Ce s-ar întâmpla dacă Zelenski ar fi ucis în timpul conflictului și care este planul Kievului

Este strategia decapitării: atacarea liderului pentru a destabiliza inamicul. Riscul este luat în considerare, este valabil atât pentru Vladimir Putin, cât și pentru Volodimir Zelenski. Zvonurile despre planurile de asasinare a președintelui ucrainean s-au succedat frecvent de când a început criza. Unul dintre proiecte ar fi fost dejucat de CIA, altele de serviciile secrete locale, scrie Corriere della Sera, citată de Rador.

Amenințările reale s-au amestecat cu povești mai „colorate”, cu semnalări despre prezența unor presupuși ucigași, membri ai forțelor speciale ale GRU rusești, despre trădători dispuși să colaboreze cu invadatorul. Kievul a insistat, în funcție de moment, pe acest lucru și, în special, a adoptat măsuri stricte de prevenție, care nu constituie o garanție absolută. Teroriştii din IRA le spuneau britanicilor: noi trebuie să fim norocoşi o singură dată, voi trebuie să fiți norocoși mereu. Prin urmare, îngerii păzitori nu se pot odihni niciodată.

Deplasările lui Zelenski sunt protejate în cel mai strict secret, și pentru că președintele ucrainean merge adesea să viziteze soldații din apropierea frontului. Nu își permite să rămână în buncăr pentru totdeauna. Astfel, există mare atenție cu privire la ieșirile în regiunile aflate în război sau la călătoriile în străinătate: de fapt, o călătorie în Bulgaria ar fi fost anulată în ultimul moment, după ce a fost dezvăluită. Posibile devieri logistice și diversiuni pentru a crea o cortină de fum într-o provocare în care nu este subestimat adversarul, cu o lungă tradiție de crime, inclusiv în Europa.

La scutul „național” se adaugă cel oferit de occidentali. Dezvăluirile ieșite la iveală cu un an în urmă au indicat o apărare în cerc a americanilor. Prima este externă, cu vânătoarea de „știri” privind posibilele riscuri, o supraveghere cu informatori și interceptări. Este un „spațiu” vag, brut, compus din elemente care pot fi utile (după o investigație), dar și total inutile. Al doilea este mai aproape „de cap”, un ochi care se uită la mișcări, birouri, misiuni.

Dar este posibil ca Kievul să nu spună chiat totul partenerului său NATO, deoarece spionii se pot ascunde și în structurile atlantice. Al treilea se referă la supraviețuirea lanțului de comandă: la începutul invaziei, Washingtonul i-ar fi propus președintelui să fie adăpostit în străinătate sau în zonele de vest ale țării. Ofertă refuzată, ucrainenii fiind conștienți că transferul ar fi putut fi confundat cu un semn de slăbiciune și încrezători că sistemul de succesiune ar putea, cel puțin pe termen scurt, să permită gestionarea situației.

Evident, pe hârtie. Site-ul „Politico” a dedicat un articol mecanismului instituțional care ar trebui activat în cazul uciderii lui Zelenski. Conducerea ar urma să fie asumată de președintele Parlamentului, Ruslan Stefanciuk – în ciuda unui rating scăzut – cu un consiliu în spate format din Andrei Iermak (actualul șef al Biroului prezidențial), ministrul de externe Dmitri Kuleba și colegul său de la apărare, Aleksei Rejnikov.

Obiectivul este de a avea un leadership colectiv, capabil să conducă nava prin furtună. Există întotdeauna necunoscutele, pericolele, ambițiile, precum și factorul uman. Esenţial. Alcătuit din slăbiciuni, aroganță, forță, merite și erori de apreciere reproșate chiar și actualului președinte. Pentru experți, însă, determinarea poporului va conta mai mult decât instituțiile, dispus să accepte figuri mai puțin carismatice sau soluții temporare în numele rezistenței.

Sursa: Corriere della Sera/ Rador/ Traducerea: Oana Avram