Ce-am putea să facem fiecare dintre noi pentru a aduce mai multă compasiune într-o societate tot mai divizată? Despre interesul propriu predominant și narcisism

Trăim vremuri profund polarizate. Deschideți televizorul sau răsfoiți-vă feed-ul de pe rețelele de socializare și sunt șanse să vedeți prieteni, rude și experți care se luptă între ei, în războiul cultural, politic sau social al zilei. Cauzele nu lipsesc: de la dezamăgirea politică, tulburările economice, globalizarea, știrile false și dezinformarea sau feed-urile de socializare ”prea pline”, toate ne divizează. Aceste diviziuni pot face ca dialogul public să pară imposibil. Dar, potrivit academicienilor de la Universitatea din Derby, citați într-o analiză The Guardian, există lucruri pe care le putem face fiecare dintre noi pentru a aduce mai multe compasiune în societate. Și în noi. 

„Compasiunea înseamnă să observi suferința, stresul sau dezavantajul tău sau al altora și apoi să ai abilitățile de a face ceva în acest sens”, spune profesorul Frances Maratos, expert în știința afectivă, sau studiul emoțiilor și al afectelor. Cercetările sale se axează pe înțelegerea corelațiilor psihologice, neurologice, cognitive și fiziologice ale bunăstării emoționale, arată analiza britanicilor.

„În loc să se concentreze asupra problemei, compasiunea le permite indivizilor să facă un pas înapoi, să reflecteze asupra a ceea ce nu ajută cu adevărat și să se angajeze într-o gândire alternativă pentru a găsi o soluție”, spune Maratos, care lucrează cu școli, întreprinderi și alte organizații pentru a preda formarea minții pline de compasiune și pentru a încuraja sentimentele de compasiune acolo unde acestea ar fi putut lipsi anterior.

„Atunci când oamenii sunt puțin mai calmi și mai liniștiți, știm că acest lucru ajută creierul și corpul să lucreze într-un mod diferit – cortexul frontal se activează și eliberează mai multă acetilcolină, ceea ce înseamnă că devii mai degrabă concentrat pe soluții decât pe probleme.”

Având în vedere cât de utilă poate fi compasiunea în combaterea polarizării, cum putem injecta mai multă compasiune în spațiul public? Vestea bună este că, chiar și atunci când compasiunea lipsește cu desăvârșire – așa cum se simte în multe dezbateri războinice – este posibil să o creăm.

„Nu este vorba că unii oameni nu pot fi plini de compasiune, pentru că pot”, spune Maratos, care explică faptul că unora le vine mai ușor decât altora. „Cu toții avem niveluri diferite de emoție. Dar dacă ești o persoană care în mod normal nu simte lucrurile și poate că nu ești la fel de empatic ca alți oameni, atunci, absolut, este o abilitate care poate fi învățată”.

Primul pas spre înțelegere și compasiune este să știi ce să cauți, arată The Guardian.

„Îi învățăm pe indivizi să înceapă să observe factorii declanșatori, cum ar fi amenințarea, frica și anxietatea”, spune Maratos.

„Așezăm copiii și adulții și îi facem să se gândească la care sunt expresiile faciale asociate cu furia sau îngrijorarea. Ce se întâmplă cu limbajul lor corporal? Ce se întâmplă în mintea lor? De asemenea, îi punem să se gândească în ce situații se întâmplă acest lucru”.

Maratos întreprinde, de asemenea, cercetări privind compasiunea în școli și, pentru Leverhulme Trust, a investigat compasiunea pentru a promova starea de bine. De asemenea, ea continuă să predea cursuri de psihologie și psihopatologie la Universitatea din Derby.

Aveți o idee pentru un proiect de cercetare inedit sau un program de curs care ar putea supraîncărca eforturile umanității de a salva lumea? Universitatea din Derby îi provoacă pe tinerii cu vârste cuprinse între 16 și 24 de ani să trimită o scurtă propunere, având șansa de a câștiga 1.000 de lire sterline și de a se asocia cu cadrele sale universitare pentru a dezvolta un MOOC (curs online deschis masiv).

Alte cadre didactice din cadrul universității contribuie la înțelegerea compasiunii din perspectiva altor discipline.

Prof. Lynn Saunders este șefa catedrei de drept și științe sociale de la Universitatea din Derby, cu o experiență profesională în sistemul de justiție penală, atât în închisori, cât și în comunitate.

