Ce presupune meseria de „lucrător de tineret” și cum câștigi competențe de manager la numai 23 de ani, cu sprijinul instrumentelor europene

Persoane dintre cele mai tinere pot reprezenta o bună sursă de inspirație inclusiv pentru generațiile mai avansate, atât datorită prospețimii ideilor, energiei și atitudinii lor optimiste, cât și din perspectiva aptitudinilor dovedite și a eficienței cu care înțeleg să pună lucrurile în mișcare.  Andreea-Nicoleta Florescu are doar 23 de ani și este cel mai potrivit exemplu care poate combate stereotipuri actuale în privința tinerilor, adesea etichetați ca fiind superficiali ori inadaptați. Masterandă a Universității Babeș Bolyai din Cluj Napoca (Managementul Securității, Facultatea de Istorie și Filosofie), Andreea-Nicoleta Florescu se poate lăuda deja cu o amplă experiență de lucru, nu doar ca beneficiar al programelor europene dedicate schimbului de experiență pentru tinerii din întreaga Europă, ci inclusiv ca „lucrător de tineret”  în cadrul unei Organizații de profil (Asociația DGT – „Do Great Things”), specializată mai ales în implementarea programelor Erasmus Plus și Corpul European de Solidaritate.

Andreea relatează cât de benefice sunt aceste instrumente europene de finanțare care le oferă tinerilor oportunități ideale de a crește, de a se dezvolta și de a învăța să-și iubească identitatea. Ea însăși beneficiara acestor programe în studenție, a devenit astăzi un expert în implementarea lor (ca parte din echipa Asociației DGT), și chiar un bun consultant în scrierea proiectelor care-i pot ajute pe tineri să-și pună în aplicare ideile de dezvoltare. Mai mult, Andreea se poate deja lăuda cu un prim titlu de manager de proiect, având în vedere că a avut deja în coordonare un proiect dedicat tinerilor, pentru păstrarea identității culturale, derulat prin intermediul Corpului European de Solidaritate.

Este o primă experiență de coordonare și, chiar dacă proiectul n-a avut o valoare deosebit de mare (6000 de euro), pe viitor el va putea fi extins și spre alte regiuni ale țării, datorită ingeniozității ideii care a stat la baza proiectului și care îmbină tradiția cu tehnologia, respectiv de transferare în format digital a tehnicilor cusăturilor de pe cămășa populară (ie). Totul a început în biblioteca din localitatea Pietrari, județul Vâlcea, unde Andreea-Nicoleta Florescu a crescut și unde activează ca voluntar de 8 ani. De altfel, aceasta recunoaște că impactul activității derulate în cadrul bibliotecii din comunitatea, de asemenea, sprijinul și preocuparea bibliotecarei au fost definitorii pentru formarea sa ca adult.

„Mie îmi plece cu tărie să cred că am crescut în bibliotecă și că a doua mea casă este biblioteca, având în spate ani de zile de voluntariat în cadrul acesteia. Este, de fapt, biblioteca comunității mele și de acolo am învățat tot ceea ce știu acum în mare parte. Involuntar, mai ales în timpul verii pentru că aveam activități de vacanță cu copiii, am început să particip la ateliere și automat proiectele pe care  bibliotecară le făcea acolo ne erau destinate și nouă, direct sau indirect, așa că încet, încet am început să înțeleg ce implicații are un proiect. Sigur, localitatea Pietrari (jud. Vâlcea) este destul de mică, deci și proiectele erau mai mici, oamenii mai puțini, așa încât nu prea percepeam cât de sus poate ajunge o idee. Ulterior, am venit la facultate în Cluj Napoca și participând în proiectele Erasmus de mobilitate ale tinerilor, am învățat că există o multitudine de oportunități pentru tineri și am început să le interconectez pe toate. Așa am început să identific și o altă față a oportunităților oferite tinerilor prin intermediul acestor proiecte, mai ales că, mergând în mai multe mobilități, am realizat că și noi putem să derulăm asemenea proiecte, doar să fim dispuși să ne documentăm/informăm și să găsim oamenii care să ne ajute cu sfaturile de care avem nevoie”, relatează Andreea-Nicoleta Florescu.

