Ce ai acasă, un adolescent cu toane sau o bombă cu ceas? Semnalele de alarmă: la ce să fii atent

Privită din afară, adolescența pare o aventură fascinantă. Pentru părinți, însă, e mai degrabă  ca un puzzle fără instrucțiuni clare. Aici încep întrebările: „De ce se închide ore întregi în cameră?”, “De ce fiecare răspuns vine împachetat într-un oftat mai dramatic decât o telenovelă?” sau „Chiar e normal să mănânce tot timpul în fața ecranului?”.

E drept, este o etapă plină de transformări – hormonale, cognitive și sociale – care, inevitabil, complică relația copil-părinte. De multe ori, copilul tău devine un necunoscut pe care ai impresia că nu-l mai poți înțelege, oricât te-ai strădui. Dar când e cazul să te îngrijorezi cu adevărat? Cum faci diferența între „toanele” normale ale vârstei și semnalele de alarmă care ar putea indica probleme mai serioase? Cum te asiguri că ceea ce pare o fază trecătoare nu se transformă într-un comportament riscant cu consecințe pe termen lung?

Adolescența: o perioadă vulnerabilă cu pericole reale

Adolescenții experimentează schimbări dramatice biologice și sociale, ceea ce îi face mai vulnerabili la influențe externe și decizii impulsive. Printre cele mai frecvente riscuri care îi pândesc se numără:

• Abuzul de substanțe – Alcoolul, drogurile sau alte substanțe sunt adesea utilizate ca „soluții” temporare pentru a face față stresului sau presiunii sociale.
• Izolarea și depresia – Adolescenții se pot retrage în universul lor interior, iar acest lucru, combinat cu presiunile sociale și școlare, poate duce la depresie sau anxietate.
• Comportamentul autodistructiv – Auto-vătămarea sau gândurile suicidare sunt mai comune decât își imaginează mulți părinți.
• Expunerea excesivă la tehnologie – Jocurile video, social media și alte platforme online pot deveni o evadare nesănătoasă din lumea reală.
• Presiunea grupului – Dorința de a fi acceptat poate duce la asumarea unor riscuri mari, inclusiv participarea la activități ilegale sau periculoase.

Semnalele de alarmă: la ce să fii atent

Adolescenții sunt, prin definiție, imprevizibili. Îți vor spune că nu vor să vorbească, iar peste cinci minute te vor bombarda cu povești despre colegii de la școală. Apoi, din senin, se vor retrage în camera lor cu căștile pe urechi, fără niciun cuvânt.

Este normal ca adolescenții să fie irascibili, să aibă momente de retragere sau să-și exprime emoțiile mai intens. Totuși, există anumite semnale de alarmă care îți pot indica faptul că e mai mult decât o simplă „criză a vârstei”:

• Schimbări bruște de comportament – Este mai retras, iritat sau agresiv decât de obicei?
• Comportament evitant si izolare excesivă – Evită prietenii, sau activitățile pe care le aprecia înainte?
• Performanța școlară în scădere – Notele scad brusc sau și-a pierdut interesul față de școală?
• Probleme de somn – Doarme prea mult sau prea puțin? Pare constant obosit sau agitat?
• Preocupări excesive față de greutatea corporală sau aspect – Semnele pot include diete extreme, vărsături auto-induse sau obsesii legate de imaginea corporală.
• Comportamente riscante – Minte frecvent, se implică în activități ilegale sau are conflicte cu autoritățile?
• Declarații sau acțiuni care indică o stare emoțională fragilă – Menționează gânduri suicidare sau exprimă idei negative despre propria persoană.

Ce pot face părinții?

Rolul părinților este esențial în această perioadă dificilă. Iată câteva direcții clare care te pot ajuta să fii un sprijin real pentru adolescentul tău:

• Creează un mediu sigur. Evită să critici sau să judeci frecvent. În schimb, încurajează-l să se exprime liber: „Cum te simți cu toate lucrurile care se întâmplă la școală?” e mai eficient decât „De ce nu mai înveți cum o făceai înainte?”
• Monitorizează subtil. Adolescenții simt când sunt controlați excesiv și se vor închide și mai mult. Nu trebuie să fii polițist, dar fii atent la semnale precum: prieteni noi, ore târzii de întoarcere acasă, nopți petrecute pe internet sau schimbări în rutină.
• Setează limite sănătoase – Fii ferm nu ceda în privința regulilor de bază (ore de somn, timpul petrecut online, respectul în familie), dar permite și o anumită autonomie de care are nevoie la aceasta vârstă.
• Cere ajutor dacă e nevoie. Dacă simți că lucrurile scapă de sub control, nu ezita să consulți un specialist. Uneori, o discuție cu un psihoterapeut poate face minuni.

Adolescența nu e o cursă cu obstacole imposibil de depășit, ci o etapă care poate consolida relația dintre voi, dacă înveți să navighezi printre provocări. Cu puțin umor, răbdare și sprijin, vei descoperi că perioada asta poate fi mai mult decât o luptă – poate fi o șansă bună de a construi o relație autentică.

Dacă ai nevoie de sprijin suplimentar pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă, nu ezita să apelezi la un profesionist. Un psihoterapeut bun te poate ajuta să descifrezi „misterul adolescenței” și să găsești cele mai bune soluții pentru familia ta.

Text:  echipa The Mind

web: www.themind.ro | mail: office@themind.ro |  tel: 021.781.22.59

social: facebook | instagram | linkedin