Ce se întâmplă de fapt când o ţară interzice avortul: Foreign Policy prezinta drama femeilor din România lui Ceaușescu și ororile din orfelinate după ce Alabama a interzis total avorturile

Sub Ceauşescu, România a oferit îngrozitoarea imagine a unor orfelinate supraaglomerate şi murdare, iar mii de femei au murit în urma avorturilor ilegale, scrie publicația Foreign Policy citată de Rador.

În timp ce parlamentarii din Alabama au adoptat săptămâna trecută o lege care va interzice total avorturile în acest stat, protestatarii adunaţi în faţa sediului lor arboraseră robe roşii de culoarea sângelui, făcând astfel aluzie la „Povestea slujitoarei”, cutremurătorul roman al lui Margaret Atwood, în care naşterile sunt complet controlate de stat. Câteva ore mai târziu, cartea era discutată pe Twitter.

Dar cei care se opun legislaţiei restrictive pe tema avorturilor, în prezent discutată în Statele Unite, nu trebuie să apeleze la ficţiune pentru a găsi exemple-mărturie care să demonstreze unde pot duce asemenea legi. Zeci de ani, România comunistă a fost un exemplu real a ceea ce se poate întâmpla atunci când o ţară scoate total avortul în afara legii, iar rezultatele erau devastatoare.

În anul 1966, conducătorul României, Nicolae Ceauşescu, a scos în afara legii dreptul la avort şi contracepţie din dorinţa de a impulsiona creşterea populaţiei. Pe termen scurt, decizia a dat rezultate şi, la un an după adoptarea legii, numărul copiilor născuţi de românce a crescut de la 1,9% la 3,7%.

Dar rata natalităţii a scăzut apoi cu repeziciune, întrucât femeile găsiseră o cale prin care să ocolească legea. În unele cazuri, femeile de la oraşe, mai înstărite, îi puteau mitui pe medici ca să facă avorturi sau îşi procurau medicamente contraceptive care intrau în ţară prin contrabandă din Germania.

Totuşi, interdicţia din România era mult mai mult resimţită de femeile cu venituri mai mici sau provenind din pături dezavantajate, iar susţinătorii dreptului la avort din Statele Unite se tem că, în Alabama, se va semnala o situaţie similară în momentul când legea va intra în vigoare.

Ca ultimă soluţie, multe românce recurgeau la avorturi făcute acasă sau în anumite locaţii clandestine, iar, până în 1989, aproximativ 10.000 de femei au murit în urma acestor operaţii periculoase. Se prea poate ca numărul deceselor să fi fost mult mai mare, având în vedere că, dacă erau prinse, femeile care voiau să avorteze şi cei care le ajutau riscau ani de închisoare. Mortalitatea maternală a crescut cu repeziciune, ea dublându-se între anii 1966 – 1989.

„Uneori, o femeie nu putea să le spună nici măcar soţului sau vreunei prietene că voia să facă avort, întrucât asta i-ar fi pus şi pe ei în pericol”, afirmă Irina Ilisei, profesor-cercetător şi co-fondatoare a Asociaţiei Front, o organizaţie feministă românească, care se numără totodată şi printre coordonatorii paginii web Feminist Romania.

„Pentru multe femei, sexualitatea era un lucru de groază şi nu ceva de care să te poţi bucura”, afirmă Ilisei.
O altă consecinţă a interzicerii avorturilor în România a fost aceea că sute de mii de copii au ajuns în orfelinate. În 1989, odată cu căderea comunismului în România, aproximativ 170.000 de copii au fost găsiţi în nişte orfelinate mizere. Unii erau legaţi de gratiile de metal ale paturilor.

Legea românească nici măcar nu a făcut prea mult ca să atingă obiectivul urmărit de Ceauşescu, respectiv, acela de a spori semnificativ numărul populaţiei. „Trecerea în ilegalitate a avortului nu a făcut ca femeile să nască mai mulţi copii. Aşadar, dacă obiectivul este acela de a avea mai multe vieţi care vor trebui totodată protejate, nu acesta este mijlocul de folosit”, declară Maria Bucur, profesor de istorie şi studiu al sexelor la Universitatea din Indiana.

Născută şi crescută în România, dna Bucur se consideră un produs al interdicţiei avortului, după cele două tenative de avort ale mamei sale.

Miercuri, la o zi după adoptarea legii, guvernatoarea statului Alabama, Kay Ivey, a semnat cea mai dură lege din ţară pe tema avortului, ea interzicând operaţia în orice stadiu al gravidităţii, iar medicii care fac asemenea operaţii riscând o condamnare la închisoare pe viaţă.

Legea din Alabama merge chiar mai departe decât cea din România, care, cel puţin în principiu, excepta interdicţia avortului în caz de viol, incest sau malformaţii congenitale. Noua lege permite avortul doar în cazul în care sănătatea mamei este grav ameninţată.

În România, interzicerea avortului era agravată de cea a contracepţiei – un aspect care nu este prevăzut în legea din Alabama. Dar, în 2017, Administraţia Trump a întărit controlul natalităţii permiţând patronilor să condiţioneze cumva asigurarea angajaţilor în funcţie de religia lor. Decizia a fost blocată de un judecător federal în luna ianuarie a acestui an.

