Ce este un „disc protoplanetar” și cum au observat astronomii, pentru prima dată, discul în centrul căruia ia naștere o stea din afara galaxiei noastre

Nașterea unei stele este un proces îndelungat și deosebit de complex, dar astronomii de la Observatorul Sudic European au reușit să captureze o imagine nemaivăzută până acum în istorie – o stea nou-născută din afara galaxiei noastre și discul ei protoplanetar, scrie Scientific American.

Crearea de stele este o afacere murdară. Deși procesul durează mult mai mult decât durata de viață a unui om, cercetătorii au studiat suficient de mult diversele sale etape în „creșele” stelare împrăștiate în jurul galaxiei noastre pentru a obține o înțelegere generală a procesului. În general, totul începe cu un nor uriaș de gaz și praf cosmic. Mișcările din nor pot da naștere unor aglomerări subțiri de materie Dacă o astfel de aglomerare crește suficient de mult, poate obține atracția gravitațională necesară pentru a se comprima și a crește în densitate, pe măsură ce atrage tot mai multe materiale din norul care o înconjoară.

Pe măsură ce această aglomerare se coagulează, materia care intră în atmosferă amplifică orice mișcare de rotație a gazului, determinând aglomerarea să se rotească și să se aplatizeze, iar eventual ia foruma unui disc, în centrul căruia se găsește protsteaua.

Această protostea devine mai fierbinte și mai masivă pe măsură ce se hrănește cu gazul care curge din disc. Atât masa, cât și presiunea din miezul protostelei continuă să crească până când, în final, atomii de hidrogen captați în miez fuzionează și se transformă în heliu, un proces care eliberează cantități masive de energie – acesta este momentul propriu-zis în care steaua ia naștere.

Deși steaua din centru este personajul principal al acestui spectacol, discul care o hrănește cu material joacă un rol secundar crucial – atât pentru nașterea stelară, cât și pentru apariția planetelor însoțitoare. Astfel de discuri au fost observate în jurul multor stele încă în formare în galaxia noastră, Calea Lactee, dar niciodată în afara ei – până acum.

Astronomii au detectat, pentru prima dată, discul rotativ de material din jurul unei stele foarte tinere dintr-o altă galaxie, iar descoperirea oferă deja noi informații despre modul în care se formează stelele în diferite condiții cosmice. Rezultatele au fost publicate în revista Nature.

Galaxia în cauză este Marele Nor al lui Magellan (Large Magellanic Cloud – LMC), un mic satelit al Căii Lactee aflat la aproximativ 160.000 de ani lumină de Pământ. Acest companion galactic apropiat este vizibil cu ochiul liber în emisfera sudică, dar nu depășește niciodată orizontul cerului nopții la majoritatea latitudinilor nordice. În urmă cu câțiva ani, astronomii au aruncat o privire la nebuloasa gazoasă LH 117 (cunoscută și sub numele de NGC 2122), o fabrică stelară spectaculoasă din mica galaxie, plină de sute de stele, și au descoperit că una dintre aceste stele ieșea în evidență din cauza a două jeturi lungi de material care se îndepărtau de ea. Astfel de jeturi sunt frecvente în jurul stelelor nou-născute.

Această descoperire extragalactică este mai mult decât un nou record pentru cel mai îndepărtat disc de formare a stelelor văzut vreodată.De asemenea, oferă un exemplu minunat de naștere stelară pentru comparație cu ceea ce vedem în galaxia noastră. Corpul ceresc a primit denimurea HH 1177. iar steaua din centrul său este masivă, cu o masă de probabil 10-12 ori mai mare decât cea a Soarelui nostru. În Calea Lactee, astfel de stele masive sunt de obicei înglobate în nori groși de praf opac, ceea ce le face dificil de studiat direct.

Dar Marele Nor al lui Magellan este diferit. Gazul și stelele sale sunt relativ sărace în elemente grele, cum ar fi carbonul și fierul, în comparație cu materialul din Calea Lactee, ceea ce schimbă aspectul și comportamentul acestei mici galaxii – motiv pentru care, în ciuda distanței considerabile. HH 1177 poate fi observată mai ușor decât stele chiar și din galaxia noastră.

Discul lui HH 1177 este primul pe care îl putem observa direct, dar date fiind proprietățile micii galaxii, este posibil să nu fie ultimul.