Ce candidați la funcția de comisar european riscă un vot negativ în Parlamentul European

Analiză Euronews, preluată de Rador Radio România:

Noua echipă guvernamentală pe care Ursula von der Leyen o va prezenta în curând, va trebui să fie examinată de Parlamentul European și este așteptat un scrutin aprofundat în audierile membrilor Executivului, denumit oficial Colegiul Comisarilor Europeni.

Fiecare dintre cei 26 de nominalizați de țările membre va fi supus unei examinări, care poate privi diverse teme, de la opinii sensibile până la întrebări de loialitate față de proiectul european.

Nu este o coincidență că ultima dată, după alegerile europene din 2019, România, Ungaria și Franța au fost nevoite să propună înlocuitori, după ce alegerile lor inițiale au fost respinse de Parlament, amânând începerea mandatului Ursulei von der Leyen în calitate de nou președinte al Comisiei UE.

De data aceasta, din cauza rezultatelor alegerilor electorale, care au produs un hemiciclu mai fragmentat din punct de vedere politic, este prevăzută o examinare și mai aprofundată. Cine dintre posibilii candidați ar putea pica examenul eurodeputaților și de ce?

Oliver Várhelyi (Ungaria): comisar UE controversat

Când Viktor Orban l-a ales pe Olivér Várhelyi drept candidat maghiar la funcția de comisar european, reacția imediată în Parlament a fost „nu există așa ceva”.

Mandatul lui Várhelyi în calitate de comisar pentru Vecinătate și Extindere a fost controversat și a dus la polemici repetate cu deputații europeni, care l-au acuzat că neglijează linia oficială a UE și că acționează ca trimis al Guvernului Orban.

Parlamentul l-a cenzurat pe Várhelyi pentru că a minimizat declinul statului de drept al Serbiei și pentru că a susținut acțiunile separatiste ale lui Milorad Dodik în Bosnia-Herțegovina, ceea ce el a negat.

Parlamentarii au criticat, de asemenea, anunțul său brusc de a suspenda „toate plățile” către autoritățile palestiniene, în urma atacurilor din 7 octombrie asupra Israelului, o decizie pe care Comisia a declarat că nu a discutat-o ​​cu Ursula von der Leyen.

Cel mai trist lucru este că Várhelyi a fost filmat cu un microfon deschis, în timp ce întreba: „Câți idioți au mai rămas?”, în timpul unei dezbateri parlamentare asupra Balcanilor de Vest.

Videoclipul a devenit viral și a stârnit o reacție de uimire a europarlamentarilor, care au cerut demisia lui imediată. Várhelyi și-a cerut scuze, spunând că cuvintele au fost „luate din context”.

Acest trecut face din Várhelyi candidatul cel mai probabil să fie respins, deoarece niciunul dintre partidele de centru nu pare dispus să-l susțină. Există deja speculații la Bruxelles că Enikő Győri, europarlamentar Fidesz, așteaptă să fie înlocuit.

Raffaele Fitto (Italia): umbra Giorgiei Meloni

Nu este un secret pentru nimeni că nu există „dragoste” între Giorgia Meloni și facțiunea progresistă a Parlamentului. Socialiștii, Verzii și Liberalii îl văd pe prim-ministrul italian ca pe o figură ultra-conservatoare periculoasă, care încearcă să facă politica de extremă dreaptă acceptabilă față de forțele tradiționale.

Decizia lui Meloni de a ordona europarlamentarilor săi să voteze împotriva Ursulei von der Leyen a consolidat și mai mult ura față de progresiști, care se pregătesc să fie vocea principală împotriva alegerii sale, Raffaele Fitto.

Fitto este considerat un fidel adjunct al prim-ministrului, mai întâi ca europarlamentar și apoi ca ministru al Afacerilor Europene și al Politicii de Coeziune, așa că audierea sa s-ar putea transforma într-un denunț public al premierului italian, Fitto acționând ca substitut.

Hadja Lahbib (Belgia): legăturile cu Rusia

Hadja Lahbib ar avea tot ce este necesar pentru a deveni comisar: în prezent este ministru al Afacerilor Externe în Belgia și a jucat un rol principal în președinția țării la Consiliul UE din ianuarie până în iunie 2023.

