Ce ascunde criza diplomatică dintre Franța și Italia?

Analiștii consideră că tensiunile diplomatice fără precedent după 1940 dintre Franța și Italia scot la lumină un clivaj care se răspândește rapid în Europa: vechea ordine politică versus noul mod de a face politică. Sistemul de partide tradiționale împotriva mișcărilor populiste anti-establishment. Mișcarea Cinci Stele și Liga Nordului, cele două partide care formează executivul italian de un an, sunt formațiuni populiste, care se afirmă prin contestarea ordinii politice și prin dorința de a imprima o nouă direcției Europei. Același fenomen de contestare este vizibil și în Franța începând cu luna noiembrie a anului trecut. „Vestele galbene”, larg acceptate de electoratul francez, se opun actualei politici a executivului Macron și cer o reîntoarcere la cetățeanul obișnuit.

Electoratul care susține mișcările anti-establishment, continuă analiștii, simte că a pierdut puterea, că politicienii nu îi mai ascultă, iar politica a devenit privilegiul elitelor. Mișcările anti-establishment se susțin reciproc, iar întâlnirea dintre Di Maio și „vestele galbene” trebuie văzută în acest context. Di Maio a declarat că „Pentru mine, această întâlnire nu este o provocare pentru actualul guvern francez, ci o întâlnire importantă cu o forță politică cu care împărtășim atât de multe revendicări, cum ar fi democrația directă, pentru a da mai multă putere cetățenilor”.

Pentru prima dată în ultimii 60 de ani, ambasadorul Franței la Roma a fost rechemat acasă de președintele Macron. Evenimentul diplomatic de săptămâna trecută a venit pe fondul tensiunilor din ultimele luni dintre executivul italian condus de Mișcarea Cinci Stele și Liga Nordului, două formațiuni populiste care își împart puterea din 2018, și președintele Macron, contestat tot mai puternic de electoratul francez în ultima jumătate de an.

Conflictul diplomatic dintre cele două țări fondatoare ale Uniunii Europene a escaladat în urmă cu o săptămână, când Luigi Di Maio, vicepremierul Italiei, s-a întâlnit cu mai mulți protestatari din rândul „vestelor galbene”, o mișcare anti-guvernamentală care protestează de trei luni în mai toate marile orașe franceze, ce acum încearcă să se transforme într-o formațiune politică, cu intenția de a candida la alegerile europarlamentare de anul acesta.

În urma întâlnirii, Luigi Di Maio a publicat o fotografie cu „vestele galbene” pe contul său de Instagram, însoțită de descrierea „Vântul schimbării a străbătut Alpii”. Pe fondul acestui eveniment, Macron i-a cerut ambasadorului francez Christian Masset să părăsească Italia.

Președintele Macron a interpretat întâlnirea dintre Di Maio și „vestele galbene” ca pe un atac împotriva executivului pe care îl conduce. În ultimele luni, schimbul de declarații dure între executivul italian și Macron s-a intensificat. Di Maio l-a acuzat pe Macron că a sărăcit fostele colonii franceze din Africa și astfel a încurajat imigrația în Europa. Președintele Macron, la rândul său, a numit „cinic și iresponsabil” refuzul lui Salvini de a accepta vasul Aquarius, o navă plină de imigranți, să debarce pe țărmul italian.

Criza diplomatică dintre Italia și Franța pune la îndoială viitorul unui proiect important pentru ambele state, și anumte trenul de mare viteză TGV Lyon-Torino. Exprimând voința de a opri proiectul pentru a-și satisface electoratul, invocând o evaluare costuri/beneficii puternic părtinitoare, Luigi Di Maio a iritat puternic Parisul, care vede în el deturnarea unui proiect decisiv pentru dezvoltarea celor două țări în scopuri strict electorale. „Să ai nişte dezacorduri este un lucru”, spune ministerul, dar „să exploatezi relația în scopuri electorale este un altul”.

Trenul de mare viteză ar urma să lege orașul Lyon de Torino, care se află la o distanță de 270 de km. Trenul ar urma să circule cu o viteză de 220 km/oră și să străbată Munți Alpi printr-un tunel de 57,5 km, devenind cel mai lung tunel din lume pentru trenuri.

Între Paris și Roma, relațiile au continuat să se tensioneze din iunie anul trecut, culminând cu rechemarea de joi a ambasadorului Franței în Italia. Iată care sunt diferite niveluri clasificate după gradul de gravitate într-o criză diplomatică, prevăzute de Convenția de la Viena din 1964.

• Convocarea ambasadorului la Ministerul Afacerilor Externe pentru a i se semnala protestele țării în care acesta este acreditat.
• Rechemarea ambasadorilor este o procedură folosită în mod obișnuit de către statul acreditant pentru a notifica statului acreditar dezacordul său cu oricare dintre politicile sale.
• Statul acreditar poate în orice moment să expulzeze personalul unei ambasade pe care îl consideră a fi personae non gratae. Statul acreditant trebuie să-și recheme atunci persoanele vizate de acest ordin, în caz contrar statul acreditar va înceta să-i recunoască statutul diplomatic. În general, statul acreditant se execută în timp ce adoptă măsuri echivalente de expulzare împotriva diplomaților statului acreditar.
• În cazul unui conflict foarte grav, statul acreditant poate închide ambasada.
• Atunci când statele îşi întrerup relațiile diplomatice bilaterale, acesta este simptomul unui incident grav. Această ruptură este utilizată doar ca un un ultim recurs, atunci când nu s-a găsit nicio soluție pentru un dezacord și după ce șeful misiunii sau agenții diplomatici s-au reîntors în statul lor de origine.

Sursă foto: Facebook

Surse: Rador, CBC, Gulf News, Spiked

NOTĂ Robert Ciobanu este bursier al Fundației Konrad Adenauer în parteneriat cu G4Media.ro