„Compasiunea și grija sunt importante atunci când se lucrează cu persoane care au fost condamnate pentru infracțiuni grave”, spune ea. Printre interesele sale de cercetare se numără reinstalarea persoanelor condamnate pentru infracțiuni sexuale după o pedeapsă cu închisoarea, iar prin munca sa a descoperit că, chiar și în aceste contexte dificile, este posibil să se stimuleze compasiunea.

„Deși acest lucru poate fi uneori neplăcut, siguranța publică depinde de concentrarea nu doar asupra riscurilor unui individ, ci și asupra nevoilor sale – ajutându-l să fie sprijinit pentru a deveni un om mai bun și pentru a contribui în mod pozitiv la comunitățile sale.”

Acest sentiment este împărtășit de Kate Moss, profesor de criminologie aplicată la Universitatea din Derby, care a publicat numeroase lucrări în domeniul reducerii criminalității și al persoanelor fără adăpost.

„Dacă îi poți ajuta pe oameni să înțeleagă mai bine o problemă socială, atunci cred că asta îi ajută de fapt pe oameni să fie mai plini de compasiune”. Moss a văzut cum perspectivele se schimbă în propriile sale cercetări în domeniul persoanelor fără adăpost, inclusiv modul în care prejudecățile și concepțiile greșite ale unor oameni despre persoanele fără adăpost au făcut loc unei aprecieri din ce în ce mai mari a faptului că acest lucru i se poate întâmpla oricui.

Pentru cei care doresc să își folosească studiile pentru a face lumea mai bună, aceste abordări sunt un bun exemplu de cât de fructuos și de satisfăcător poate fi să gândești în afara stereotipurilor și să folosești o abordare multidisciplinară. Studenții universitari și postuniversitari de la Universitatea din Derby sunt încurajați și împuterniciți să vină cu abordări noi pentru a cerceta problemele globale care adesea nu se încadrează perfect în domeniile tradiționale de studiu. Universitatea oferă forumuri pentru a facilita acest lucru, inclusiv un program de burse de cercetare pentru studenții de la licență, care oferă tuturor studenților din anul al doilea șansa de a participa la proiecte de cercetare finanțate și sprijinite, precum și burse de doctorat în cazul în care studenții preiau conducerea.

Indiferent de abordare, dezvoltarea compasiunii este responsabilitatea fiecăruia și ne aduce beneficii ca indivizi, fiind mai amabili.

„Modul în care abordăm în prezent societatea este foarte neoliberal și foarte ierarhic”, spune Maratos – a cărui activitate a contribuit la o mai bună înțelegere a anxietății și a proceselor de durere în societate și în special la tineri, mai arată analiza britanicilor.

„Avem această abordare ciudată a interesului propriu predominant. În principal, îi învățăm pe indivizi să fie narcisiști și să se străduiască să fie cei mai buni”. Astfel, de exemplu, Maratos își învață clienții să înțeleagă și să se ferească de a deveni „monopolizatori” în cadrul conversațiilor, cei care domină discuția – un tip de persoană care nu este tocmai neobișnuit în politică. Ea observă că situațiile se pot deteriora, în special dacă doi monopolizatori – ceea ce ea numește o „pereche alfa” – preiau controlul unei conversații. Atunci este momentul în care toată lumea trebuie să acționeze.

„Dacă sunteți într-un grup și observați astfel de lucruri, care este setul de competențe pe care îl puteți folosi? Cum puteți lucra pentru a evita aceste situații sau pentru a le aborda?”, întreabă Maratos.

Iar una dintre aceste abilități este să știi cum să-ți dirijezi sentimentele. Chiar dacă a te înfuria pe acel idiot de pe Facebook ar putea părea o idee bună pe moment, s-ar putea dovedi contraproductiv atunci când vine vorba de găsirea unui teren comun.

Așadar, data viitoare când simțiți că sângele începe să vă clocotească, înainte de a exploda și de a lansa o altă salvă împotriva adversarilor, poate că ar fi bine să vă opriți și să vă puneți în locul adversarilor, să dați dovadă de puțină modestie și, cine știe, poate că vă veți simți mai bine și, dacă o vom face cu toții, poate că vom ajunge să avem o lume puțin mai plină de compasiune și mai blândă?

Photo 112976610 © Prazis | Dreamstime.com