Ce am văzut în cea mai virusată campanie electorală

Comportamentul candidaților, peisajul electoral, temele de campanie au fost, în ultimele patru săptămâni virusate, total distorsionate de cea mai gravă pandemie din ultimele decenii. Unii spun că alegerile nu trebuia să aibă loc în decembrie și că ne va paște o nouă explozie de corona. Alții susțin că nu exista de fapt nici o soluție și că amânarea lor până în martie, când numărul de infectări ar putea fi chiar mai mare, complica și mai rău lucrurile. Care au fost însă momentele esențiale? Ce am văzut și merită reținut din campania electorală pentru alegerile parlamentare din 2020?

• Președintele Klaus Iohannis și premierul Ludovic Orban s-au derobat în prima fază de orice responsabilitate, aruncând decizia exclusiv pe umerii autorităților locale. Acest mod laș de gestionarea a crizei s-a dovedit în cele din urmă falimentar, mai ales după ce România a trecut de 10 mii de cazuri de infectare pe zi, iar rata de incidență, adică numărul de cazuri la mia de locuitori, a crescut vertiginos. G4Media.ro a tras un semnal de alarmă încă de la sfârșitul lunii octombrie că mecanismul de gestionare a crizei sanitare este defect și că trebuie schimbat.
• Există suspiciuni legitime că, tot din cauza campaniei electorale, pentru a evita declararea unei noi stări de urgență care ar fi pus în discuție alegerile, în România s-au făcut în mod deliberat foarte puține teste. Au fost raportate constant între 30 și 38 de mii pe zi, de unde a rezultat un număr relativ mic de infectări zilnice, în jur de zece mii. Sunt județe unde s-au efectuat doar câteva zeci sau sute de teste pe zi, prin urmare s-au descoperit foarte puține cazuri, în timp ce acolo unde s-au făcut mii de teste a fost nevoie de măsura carantinării. Președintele Iohannis a respins categoric ipoteza acum o săptămână, susținând că România are o capacitate de de 50.000 teste/zi, dar că nu există cerere. De remarcat că România nu folosește nici acum teste rapide.
• Mistificarea realității și minimalizarea situației reale au dominat prima parte a campaniei electorale, dar situația s-a întors în cele din urmă împotriva guvernului Orban și președintelui Iohannis. Ca o culme a ironiei, tocmai Sibiul, orașul președintelui, a ajuns campionul național la numărul de infectări zilnice, cu o rată care a depășit în perioada de vârf 13 cazuri la mia de locuitori. Presa occidentală a remarcat deja că, în țări ca România sau Cehia, creșterea numărului de infectări se explică prin reținerea liderilor de a impune măsuri nepopulare sau de a intra în carantină națională din cauza alegerilor.
• Guvernul Orban și președintele Iohannis s-au implicat din nou în gestionarea crizei abia când situația sanitară a devenit foarte gravă, însă unele restricții adoptate în pripă, la nivel național, s-au dovedit neinspirate. De pildă, interzicerea funcționării piețelor în spații închise a costat PNL câteva procente. Redeschiderea lor fix în ziua alegerilor, deși numărul de infectări n-a scăzut semnificativ, reprezintă un gest pur electoral.
• PNL și PSD au făcut tot posibilul pentru a ocupa centrul terenului și pentru a elimina din atenția opiniei publice pe cel de-al treilea jucător important, USRPLUS. Am explicat deja de ce strategia liberalilor a fost jocul în doi, la fel ca la prezidențialele de anul trecut. Liberalii au evitat coliziuni directe cu USRPLUS pentru a nu-l face mai important decât este și pentru a nu atrage atenția că există. Cu ajutorul unor televiziuni de știri în care Guvernul a pompat bani grei, partidul lui Cioloș și Barna a fost tăiat de la microfon. Jocul în doi al PSD și PNL se adresează în primul rând activiștilor și simpatizanților, pe care ambele partide speră să-i radicalizeze.
