Ce ar trebui să soluționeze Curtea Constituțională cu privire la moțiunea de cenzură /  Dezbaterea și votul trebuie să aibă loc în aceeași zi?

Societatea în care trăim este dată zilele acestea peste cap de faptul ca starea de conflict politic este prelungită strict din interese electorale/politice, fără nicio legătură cu interesele directe și imediate ale cetățenilor.

Alegerile din PNL trebuie să prindă pe Florin Cîțu în funcția de Prim-Ministru. Atât și nimic altceva.
Iar pentru acesta s-a imaginat construcția juridică în care mai întâi se ridică/invocă o problemă de constituționalitate cu privire la moțiunea de cenzură (nefinalizată), iar în al doilea rând se obține suspendarea (acesta este efectul juridic efectiv) moțiunii de cenzură până ce se soluționează respectivul confict constituțional.

Problema este dacă dispozițiile constituționale sunt suficient de cuprinzătoare cu acest construct juridic (conflict constituțional și suspendarea moțiunii de cenzură).

Nu analizăm problema de fond a conflictului constituțional deja pe rol întrucât aceasta nu este relevantă în contextul dat (deși posibilitatea Curții Constituționale de a analiza cerințele de admisibilitate ale unei cereri reglementate de Constituție – moțiunea de cenzură, în cauză – înainte ca aceasta cerere să fie analizată de Parlament, ar trebui raportată la caracterul de regulă sancționator – intervine dupa ce se exprimă autoritatea – al justiției constituționale de la noi și mai puțin preventiv al acesteia – înainte ca procedura să fie finalizată, instanța constituționala analizează procedura deja împinită și nu o procedură ce nici nu a început) ci esențial este în ce măsură suspendarea votării moțiunii de cenzură este îngăduită de dispozițiile constituționale.

Textul în discuție este unul singur și anume art. 113 alin. 3 ce spune în mod expres că „moțiunea de cenzură se dezbate după 3 zile de la data când a fost prezentată în ședință comună a celor două Camere.” Practica parlamentară a restrâns aplicabilitatea termenului de 3 zile doar dezbaterii acesteia (adică discuției în contradictoriu, citirii moțiunii), excluzând (fără temei spunem noi) din sfera de aplicare a termenului în discuție (3 zile) procedura de votare.

• Atât art. 113 alin. 3 dar și interpretarea sistematică a Constituției duc la concluzia că termenul aferent dezbaterii despre care face vorbire articolul cu pricina cuprinde în mod imperativ inclusiv votarea acesteia.
• Sediul materiei (art. 113 alin. 3) cuprinde două momente: 1) prezentarea în ședință comună a moțiunii de cenzură, respectiv 2) dezbaterea acesteia.

Primul moment – prezentarea moțiunii de cenzură – exprimă ceea ce este identificat în practica parlamentară drept citirea moțiunii de cenzură. Al doilea moment, dezbaterea moțiunii de cenzură se raportează atât la discuțiile în contradictoriu dar și la votarea moțiunii de cenzură.

Legiuitorul constituant stabilește termene de exercitare a drepturilor sau de îndeplinire a obligațiilor din rațiuni efective, or ar fi un non sens juridic ca termenul de 3 zile sa fie raportat de legiuitor doar pentru discuțiile în contradictoriu nu și pentru votarea moțiunii; discuțiile să fie supuse unui termen imperativ dar etapa cea mai importantă, votarea să rămână la aprecierea politicului.

Pentru legiuitorul constituant, dar și pentru ansamblul politico-juridic în discuție esențial este ca procedura moțiunii de cenzură să fie dusă la capăt cât mai repede. Importanța procedurii moțiunii de cenzură, sub toate aspectele, a determinat legiuitorul constituant să stabilească un termen în interiorul căruia respectiva procedură să fie soluționată.

Dacă nu se rețin argumentele rezultate din interpretarea art. 113 alin. 3 ar trebui luate în seama deosebirile ce rezultă din interpretarea sistematică a Constituției. Iar aici avem în vedere art. 75 relativ la procedura de legiferare respectiv art. 103 cu privire la Învestitura Guvernului.

• Art. 75 alin. 1 menționează că „se supun spre dezbatere și aprobare…(…)”. Alin. 2 din același articol dispune că „Prima Cameră sesizată se pronunță în termen de 45 de zile. (…).”
• Art. 103 alin. 3 dispune că „Programul și lista Guvernului se dezbate de Camera Deputaților și de Senat, în ședință comună. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorității deputaților și senatorilor. ”

Cele două texte de lege mai sus menționate determină concluzia că atâta vreme cât legiuitorul constituțional nu a stabilit un termen în care votul să fie exprimat/decizia să fie adoptată (cum este cazul la procedura legislativă), dezbaterea cuprinde inclusiv votarea, în sensul că votul trebuie exprimat în același timp cu discuțiile în contradictoriu sau în interiorul aceluiași termen stabilit pentru dezbateri (stricto sensu).

Doar în ceea ce privește procedura legislativă, legiuitorul constituant a deosebit dezbaterea de pronunțare, dând astfel curs principiilor din Codul de procedură civilă unde judecătorul după dezbaterile în contradictoriu poate dispune amânarea pronunțării în anumite termene și condiții.

Că este nevoie de îngăduința expresă a legiuitorului (constituant sau clasic) pentru ca termenul de dezbatere să nu se aplice și deliberării/pronunțării rezultă cu supra măsură din dispozițiile clasice ale legii de procedură unde judecătorul are posibilitatea să deosebească dezbaterea de pronunțare doar pentru că legea permite lucrul acesta în mod expres.

În contextul dat, pentru ca instanța constituțională să analizeze pe deplin acest incident constituțional, ar mai avea nevoie 1) inclusiv de obiecția de neconstituționalitate aferentă măsurii suspendării moțiunii de cenzură, adică partidele ce au inițiat moțiunea de cenzură să ridice această problemă a interpretării art. 113 alin. 3), 2) de conexarea celor două incidente constituționale – cel ridicat de Florin Cîțu respectiv cel eventual invocat de către partidele inițiatoare ale moțiunii de cenzură, 3) respectiv de stabilirea ordinii de soluționare a problemelor ridicate de cele două incidente constituționale – a) poate instanța constituțională să analizeze procedura moțiunii de cenzură înainte ca aceasta să fie finalizată? b) trebuie moțiunea de cenzură finalizată în termenul de 3 zile stabilit de art. 113 alin. 3)?

Apreciez că din perspectivă juridică, instanța constituțională ar fi pe deplin îndreptățită să analizeze cu întâietate constituționalitatea așa numitei măsuri de suspendare a procedurii moțiunii de cenzură, dincolo de ordinea temporală de ridicare a obiecțiilor de constituționalitate, întrucât din punctul meu de vedere procedura moțiunii de cenzură este supusă doar controlului sancționator al instanței constituționale (trebuie să se întâmple pentru ca instanța să o poată cenzura).

În orice alt fel, pronunțarea/implicarea Curții Constituționale doar pe aspecte parțiale și neesențiale lasă această procedură a moțiunii de cenzură (atât la nivel teoretic, dar și la nivel concret și particular) supusă în continuarea capriciilor politice, egoiste prin definiție.