Dar backgroundul lui Lahbib i-ar putea face să reflecteze pe unii parlamentari. Într-adevăr, în iulie 2021, în timp ce lucra ca jurnalist, Lahbib a participat la o călătorie de presă în Crimeea ocupată, organizată de „Russian Seasons”, o inițiativă de propagandă legată de guvern, și a participat la festivalul „Global Values”.

Într-un interviu după călătorie, Lahbid a fost întrebată dacă s-a întors din Ucraina sau Rusia. Lahbib a evitat întrebarea și a răspuns: „Pentru a ateriza pe aeroportul din Sevastopol, este nevoie de o viză rusă”, deși intrarea în Crimeea prin Rusia este ilegală conform legii ucrainene.

Aproape doi ani mai târziu, Lahbib a fost invitată să demisioneze din cauza participării a 14 oficiali iranieni, inclusiv primarul Teheranului, la summitul urban de la Bruxelles. Ministrul belgian a fost nevoit să-și ceară scuze.

Premierul belgian de atunci, Alexandre De Croo, a apărat-o, afirmând că decizia de a elibera vize oficialilor iranieni a avut loc în contextul unor negocieri delicate între Belgia și Iran, pentru a obține eliberarea cetățeanului belgian Olivier Vandecasteele.

Maroš Šefčovič (Slovacia): socialistul rătăcitor

Slovacul în vârstă de 58 de ani, cunoscut pentru cravatele sale colorate și zâmbetul larg, este comisar european în mod continuu din 2009 și, dacă va fi renumit, ar putea deține recordul de patru mandate consecutive.

Însă, din octombrie 2023, Slovacia este guvernată de Robert Fico, un politician care este socialist pe hârtie, dar care, în practică, a adoptat politici de dreapta, printre care reticența de a sprijini asistența militară pentru Ucraina.

Mai mult, Fico, victima unui atentat, în care aproape că și-a pierdut viața în mai, a condus o revizuire controversată a postului public RTVS pentru că, potrivit acestuia, era „în conflict” cu Guvernul slovac. Executivul său a prezentat și o lege pentru reducerea sancțiunilor penale pentru cazurile de corupție, dizolvarea biroului Procuraturii speciale și identificarea ONG-urilor care primesc finanțare străină.

Evoluțiile au pus Slovacia în coliziune cu Bruxellesul: Parlamentul European a adoptat o rezoluție extrem de critică, iar Comisia Europeană a avertizat că ar putea suspenda fondurile UE, dacă legile controversate intră în vigoare.

SMER, partidul lui Fico și Šefčovič, a fost exclus din grupul parlamentar al Socialiștilor și Democraților (S&D). Cu toate acestea, ambii rămân în Partidul Socialiștilor Europeni (PSE), partidul pan-european. Această situație ciudată – jumătate înăuntru și jumătate în afară – afectează în mod semnificativ sprijinul pentru Šefčovič și ar putea deveni o povară, dacă conservatorii ar profita de oportunitate pentru a-l răsturna.

Teresa Ribera (Spania): scepticism față de energia nucleară

Cariera Teresei Ribera a fost dedicată combaterii schimbărilor climatice, protejării biodiversității și promovării dezvoltării durabile, ocupând diverse funcții la Organizația Națiunilor Unite, Forumul Economic Mondial și Institutul pentru Dezvoltare Durabilă și Relații Internaționale de la Paris.

În 2018, ea a devenit ministrul Spaniei pentru Tranziția Ecologică în guvernul prim-ministrului Pedro Sánchez și a devenit în scurt timp unul dintre cei mai puternici susținători ai Pactului Verde European, îndemnând Bruxellesul să-și mențină ambițiile în fața reacțiilor de dreapta.

Deși pare perfect potrivită pentru a ocupa o poziție de vârf în următoarea Comisie UE, un detaliu cheie i-ar putea deraia aspirațiile europene: energia nucleară.

Ribera nu a ascuns scepticismul său cu privire la energia nucleară, o tehnologie cu emisii scăzute de carbon care presupune îngrijorări semnificative cu privire la exploatarea uraniului, riscurile de siguranță, deșeurile radioactive și costurile ridicate.

