Ce este pneumonia dublă și cum l-a afectat pe Papa Francisc? / Simptome, riscuri și categorii vulnerabile

Papa Francisc a fost tratat pentru dublă pneumonie, o infecție la ambii plămâni, înainte de a muri luni, la vârsta de 88 de ani, transmite Euronews.

Sfântul Scaun nu a comentat cauza decesului deocamdată. Cu toate acestea, Papa Francisc a fost în spital timp de 38 de zile pentru pneumonie dublă, până pe 23 martie.

Sfântul Scaun a declarat atunci că Papa avea „infecție polimicrobiană”, adică o infecție determinată de germeni multipli.

Infecția a fost o afecțiune pulmonară cronică și una acută, denumite respectiv bronșiectazie și bronșită astmatică. În ciuda acestui fapt, Sfântul Scaun a declarat că Papa era în „dispoziție bună”.

Pneumonia este o infecție care inflamează sacii de aer din unul sau ambii plămâni, putând provoca tuse, febră, frisoane, oboseală și dificultăți de respirație, potrivit National Health Service (NHS) din Marea Britanie.

Este de obicei cauzată de o infecție bacteriană, virală sau de o ciupercă și puteți lua pneumonia de la cineva care o are deja.

Poate fi tratată în câteva săptămâni cu antibiotice în rândul populației generale, dar poate fi o afecțiune care pune viața în pericol pentru persoanele în vârstă, bebeluși și cei cu afecțiuni cardiace sau pulmonare.

Papa Francisc ar fi fost mai expus riscului de afecțiuni pulmonare deoarece lobul superior al plămânului drept i-a fost extirpat când avea 20 de ani, din cauza apariției unei afecțiuni numite pleurezie.

De asemenea, Sfântul Scaun a declarat în februarie că papa a avut bronșită astemică, care este astm și bronșită acută combinate.

Incidența pneumoniei la persoanele în vârstă care trăiesc la domiciliu este estimată între 25 și 44 la 1.000 de persoane, ceea ce este de patru ori mai mare decât la adulții tineri, potrivit unui studiu publicat în 2003.

De asemenea, boala duce mai des la spitalizare, la o mortalitate mai mare pe termen scurt și lung și la un risc mai mare de complicații.

Eficiența sistemului imunitar, care este mobilizat pentru a lupta împotriva infecțiilor, scade odată cu vârsta.

Abilitățile sistemului respirator slăbesc, de asemenea, odată cu înaintarea în vârstă, ceea ce înseamnă că tusea, una dintre modalitățile prin care organismul luptă împotriva infecției, este mai puțin eficientă.

Flora bacteriană a gurii, care este o barieră împotriva agenților patogeni, este, de asemenea, supusă schimbării cu timpul și poate fi „colonizată” de bacterii potențial dăunătoare.

Cercetările arată că doar opt la sută dintre adulții tineri aveau bacterii potențial dăunătoare în căile respiratorii superioare, în timp ce această proporție era de 20 la sută în rândul persoanelor sănătoase de peste 65 de ani.

Pneumonia este, de asemenea, mai greu de diagnosticat la persoanele în vârstă, deoarece manifestările obișnuite ale bolii, cum ar fi febra și tusea, sunt adesea mai puțin severe sau absente în comparație cu pacienții mai tineri. Deteriorarea cognitivă, apatia și pierderea conștienței pot fi simptome în rândul persoanelor în vârstă, întârziind potențial tratamentul.

Pneumonia poate, de asemenea, agrava bolile existente.

Persoanele cu vârsta peste 65 de ani sunt sfătuite de autoritățile medicale din mai multe țări să primească două vaccinuri deoarece riscul lor de pneumonie este mai mare: vaccinul antigripal și vaccinul pneumococic. Ambele pot fi administrate în același timp.