Ce este rujeola, cum se transmite și cum se manifestă / Mortalitate de 1-3 la o mie de cazuri, mai ridicată la copiii sub 5 ani / Singura măsură eficientă pentru prevenirea îmbolnăvirii este vaccinarea

Rujeola (pojarul cum este cunoscută în limbaj popular) este o boală deosebit de contagioasă, care afectează mai ales copiii, fiind una dintre principalele cauze de deces în rândul acestora la nivel mondial. Aceasta se transmite prin strănut sau tuse și se estimează că 90% din persoanele neimunizate expuse la un individ bolnav pot contracta boala. Mortalitatea este de 1-3 la o mie de cazuri, mai ridicată la copiii sub 5 ani și este determinată de complicațiile bolii. Singura măsură eficientă pentru prevenirea îmbolnăvirii este vaccinarea.

Ministerul Sănătății a anunțat, marți seara, că a declarat epidemie de rujeolă la nivel național.

Rujeola este o boală virală acută, foarte contagioasă, capabilă să provoace epidemii. Infecțiozitatea este de aproape 100% la persoanele susceptibile, iar în epoca de dinaintea vaccinării, rujeola afecta aproape fiecare individ în copilărie. Imunizarea a redus drastic incidența rujeolei în Europa, dar, în ciuda unei acoperiri vaccinale globale ridicate, rujeola continuă să provoace epidemii frecvente. Rujeola rămâne una dintre principalele cauze de deces în rândul copiilor la nivel mondial, iar eliminarea acesteia face parte dintr-un obiectiv global, potrivit Centrului European pentru Controlul Bolilor (ECDC).

Cum se manifestă boala

Simptomele încep după o perioadă de incubație de 10-12 zile și se caracterizează prin febră, conjunctivită, inflamarea mucoasei nazale, tuse și bronșiolită. Aproape toate persoanele susceptibile infectate dezvoltă boala clinică.

Petele lui Koplik, caracteristice rujeolei, sunt leziuni albicioase de câțiva milimetri în diametru și adesea înconjurate de un halou roșu care apar în gură la 2 sau 3 zile de la începutul primelor simptome ale bolii, cu 1-2 zile înainte de apariția erupției cutanate.

Erupția rujeolică se dezvoltă la 2-4 zile de la debutul febrei și se răspândește de la cap spre corp în următoarele 3-4 zile.

Erupția cutanată, care se albeste la presiune la începutul evoluției, se estompează în ordinea apariției în următoarele 3-4 zile.

Mortalitatea cauzată de rujeolă este cauzată predominant de infecții bacteriene complicate.

Este probabil să se fi dezvoltat complicații dacă febra nu scade în decurs de 1 sau 2 zile de la debutul erupției cutanate.

Cele mai frecvente complicații ale rujeolei sunt: otita medie (7-9%), pneumonia (1-6%), diareea (8%), encefalita postinfecțioasă (1 la 1000 până la 2000 de cazuri) și panencefalita sclerozantă subacută (SSPE), care afectează 1 la 100.000 de cazuri.

Mortalitatea este de 1-3 la 1000 de cazuri și este mai mare la cei cu vârsta mai mică de cinci ani și în rândul persoanelor imunocompromise. Pneumonia reprezintă șase din zece decese asociate rujeolei. Panencefalita sclerozantă subacută (SSPE) este o boală degenerativă rară (1 la 100.000 de cazuri) și fatală a sistemului nervos central, cauzată de o infecție persistentă cu un virus mutant al rujeolei. Debutul este la câțiva ani după episodul de rujeolă (în medie șapte ani), iar majoritatea copiilor afectați au avut rujeolă înainte de vârsta de doi ani.

Sugarii sunt protejați de la naștere împotriva rujeolei de anticorpii materni, dacă mama este imună la rujeolă. Această imunitate pasivă dispare treptat după primele 6 luni an de viață. Sugarii cu imunitate pasivă parțială pot dezvolta episoade mai ușoare și mai scurte de rujeolă care conferă totuși o imunitate de durată.

Cum se transmite rujeola

Se estimează că 90% dintre persoanele neimunizate expuse la un individ infectat vor contracta boala. Modelele matematice estimează numărul de bază de reproducere la 12-18; acesta este numărul mediu de infecții secundare care urmează unei singure introduceri într-o populație sensibilă.

Virusul se transmite de la o persoană la alta prin intermediul picăturilor respiratorii produse atunci când persoanele bolnave tușesc și strănută. Picăturile care conțin virusul pot rămâne în aer timp de câteva ore, iar virusul rămâne infecțios pe suprafețele contaminate timp de până la două ore.

Persoanele infectate sunt considerate contagioase de la aproximativ cinci zile înainte de apariția erupției cutanate până la patru zile după aceea. Rujeola este maxim contagioasă în timpul fazei prodromale, care durează 2-4 zile și se caracterizează prin tuse intensă.

Invazia se face prin epiteliul respirator și la 2-3 zile după expunere apare o viremie (prezența virusului în sânge) primară cu replicare în locul de inoculare, precum și în țesutul reticuloendotelial la distanță.

În zilele 5-7, există o viremie secundară intensă de 4-7 zile cu replicare în piele, conjunctive, tractul respirator și organele interne.