Trecerea de la proiectele mici la cele mari, derulate prin Erasmus, s-a făcut foarte ușor, având în vedere că tânăra Andreea-Nicoleta Florescu avea deja baza a ceea ce presupunea implicarea și derularea unor activități dedicate tinerilor.

„Odată ajunsă la facultate, un coleg mi-a indicat că ne putem implica în programele Erasmus, că putem călători în mai multe țări, să cunoaștem alți tineri cu care să colaborăm, să putem învăța unii de la ceilalți. Și, sigur, mergând în mai multe mobilități, în numele unor asociații care erau parteneri sau scriau aceste proiecte prin Erasmus, am păstrat legătura cu cei din consorțiul intern și apoi chiar m-au contactat și mi-au spus: „haide să lucrezi pentru noi”. Așa pot să spun că a început cea de-a doua etapă a ceea ce înseamnă gestionarea unor proiecte. Am devenit practic un membru intern, adică am început să înțeleg complet altfel tot mecanismul derulării acestor programe. Pentru că una este să lucrezi când proiectul îți este adresat ție, și cu totul altceva să lucrezi când trebuie să gestionezi proiectul în beneficiul celorlalți tineri”, a explicat Andreea-Nicoleta Florescu.

În prezent, ea este „lucrător de tineret”(youth workers), în cadrul Asociației DGT („Do Great Things”), respectiv membru al Consorțiului implicat în programele Erasmus, având experiență în derularea a circa 10 proiecte.

„Legislația din România ia în considerare tinerii de până la 35 de ani, așa că cei din Asociația care au ajuns deja la vârsta aceasta ne-au predat ștafeta, adică ne-au învațat și pe noi cei mai mici procesul coordonării, și ne-au fost de mare ajutor. Cumva din acest punct am avut ocazia să înțeleg că, ok, proiectele acestea nu implică doar „mobilitate”, adică te duci dintr-o parte în alta, ci și că trebuie să înveți și să aplici „management”, să discuți cu partenerii, să structurezi idei de proiecte, apoi să le scrii, să comunici, să aduni și să ții oamenii lângă tine, deci este nevoie și de multă creativitate. În ansamblu, trebuie să fii conectat la tot ceea ce e în jurul tău ca ideea din proiect să iasă, să fie pusă în aplicare”, spune Andreea-Nicoleta Florescu.

Până în prezent, tânăra a fost implicată în mai multe proiecte de mobilitate, dar proiectul de la biblioteca din Pietrari, Vâlceam – „Zestrea Domnițelor”  – îl consideră un proiect de suflet, fiind și primul pe care l-a coordonat cap-coadă.

Sămânța proiectului „Zestrea domnițelor” a pornit tot cu sprijinul unui îndrumător, respectiv al bibliotecarei din localitatea Pietrari, pe care Andreea-Nicoleta Florescu o descrie ca fiind „o pasionată de tot ce înseamnă patrimoniu”.

„De-a lungul anilor petrecuți în bibliotecă, bineînțeles că doamna bibliotecară a împărtășit cu noi toate tainele culturilor și meșteșugurilor populare, mai ales pe cele de la noi din comunitate.  În discuțiile noastre și în întâlnirile cu voluntari am spus la un moment dat cum ar fi să găsim o soluție pentru a salva modelele de pe iile noastre populare din comunitate, în format digital, pentru că dacă vreodată cineva vrea, de exemplu, să coasă altițe, modelele mai speciale de pe aceste cămăși, să aibă de unde să se inspire, să poată vedea în online detaliile acestor cămăși. Ne-am gândit la ideea unor planșe cu modelele acestor cămăși, cum erau cărțile pe vremuri, dar pe care să le transpunem în online”, povestește Andreea-Nicoleta Florescu.

Pentru că în Vâlcea există și un centru de tineret, întâmplarea a făcut ca cei care coordonează această instituție să fie interesați de ideea propusă de Biblioteca din Pietrari.

