Ce am văzut la mitingul lui Dragnea și Tăriceanu

Mobilizarea a fost un succes, tot restul un mic dezastru. Sâmbătă seara s-a văzut în direct tot ceea PSD și Dragnea doresc să ascundă: partidul n-are lideri politici autentici, adeziunea populară e un fals mediatic obținut cu forța, discursul lor politic se bazează în esență pe minciuni și manipulare, pe efecte propagandistice, iar tema statului paralel nu reușește să stârnească niciun entuziasm în rândul oamenilor aduși cu arcanul partidului să condamne abuzuri reale sau imaginare.

Cea mai dură scena pentru Dragnea, Tăriceanu și restul liderilor PSD și ALDE urcați pe scenă la final să cânte cele patru strofe ale imnului național a fost golirea Pieței Victoriei în mare viteză, încă din timpul discursului ținut de președintele PSD. Acesta trebuia să fie punctul culminant, apogeul evenimentului de sâmbătă, cu lanterne și luminițe de la telefon aprinse și cu ultima strofă din imn care proclama ”Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt/ Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină/ Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’pământ!”. Așa trebuia să arate poza de final, declarația de război a lui Liviu Dragnea și demonstrația de mare forță. Orice lider politic care nu se bucură de sprijin popular are zilele numărate.

Act ratat, fiasco total. În locul acestui final apoteotic, marea de pesediști îmbrăcați în alb, simbolul curățeniei după cum le-a spus Gabriela Firea, s-a retras brusc lăsând în urmă munți de gunoaie, de peturi, sticle și resturi de mâncare amestecate cu materiale propagandistice. De sub albul partidului a ieșit la iveală la final mizeria umană și morală. Orice om de bună credință a văzut-o în toată splendoarea ei. Au trebuit să vină tot ceilalți în urma lor, cei ironizați cu sintagma haștagrezist, să curețe murdăria. Aceste imagini, alături de mesajul REZIST proiectat către finalul mitingului pe sediul guvernului, s-au lipit de retina oricărui om de bună credință și au făcut din nou diferența între alb și negru. Mascarada politico-mediatică de sâmbătă nu a păcălit presa internațională, oricât s-au străduit pesediștii să vorbească pe limba ei. Agenția France Presse a văzut esența, și anume ”o demonstraţie de forţă fără precedent într-un moment în care mai mulţi lideri ai săi sunt vizaţi de dosare de corupţie”. Punct.

Butaforia PSD a avut parte de momente savuroase. Comicul de situație putea fi întâlnit la tot pasul. Cei mai mulți participanți la miting nu înțelegeau de ce au fost aduși la București. La fel cum cei mai mulți n-au priceput ce vrea Pleșoianu cu fanfaronadele lui în engleză. Încă un moment de un ridicol sublim, egalat poate doar de momentul poetic al Gabrielei Firea recitând înflăcărată din Eminescu, după ce a întrebat publicul dacă a fost adus cu forța sau sub amenințări.

Am ascultat zeci de declarații și am intervievat personal oameni convinși că au venit să protesteze împotriva guvernului, alții care se luptau cu corupția și mulți, îngrozitor de mulți total incoerenți, incapabili să explice ce caută în Piața Victoriei. Drept dovadă, oricât au încercat Pleșoianu, Firea, Olguța Vasilescu, Tăriceanu sau Dragnea să însuflețească piața, să o facă să vibreze și să o anime cu mesaje contestatare, publicul a rămas inert. Oamenii au răspuns total neconvingător la încurajările liderilor PSD și ALDE de a-i huidui pe Iohannis, Kovesi, pe securiști sau pe statul paralel. În unele momente mulțimea a rămas stânjenitor de tăcută. Un miting artificial nu avea cum să producă trăire autentică, emoție și valuri de entuziasm. Absența lor a fost marele vot de blam pentru Dragnea&co.

PSD și ALDE au confiscat cam toate temele și simbolurile majore din societate: democrație, libertate, justiție, revoluție, ideea de puritate și curățenie, de protest, de respect față de lege și față de valorile UE, inclusiv succesul Simonei Halep. În realitate, am văzut în plină acțiune o mână de lideri călcând în picioare democrația, justiția, abuzând de puterea lor, ascunși în spatele unor mase de manevră în încercarea de a-și acoperi fărădelegile, actele de corupție și disprețul real față de valorile europene. Mitingul de sâmbătă seara împotriva abuzurilor a fost el însuși expresia unui mare abuz politic și administrativ. Sunt apoi multe semne de întrebare legate de costurile acestei super-producții: cine a plătit, din ce bani?

Priveam de mai bine de o oră dintr-un mic scuar de pe bulevardul Kiseleff coloanele lungi curgând tăcute către Piața Victoriei. Am văzut fețe abrutizate de sărăcie, oameni simpli, de la țară sau de funcționari din administrație scoși la defilare sub amenințarea pierderii locului de muncă, am văzut șmecheri de partid și figuri de derbedei, am văzut o lume pestriță care reprezintă în esență ceea ce se cheamă electoratul PSD. În afara activiștilor înrăiți de partid sau a celor de rea credință, pentru care corupția și încălcarea legii sunt mod de viață, pe cei mai mulți i-am privit cu multă compasiune și tristețe. Ei trebuie cumva salvați, extrași de sub cupola în care îi ține captivi PSD cu mici pomeni și cu multă propagandă livrată la televizor. Marele pariu al opoziției este să ajungă cumva în mintea și sufletul acestor oameni, să le câștige încrederea și să nu-i mai trateze cu dispreț. Sunt mulți și votează, iar pe această realitate s-a bazat succesul PSD și ALDE în 2016. Ce am văzut sâmbătă nu diferă prea mult de mitingurile FSN din anii 90. Marele pariu de atunci încoace a fost spargerea monopolului deținut de avatarurile PSD asupra acestui electorat.