Persoanele cu risc crescut de rujeolă includ sugarii care sunt prea mici pentru a fi imunizați, persoanele la care vaccinul nu a reușit să inducă imunitate (eșecul vaccinului primar) și persoanele care, din motive medicale, religioase sau de altă natură, nu au fost imunizate.

Măsuri de prevenție

Imunizarea este singura măsură preventivă eficientă împotriva îmbolnăvirii de rujeolă.

Vaccinul viu atenuat împotriva rujeolei induce un răspuns imunitar care este similar cu imunitatea dobândită în mod natural și poate fi stimulat prin provocare cu virusul sălbatic sau cu virusul vaccinal.

Vaccinul împotriva rujeolei are o eficacitate de cel puțin 95%, iar ratele de seroconversie sunt apropiate de 100%. Eșecul vaccinului primar al primei doze la vârsta de 12 luni sau mai mult apare la până la 5% dintre persoane, dar 95% dintre eșecurile primei doze vor seroconverti la o a doua doză.

Anticorpii materni sunt cea mai frecventă cauză a eșecului vaccinului primar. Vârsta primei imunizări cu vaccinul antirujeolic trebuie să echilibreze șansa de seroconversie cu riscul de infectare. Acesta este motivul pentru care, în țările cu rujeolă endemică, prima doză de vaccin care conține rujeolă (MCV) este administrată încă de la nouă luni, adesea completată cu o altă doză în timpul celui de-al doilea an de viață.

Experiența și modelarea arată că sunt necesare două doze de vaccin împotriva rujeolei pentru a întrerupe transmiterea autohtonă și pentru a obține imunitatea de turmă. O singură doză în al doilea an de viață va induce imunitate la aproximativ 95% dintre persoanele imunizate. Aceasta înseamnă că ar fi necesară o absorbție de 100% pentru a atinge nivelul dorit de imunitate de 95%. Cu toate acestea, aproximativ 95% dintre cei care nu răspund la o primă doză dezvoltă imunitate în urma unei a doua doze.

Toate programele de imunizare din UE/SEE recomandă un calendar de vaccinare împotriva rujeolei în două doze, prima doză fiind administrată în al doilea an de viață, iar a doua la o vârstă mai înaintată, care diferă de la o țară la alta. Există programe de recuperare pentru cei care ar putea să fi omis vaccinarea sau care nu sunt siguri de istoricul lor de vaccinare.

Vaccinul împotriva rujeolei este administrat ca parte a unei combinații de vaccinuri vii atenuate care include rujeolă, oreion, rubeolă sau rujeolă, oreion și rubeolă. În unele țări se poate utiliza o combinație de vaccinuri care include și antigenul varicelă.

În România, vaccinul este inclus în schema gratuită de vaccinare și se administrează la medicul de familie.

S-a demonstrat că vaccinurile combinate determină același răspuns imunitar ca și vaccinurile individuale. Vaccinarea persoanelor care sunt deja imune la unul sau mai mulți dintre antigenele din vaccinul combinat, fie în urma unei imunizări anterioare, fie în urma unei infecții naturale, nu sunt asociate cu un risc crescut de evenimente adverse.

Informații suplimentare

În epoca de dinaintea vaccinării, rujeola era endemică în Europa și majoritatea oamenilor erau infectați în copilărie. În majoritatea populațiilor se produceau epidemii regulate la intervale de 2-5 ani, iar puține persoane rămâneau sensibile după vârsta de 20 de ani.

Imunizarea împotriva rujeolei a început în anii 1960 și a schimbat dramatic epidemiologia bolii. Rujeola nu mai este endemică în majoritatea țărilor europene, dar focarele care rezultă în principal din cazuri index importate rămân frecvente în țările în care subgrupuri ale populației au un nivel scăzut de imunitate.

Numărul anual de cazuri confirmate de rujeolă în Europa este de ordinul miilor începând din 2001, iar mai multe țări au cunoscut focare în ultimii ani.

Vaccinarea de rutină împotriva rujeolei în copilărie duce la lărgirea intervalelor dintre epidemii, timp în care se acumulează grupul de persoane susceptibile.

Omul este singura gazdă naturală a virusului, iar rujeola îndeplinește următoarele criterii pentru o boală care poate fi eradicată:

• Nu există un rezervor animal sau de mediu.
• Sunt disponibile teste de diagnosticare precise.
• Vaccinul împotriva rujeolei este foarte eficient și sigur.
• A fost demonstrată transmiterea rujeolei în zone geografice extinse

Sursa: ECDC

Context: Ministerul Sănătății a anunțat, marți seara, că a declarat epidemie de rujeolă la nivel național, în condițiile în care se înregistrează 2.000 de cazuri în 29 de județe.

Acoperirea vaccinală cu prima doză, în România, este de 78%, iar cu doza a doua, de 62% dintre copiii eligibili, situându-se pe un trend descrescător de mai mult de 10 ani, potrivit Ministerului Sănătății.

Citește integral BREAKING Ministerul Sănătății a declarat epidemie de rujeolă la nivel național / Aproape 2.000 de cazuri înregistrate în 29 de județe, dintre care circa o treime în Mureș / Harta îmbolnăvirilor