Disputele legale dintre instanţe pe tema avortului par să continue, având în vedere că organizaţiile anti-avort încearcă să promoveze nişte legi care, potrivit speranţelor lor, ar putea fi susţinute de noua Curte Supremă, conservatoare, unde preşedintele SUA, Donald Trump, a desemnat doi noi membri.

Până acum, alte peste 21 state au încercat să scoată în afara legii avortul după şase săptămâni de gestaţie, înainte chiar ca multe femei să ajungă să îşi dea seama că sunt gravide. Săptămâna trecută, Georgia a devenit cel de-al şaselea stat care a adoptat cu succes o asemenea lege. Şase state au rămas deja cu câte o singură clinică pentru avorturi.

Deşi legile ar putea fi respinse de instanţe, susţinătorii anti-avort speră ca, în cele din urmă, să ajungă la Curtea Supremă pentru a contesta precedentul creat de verdictul procesului Roe contra Wade*, din 1973, care consfinţea dreptul la avort.

Terri Collins, un reprezentant al statului Alabama şi totodată unul dintre promotorii legii devenite acum cea mai restrictivă din ţară, a declarat pentru pagina de ştiri AL.com că „obiectivul urmărit de mine prin această lege, şi sper că al tuturor, este acela de a anula verdictul din procesul Roe contra Wade”.

În campania sa electorală din 2016, Trump a promis să numească judecători conservatori, el intenţionând ca astfel să se revină asupra verdictului din cazul Roe contra Wade. În 2018, confirmarea în funcţie a lui Brett Kavanaugh le-a conferit judecătorilor conservatori o majoritate în luarea deciziilor, sporind astfel speranţele opozanţilor avortului.

În cazul în care Curtea Supremă îşi schimbă planurile pe tema avortului, atunci fiecărui stat îi va reveni dreptul de a decide cum să reglementze problema.

„Trebuie ţinem cont de consecinţele pe termen lung ale unei legi de acest fel”, a declarat Charles Nelson, profesor de pediatrie la Şcoala de Medicină Harvard şi autor al cărţii „Copiii abandonaţi ai României”.

Începând din anul 2000, Nelson a examinat impactul orfelinatelor din România asupra copiilor din perioada post-comunistă şi a constatat că mulţi au rămas cu sechele şi cu probleme legate de sănătatea mintală. Pentru unii, şederea în orfelinat a avut şi un impact fizic în privinţa mărimii creierului.

Nelson a spus că România oferă o poveste care este totodată un semnal de alarmă, arătând ce se poate întâmpla atunci când un stat încearcă să controleze dreptul la reproducere. Noua lege din Alabama ridică semne de întrebare în privinţa sprijinului pe care statul l-ar putea oferi în cazul în care o persoană hotărăşte să scape de graviditate atunci când se constată că fătul are grave leziuni congenitale.

„Dispune statul de mijoacele prin care să poată avea grijă de acei copii şi să le sprijine familiile?”, s-a întrebat el într-un interviu.

În decembrie 1989, odată cu prăbuşirea comunismului din România, una dintre primele decizii ale guvernului de tranziţie a fost aceea de a anula interdicţia avortului. România rămâne o ţară extrem de conservatoare şi, în ultimii ani, s-au semnalat noi voci care cer interzicerea avortului, în frunte cu influenta Biserică Ortodoxă şi cu alte grupuri religioase.

Dna Bucur, autoarea lucrării „Naşterea cetăţeniei democatice: femeile şi puterea în România modernă”, se îndoieşte că noua mişcare se va bucura de vreun sprijin politic.

„Cred că amintirile, reale şi dureroase, sunt încă mult prea prezente în memoria multora dintre alegători. Nu cred ca vreun politician inteligent să facă să se mai întâmple aşa ceva”, spune ea.

(Dna) Ilisei, o activistă în domeniu, se declară îngrijorată să vadă că anumite regiuni din Statele Unite – o ţară la care pe vremuri România se uita ca la un exemplu – încearcă acum să restricţioneze avortul. „În 1989, visam să construim o democraţie stabilă, o societaea pluralistă, cu egalitate între femei şi bărbaţi, iar Statele Unite erau principala sursă de inspiraţie”, spune ea. „Acum nu acesta mai este cazul”.
—————————————————
*Procesul Roe contra Wade, 1973 – un poces emblematic, în care Curtea Supremă a hotărât că o clauză din Amendamentul 14 al Constituţiei SUA prevede „dreptul funamental la viaţă privată”, care conferă femeilor libertatea de a alege să facă sau nu avort. Aceeaşi instanţă a hotărât totuşi că „dreptul la viaţă privată” nu este absolut şi trebuie astfel echilibrat încât să corespundă şi intereselor guvernului de a proteja sănătatea femeilor şi a vieţii prenatale. (n. red.)

Sursa: Foreign Policy/ RADOR/ Traducerea: Alexandru Danga/ Sursa Foto: Captura Youtube