Ce șanse sunt să demisioneze Dăncilă

Cererea președintelui Iohannis către Dăncilă de a elibera scaunul de premier arată ca o ieșire la nervi după actele de sfidare în lanț, umilire și impolitețe crasă, orchestrate de Dragnea în ultimele zile. Picătura care a umplut paharul a fost refuzul premierului de a se prezenta vineri la ora 11.00 la Palatul Cotroceni pentru a discuta despre conflictul dintre Guvern și BNR pe tema creșterii inflației. Cu afirmația că-i retrage încrederea pe motiv că nu face față funcției, Klaus Iohannis a pus punct oricărei relații cu un guvern de rea-credință, dovedită din plin, odată cu uzurparea atribuțiilor prezidențiale în chestiunea mutării ambasadei României la Ierusalim.

Ce va face însă președintele Iohannis de acum încolo? Ce urmează? Aici trebuie spus că nu o demite cu mâna lui, oricât de mult și-ar dori. Pe cale instituțională, doar Parlamentul poate dărâma guvernul, prin moțiune de cenzură. Or, opoziția nu dispune azi de voturile necesare, nici n-am auzit pe cineva de la vârful PNL sau USR avansând acest scenariu. Bun, dacă așa stau lucrurile, de ce s-a grăbit președintele să-i ceară demisia?

Cel mai probabil, mizează pe faptul că Viorica Dăncilă va ceda sub presiunea instituțională infernală pusă din acest moment pe Guvern. În orice țară din lume, premierul în funcție este delegitimat când șeful statului îi solicită să plece, sub acuzația gravă de incompetență. Ce șanse sunt, prin urmare, ca marioneta liderului PSD să rupă sforile care o țin legată de scaunul de premier?

La prima vedere, mici de tot. Dacă demisionează și Dăncilă, Dragnea riscă să piardă controlul asupra Guvernului. După a treia victimă într-un an jumate, nu mai văd pe cineva în PSD dispus să se sinucidă politic de dragul liderului maxim. Chiar dacă, prin absurd, s-ar găsi un kamikaze, imposibil de imaginat că președintele Iohannis va pune al patrulea premier scos din pălăria lui Dragnea. Prin urmare, liderul PSD știe că, dacă pleacă Dăncilă, pierde totul. Va împiedica prin orice mijloace demisia ei, va recurge la toate metodele pentru a o ține înșurubată de scaun. Dovadă că în lupta cu Iohannis apelează la toate armele interzise. Acuzaţia de antisemitism după o exprimare neglijentă a preşedintelui, pentru care acesta şi-a cerut imediat scuze, este încă o dovadă că nu vor exista limite de-aici încolo în războiul disperat pentru menţinerea la putere.

Dar nici măcar Dragnea n-o va putea sechestra în clădire. Cel mult, o poate amenința că n-o mai pune pe liste la europarlamentare, că-i barează drumul întoarcerii la Bruxelles, că-i va distruge familia sau că o va zbura din partid. Toate acestea nu reprezintă, însă, mare lucru pentru cineva care n-are totuși grija zilei de mâine, nici ambiții politice prea mari. Nu știm cu ce anume o controlează liderul PSD. Totuși oricum ar fi presată, cu orice ar fi șantajată, are toate motivele să renunțe.

S-au adunat multe: oameni în stradă, nemulțumiri sociale tot mai mari, avertismente de la Bruxelles cu suspendarea plăților în toate programele europene, atenționări că pune în pericol parteneriate strategice dacă intervine prin OUG în legislația penala așa cum îi cere insistent liderul PSD sau că distruge solidaritatea UE prin decizii precum mutarea ambasadei României la Tel Aviv etc. În acestă situație, singura întrebare este cât mai rezistă Dăncilă presiunilor crescânde exercitate asupra ei?

La toate aceste presiuni acumulate deja, se adaugă de azi și solicitarea președintelui Iohannis de a părăsi o funcție mult prea mare pentru ea. Cât mai suportă să riște dosare penale în fiecare zi, la fel ca Shhaideh sau Plumb, executând docilă ordine care, mai devreme sau mai târziu, i-ar putea ruina viața? Cât mai rabdă să se umple de ridicol în fața unei țări întregi cu fiecare ieșire publică agramată și cu fiecare întâlnire la nivel înalt în care se vede că este complet depășită de situație? Merită să salveze câțiva oameni de pușcărie printr-un OUG pentru a rămâne apoi cel mai hulit și detestat premier din istoria României?

Sunt convins că Dăncilă și oamenii din jurul ei se gândesc la toate astea. Orice om, oricât de loial sau fanatic ar fi în slujirea stăpânului, dacă păstrează o umbră de rațiune și respect față de sine se întreabă totuși: la ce bun să-și distrugă viața lui și viitorul unei țări întregi pentru binele unui singur om? Ce are de câștigat dacă rămâne sechestrată într-o funcție și acceptă să-și pună semnătura pe distrugerea întregului stat la comanda unei grupări de borfași? În loc ca toată energia guvernului să fie azi canalizată pe absorbția de fonduri UE pe care riscăm să le pierdem masiv din viitorul exercițiu bugetar, în loc să evite suspendarea tuturor plăților din programele UE, premierul Dăncilă sacrifică viitorul României, împinsă de Dragnea, de dragul războiului cu președintele Iohannis.

Dacă privim lucrurile și din această perspectivă, atunci cred că există totuși ceva șanse ca premierul Dăncilă să cedeze. Importantă în luarea unei hotărâri ar putea fi și reacția publicului, mobilizarea străzii. În urmă cu aproape trei ani, strada a mai dat jos un prim-ministru și a stopat anul trecut OUG 13. Oricât și-au pierdut protestele din vigoare, oricât de mult s-a diluat efectul lor asupra puterii, o mobilizare masivă ar putea conta mult în determinarea Vioricăi Dăncilă să se decidă.