„Doamna care coordona centrul de tineret ne-a spus că la momentul respectiv lucra și cu voluntari străini. Ea ne-a întrebat: „ce ar fi să începeți să scrieți ideea pentru un proiect de solidaritate?”. A fost o propunere la întâmplare, dar care s-a dovedit de mare ajutor, pentru că această doamnă ne-a ghidat puțin, ne-a arătat aplicația, am învățat ce înseamnă Corpul European de Solidaritate, că nu știam până atunci că acest program e tot un instrument al Comisiei Europene care ajută comunitățile, de la tineri, pentru tineri, pe partea de solidaritate, implicare, unitate, și ne-a ghidat puțin în procesul de scriere, iar surpriza a fost că proiectul a fost aprobat. Ideea noastră a fost foarte bine văzută la Agenția națională, și așa am ajuns coordonator . Desigur, și datorită criteriului de vârstă, pentru că eu eram cea mai mare din grupul de voluntari al bibliotecii și începusem să am experiență cu Erasmusul și cu ce înseamnă partea aceasta de management, așa că, automat, fiind de la tineri pentru tineri, rolul acesta m-a găsit parcă el pe mine”, relatează  Andreea-Nicoleta Florescu.

Concret, proiectul „Zestrea Domnițelor” a constat în strângerea unei echipe de voluntari, atribuirea sarcinilor (pe partea de management/implementare), iar ulterior au început ateliere de cusături, unde  mai multe tinere au învățat efectiv cum trebuie cusute modelele de pe cămășile populare, din cărțile aflate în fondul bibliotecii, dar și din expoziții tematice.

„Ca să putem da mai departe informația, era necesar să ne instruim noi, așa că asta am făcut în cadrul acestor ateliere. Noi ne-am concentrat inițial strict pe zona noastră, dar ulterior am extins proiectul, în baza unor parteneriate cu Brașovul și Bucureștiul. Am fost și în zonele acestea să observăm întâi diferența modelelor de pe cămăși populare, ca să înțelegem foarte bine de unde pornim și să ne fie totul foarte clar. Apoi cum spuneam, au urmat ateliere de cusături cu copiii de la noi de acasă. Ei oricum veneau în bibliotecă cu alte activități, așa că în programul de vacanță era inclus și acest atelier de cusături de modele pe cămăși populare. S-au reprodus apoi pur și simplu cusăturile pe planșe, proces care nu a fost complicat”, a spus Andreea-Nicoleta Florescu.

Cea de-a doua parte a proiectului a cuprins atelierele digitale, în care voluntarii au învățat „punctele în cruce”. „Noi în total  număram 11 puncte în cruce și începeam montarea în format digital. Practic exista o diagramă și număram. Modelul luat din carte, pus pe o planșă și apoi creionat în digital”, a spus  Andreea-Nicoleta Florescu.

Tânăra afirmă că nu a avut nevoie de vreun sprijin de specialitate în tehnologie pentru acest proces și că s-au folosit de o aplicație deja existentă, pentru transferarea modelelor în format digital: „Pe noi ne interesa un program care să ne ajute să transpunem cusăturile în format digital. Ne-am interesat, am căutat și pe google. Am găsit un program de foarte mare ajutor, cu care am reușit să transformăm diagramele noastre, să dăm forma pe care ne-o doream, să punem și explicațiile necesare, de unde vine cămașa, ce reprezintă, dacă există vreun punct de cusătură mai aparte și așa mai departe”.

În paralel s-a lucrat și la o „culegere” care este rezultatul final al proiectului „Zestrea Domnițelor”, o culegere de motive populare care va include toate diagramele modelelor realizate în cadrul proiectului.

„Culegerea va fi și în format scris și în format digital, pentru că vorbim de o bibliotecă, de aceea e normal să avem această carte și în format fizic. Ea are o parte introductivă despre costumul popular și despre istoria noastră ca localitate din județul Vâlcea, și apoi vine partea cu diagrame care poate fi consultată, plus imagini cu noi, cei din echipă”, spune Andreea-Nicoleta Florescu