• Liberalii și premierul Orban și-au concentrat campania pe mesajul dezvoltării României. Guvernul Orban a organizat zeci de inaugurări și tăieri de panglici electorale, de porțiuni de centură sau autostradă. Disperarea de a inaugura orice a generat momente ridicole, gen lansarea unui extract de măceșe în prezența premierului Orban. Președintele Klaus Iohannis a acționat toată campania ca un veritabil agent electoral al PNL, atacând la baionetă PSD la conferințele de presă săptămânale de la Cotroceni sau cu alte ocazii. Despre transformarea Cotroceniului în organ de propagandă am atras atenția în textul ”Președintele propagandist și prețul plătit de noi toți”. 
• PSD-ul lui Marcel Ciolacu a căutat să-și schimbe imaginea din partid al corupților în partid de profesioniști. A exploatat ezitările și greșelile liberalilor în gestionarea pandemiei și a atacat guvernul inclusiv pentru decizia de a organiza alegeri pe data de 6 decembrie. Partidul a pus numeroși medici pe listele de candidați, însă modul în care s-a raportat la pandemie a fost complet incoerent. PSD a subminat în primăvară toate eforturile guvernului de a impune restricții. Liderii, în frunte cu Marcel Ciolacu, au alimentat discret teoriile conspiraționiste refuzând ostentativ să poarte mască. Ulterior, și-au schimbat radical comportamentul, vorbind despre nevoia testărilor în masă. Promisiunile ultra-populiste, de tipul majorarea pensiilor cu 40% de la 1 ianuarie au rămas însă punctul forte al ofertei electorale pesediste.
• De notat că atât PNL cât și PSD, cele două mari partide, au refuzat, la fel ca la locale, orice alianțe cu partidele mici. Pro România și ALDE au decis să fuzioneze, dar Victor Ponta tot nu poate fi sigur că va intra în Parlament. Nici PMP nu are garanția în acest moment că va trece pragul electoral.
• USRPLUS a rămas singurul partid cu slogan anticorupție ca mesaj principal (O Românie fără hoție și Fără penali în funcții publice). Vocea lor s-a auzit slab spre deloc în campanie. Pe de-o parte reprezentanții USRPLUS au fost izolați mediatic, dar pe de altă parte au coborât la rândul lor vocea dată fiind perspectiva unui guvernări alături de liberali după alegerile din 6 decembrie. Citește mai multe în textul De ce pericole este pândit viitorul guvern PNL / USRPLUS. Se pregătește Ciolacu de patru ani de opoziție?
• Campania electorală s-a desfășurat atipic din cauza epidemiei: mai puțin contact direct cu alegătorii, fără obișnuitele evenimente electorale (concerte, mitinguri, băi de mulțime). În schimb, candidații s-au mutat în platourile televiziunilor și au investit mai mult în online, rețele de socializare etc. Pe lângă publicitatea politică, firească în orice campanie electorală, guvernul a pompat însă zeci de milioane de euro în televiziuni. Mita electorală a castrat multe redacții de spirit critic, transfomându-le în trompete guvernamentale.
• Teme economice importante (răspunsul guvernului la criză, destinația fondurilor UE, creșterea pensiilor), problema corupției și a reformelor din justiție, alte probleme importante au căzut în plan secund. Agenda publică a fost ocupată aproape în totalitate de gestionarea pandemiei, de imagini cu spitalele arhipline, de vaccinare sau de alte subiecte referitoare la coronavirus.
• Alegerile au distorsionat comportamentul politicienilor, dar organizarea lor cu greu putea fi amânată. Ce putea fi evitat însă, printr-o abordarea mai curajoasă din partea Guvernului și a președintelui Iohannis, este creșterea numărului de infectări, care a adus sistemul sanitar din România în pragul colapsului. Din cauza numărului mic de teste am aflat foarte puține despre amploarea reală a epidemiei. Unii au morți pe conștiință din această cauză, acolo unde s-a refuzat deliberat creșterea numărului de teste pentru a se ascunde situația reală.
• Mulți se întreabă dacă după alegerile din 6 decembrie, va putea fi evitată carantina la nivel național. Sigur că nimeni nu-și dorește noi restricții de Crăciun, dar marea întrebare este dacă ele vor putea fi din nou amânate după alegeri, când este de așteptat ca numărul de infectări să crească din nou, așa cum a crescut și după alegerile locale.