Ea a criticat, de asemenea, eforturile Franței de a lua în considerare hidrogenul produs de energia nucleară drept energie regenerabilă. „Putem încerca să găsim o soluție pentru francezi, dar energia nucleară nu este ecologică. Îmi pare rău”, a spus Ribera, anul trecut.

În timp ce poziția sa este împărtășită în Spania și în țări precum Germania, Austria, Portugalia și Luxemburg, opiniile lui Ribera nu sunt bine-văzute în Franța și în țările din Europa Centrală, care consideră că energia nucleară are un rol indispensabil în tranziția ecologică și doresc ca Bruxellesul să promoveze investițiile și să „deblocheze pe deplin” potențialul sectorului.

Apostolos Tzitzikostas (Grecia): nu acordului privind Macedonia

Acordul important de la Prespa din 2018, care a rezolvat disputa de zeci de ani dintre Grecia, stat membru, și Macedonia de Nord, țară candidată, este considerat o ispravă diplomatică la Bruxelles. Așadar, faptul că Apostolos Tzitzikostas, comisarul ales al Greciei, l-a numit „dăunător și extrem de periculos” pentru interesele naționale, este destinat să ridice îndoieli înaintea audierii sale de confirmare.

În calitate de guvernator al Macedoniei Centrale, funcție pe care o deține din 2013, Tzitzikostas a fost în fruntea campaniei de deraiare a ratificării acordului, care include recunoașterea limbii și a cetățeniei macedonene, argumentând că textul încalcă istoria și identitatea regiunii grecești cu același nume.

El a cerut Guvernului să organizeze un referendum asupra textului propus (care nu a avut loc niciodată) și a refuzat să schimbe indicatoarele rutiere din „Skopje” în „Macedonia de Nord”.

Totodaă, Tzitzikostas s-ar putea confrunta cu întrebări incomode cu privire la poziția sa față de diferite probleme sociale, cum ar fi drepturile LGBTQ+ și decizia sa controversată din 2013 de a invita oficiali din partidul de extremă dreapta Zorii Aurii să participe la comemorările anuale ale rezistenței anti-naziste din Grecia.

Cu toate acestea, candidatura sa este susținută puternic de prim-ministrul Kyriakos Mitsotakis, unul dintre cei mai importanți membri ai Partidului Popular European (PPE) și un apropiat al Ursulei von der Leyen.

Este inevitabil să apară și alte scandaluri, gafe, certuri și momente îndoielnice. Thierry Breton va fi probabil criticat pentru izbucnirea sa neașteptată împotriva PPE și a campaniei de realegere a Ursulei von der Leyen, care a ridicat probleme etice, și pentru scrisoarea sa critică în vederea interviului lui Elon Musk cu Donald Trump, care, potrivit detractorilor, ar fi încălcat libertatea de exprimare. Conservatorii ar putea profita de ocazie pentru a se opune.

Liberalii ar putea, la rândul lor, să riposteze, cerându-i olandezului Wopke Hoekstra să explice (din nou) asocierea sa trecută cu Shell, o multinațională devenită sinonimă cu poluarea.

În schimb, Maria Luís Albuquerque ar putea fi contestată pentru rolul său în politicile de austeritate ale Portugaliei și privatizarea TAP, o companie aeriană națională, în timpul mandatului său ca ministru de finanțe. Operațiunea TAP este examinată pentru posibile nereguli.

Kaja Kallas din Estonia, candidată pentru a deveni cel mai înalt diplomat al UE, va fi probabil chestionată cu privire la participarea soțului ei într-o companie de logistică, care a continuat livrările către Rusia după începutul războiului din Ucraina.

Michael McGrath din Irlanda s-ar putea confrunta cu provocări din cauza opoziției sale din trecut față de referendumul din 2018, care a legalizat avortul și asupra regimului fiscal controversat din țara sa.

Iar maltezul Glenn Micallef poate avea o perioadă dificilă în hemiciclu din cauza lipsei sale evidente de experiență politică. Cea mai înaltă funcție pe care o deține tânărul de 35 de ani este cea de șef de cabinet al premierului Robert Abela, foarte departe de „competența executivă” cerută de Ursula von der Leyen.

Sursa: EURONEWS / Rador Radio România / Traducerea: Oana Avram