcut lobby pentru sancțiuni împotriva Rusiei, a supraviețuit unor aparente otrăviri în 2015 și 2017.

Cunoscuta jurnalistă de investigație Anna Politkovskaia a supraviețuit unei otrăviri în 2004 (și ei i s-a făcut rău la bordul unui zbor intern), doar pentru a fi împușcată letal doi ani mai târziu în blocul în care locuia. Mai sunt și alte exemple, din abundență.

Opiniile populare despre Rusia au mereu în comun ideea că Putin se află în vârful unui sistem extrem de centralizat pe care îl controlează. Dar dacă Putin este cu siguranță cel mai important factor de decizie din Rusia, sistemul politic nu este o mașinărie bine unsă aflată în proprietatea lui personală. În schimb, sistemul are un set de principii de funcționare – pe primul loc între ele fiind absența statului de drept – și o răspundere executivă pervertită, care adesea produce rezultate nu tocmai optime pentru Kremlin.

Probe în acest sens devin adesea vizibile la alegeri, când unele regiuni ale Rusiei raportează rezultate oficiale care forțează limitele credibilității, în contextul în care oficialii electorali se străduiesc să-și mulțumească superiorii cu rezultate bune ale candidaților pro-regim. Problema este, evident, că deși aceste procente dau rezultatele scontate, ele aruncă în dubiu legitimitatea alegerilor și aprovizionează cu muniție opozanții.

Observăm de asemenea uneori actori de la periferia sistemului care încearcă să acționeze independent în numele Kremlinului. Boris Nemțov, vicepremier sub Boris Elțîn și un vechi opozant al lui Putin, a fost asasinat în fața zidurilor Kremlinului la începutul lui 2015. Asasinarea lui, care i-a șocat profund pe mulți ruși, a fost atribuită în cele din urmă unui grup de asasini plătiți. Însă familia lui și alții sunt convinși că crima a fost ordonată de Ramzan Kadîrov, conducătorul Republicii Cecene, care are o relație strânsă cu Putin.

Jurnaliști și opozanți pot totodată să ajungă prinși în dispute care au puțin de-a face cu Kremlinul, dar care ilustrează modul în care mașinăria coruptă a statului poate fi folosită aproape împotriva oricui. Vara trecută Ivan Golunov, un jurnalist din Moscova, a fost arestat pentru posesie de droguri. Acuzațiile fabricate pe baza unor probe îndoielnice nu sunt ceva neobișnuit în Rusia, unde rata achitărilor în procesele penale este de numai 0,25%.

Cazul lui Golunov, care a provocat proteste ample și a fost în cele din urmă clasat, a fost cel mai probabil rezultatul unei dispute între actori locali, însă a atras o nedorită atenție critică asupra sistemului, într-un moment în care autoritățile purtau o campanie electorală dificilă la Moscova.

Aceste exemple și multe altele complică ideile extrem de răspândite despre cum este guvernată Rusia, și indică în același timp că țara e mult mai periculoasă pentru opozanți decât am putea presupune.

În aceeași zi în care el a fost transportat cu avionul în Germania, într-un ziar rus a apărut un articol care detalia cât de îndeaproape era supravegheat Navalnîi în cursul călătoriei ale în Siberia. Sursa articolului par a fi serviciile secrete, el descriind cât de dificil ar fi fost ca activistul să fie otrăvit: Navalnîi nu-și folosește propriile carduri bancare, personalul lui rezervă mai multe camere de hotel, iar programul lui nu este făcut public.

Citit alături de zvonurile nefondate despre alcoolismul, utilizarea de droguri și problemele cu glicemia ale lui Navalnîi care au început să circule săptămâna trecută din surse aliate regimului, articolul spionilor sugerează că Kremlinul se străduiește să semnaleze că nu a avut nimic de-a face cu îmbolnăvirea lui.

Deși Navalnîi este un ghimpe în coasta Kremlinului, moartea lui ar galvaniza cu siguranță opoziția. Acesta e probabil ultimul lucru pe care regimul și-l dorește, într-un moment în care cel mai apropiat vecin al Rusiei, Belarus, e cuprins de proteste anti-regim, iar regiunea Habarovsk din Extremul Orient se află și ea în a doua lună de proteste de masă. Și totuși, în ciuda a ceea ce e de presupus că își dorește Kremlinul, Navalnîi este în stare gravă.

Sursa: The Guardian/ Rador/ Traducere: Andrei Suba