Ce poți face în weekend? Muzeul Național al Poliției Române oferă o experiență autentică, nostalgică și involuntar amuzantă – GALERIE FOTO

Dacă ați trăit ca și mine cu filmele polițiste ale lui Sergiu Nicolaescu, exponatele de aici vor reuși să vă trimită și în acea perioadă de timp. Pe lângă uniformele care au fost purtate de polițiștii români de-a lungul timpului, veți avea ocazia să vedeți să câteva autovehicule ale instituției de-a lungul timpului, dar și armele care au fost folosite. Nu este un muzeu pe care să-l vizitezi a doua oară, mai ales că istoria acestei instituții nu-și merită puțina atenție pe care o primește prin acest muzeu.

După ce am rătăcit pe străzile din jurul Curții Domnești, am zărit în sfârșit o clădire cu aspect… să spunem „interesant”, cu o plăcuță modestă anunțând prezența muzeului. Prima impresie? Un edificiu care pare că imploră o pensionare anticipată. Fațada, odinioară probabil impunătoare, acum își arată vârsta prin tencuiala căzută strategic, parcă încercând să sugereze un puzzle arhitectural pentru vizitatori.

Am vizitat acest muzeu, în urmă cu câțiva ani, când am hotărât alături de câțiva prieteni să fac o excursie de-o zi, din București până la Târgoviște. Să mai schimbăm aerul. Așa am ajuns la Muzeul Național al Poliției Române.

„Autenticitate istorică sau lipsă de fonduri?” m-am întrebat ironic în timp ce am urcat treptele și pășeam în clădirea care avea să mă întâmpine cu un aer stătut amestecat cu ceea ce bănuiesc că era miros de mucegai.

Scârțâie contemporanul în istorie

Intrarea în muzeu a fost marcată de o ușă mare care scârțâia exact ca-n filmele polițiste vechi. Coincidență? Începeam să mă îndoiesc. Poate era doar primul exponat interactiv!

Recepționera – o doamnă amabilă mi-a zâmbit nostalgic și surprinsă când am cumpărat biletul, ca și cum s-ar fi întrebat: „Chiar avem vizitatori azi?”

O vitrină specială prezintă evoluția armamentului polițienesc, de la săbii ornamentate din secolul XIX la primele pistoale. Recunosc că această parte m-a atras cel mai mult, cea cu armele, după cum puteți vedea și din pozele pe care le-am făcut.

Secțiunea comunistă ocupă aproape jumătate din muzeu – firesc pentru o perioadă când Miliția era omniprezentă. Aici ironia atinge apogeul: sistemul de iluminat funcționează intermitent, scufundând vizitatorii periodic în întuneric, exact ca informațiile despre abuzurile Miliției din acea vreme. Coincidență? Începeam să cred că muzeul are simțul umorului.

Surpriza plăcută vine în secțiunea criminalistică, unde sunt expuse mai multe exponate contemporane. În colțul dedicat cazurilor celebre rezolvate de poliția română, descopăr dosare fascinante de criminalistică, cu fotografii autentice și probe reale. E partea cea mai captivantă a muzeului – autentică, brutală, reală.

Păcat că umiditatea a transformat unele documente în ceva ce seamănă mai degrabă cu harta unui tezaur ascuns, cu margini îngălbenite și pete strategice exact peste informațiile cruciale. Ce-i drept, unele documente, vechi de 100 de ani, arată relativ bine și încă mai poți descifra informațiile de pe ele: permise de conducere, pașapoarte și altele.

Fondurile lipsă vorbesc despre interesul pentru această instituție

În ciuda aspectului său deteriorat, muzeul ascunde comori informaționale autentice. Documentele originale, uniformele vechi, fotografiile rare și evoluția tehnicilor polițienești de-a lungul secolelor oferă o perspectivă fascinantă asupra istoriei sociale a României. Este impresionant să vezi cum s-a transformat instituția polițienească de la arnăuți la jandarmerie, apoi miliție și în final poliția modernă.

Muzeul Național al Poliției Române din Târgoviște este ca un detectiv bătrân care are cele mai fascinante povești, dar care a uitat să-și calce uniforma și să-și lustruiască insigna. Cu puține fonduri pentru renovare și o abordare mai modernă a prezentării, ar putea deveni o atracție turistică de primă clasă.

Până atunci, rămâne o experiență autentică, nostalgică și involuntar amuzantă – exact ca o anchetă polițienească din filmele românești ale anilor ’70.

Dacă ajungeți prin Târgoviște, merită vizitat – măcar pentru a înțelege că și instituțiile au riduri și povești de spus. Și poate, cine știe, prezența dumneavoastră va convinge autoritățile că acest muzeu merită un „lifting” și puțină atenție. La urma urmei, istoria ordinii publice românești e prea valoroasă pentru a fi lăsată să se deterioreze în vitrine prăfuite.

Despre clădire

Muzeul Naţional al Poliţiei Române a fost amenajat într-o clădire cu mare valoare artistică şi istorică, refăcută în stil neoclasic între anii 1867 şi 1893. Casa a fost construită iniţial, mult mai devreme, în anul 1701, din iniţiativa domnitorului Constantin Brâncoveanu pe locul alteia mai vechi care a aparţinut lui Grama Stolnicul. Va fi numită “Casa coconilor”, adică a fiilor domnitorului, se arată pe site-ul Poliției Române.