Ce se întâmplă în Rusia: ”Sistemul lui Putin este puternic fragilizat. Poate supraviețui doar cu prețul unui război civil/ O grandioasă operațiune de PR politic, luptă între clanuri mafiote” – istoricul Cosmin Popa/ Scenarii posibile

O confruntare între două mari grupări mafiote și mimarea unei revoluții menită să păstreze sistemul construit de Putin, dar să îl înlăture pe dictatorul de la Kremlin, asta se întâmplă acum în Rusia, explică istoricul Cosmin Popa, specialist în probleme ruse și sovietice. În același timp, Vladimir Putin are de-a face cu un aparat rus de Securitate care doar aparent i se subordona sub forma unui sistem unitar, în realitate fiind ”o congregație de clanuri”. Oricare ar fi, însă, finalul acestei situații, sistemul clădit de Putin este puternic fragilizat în aceste momente, iar el mai poate păstra pentru o vreme puterea, dar doar cu prețul începutului războiului civil, mai explică istoricul Cosmin Popa pentru G4Media.

Principalele declarații:

• O grandioasă operațiune de PR politic cu specific rusesc, căreia Prigojin încearcă să-i dea profilul unui unei revoluții;
• Cei care sprijină regimul Putin, în sensul larg al formulei, au nevoie de o poveste frumoasă și dramatică pentru a accepta că liderul deși a pierdut războiul rămâne infalilibil;
• Obiectivul principal este nu atât menținerea lui Putin ca persoană la putere, ci menținerea sistemului care i-a creat pe toți acești oameni;
• Mă tem că actul disperat al lui Prigojin a fost determinat de iminența înlăturării sale de tabăra adverse, fapt care l-a făcut să se refugieze pe poziții antisistemice, deși nu toate podurile au fost arse;
• Tot ceea ce se întâmplă acum are caracteristicile unei operații de imagine și de amplasare politică a serviciilor secrete;
• Nu este o criză falsă, este o criză autentică a sistemului politic rusesc (…) O manieră de combatere a crizei sistemului și de a-i da un nou suflu, prin schimbarea unei părți a actorilor principali;
• Dacă Prigojin întreprinde un marș asupra Moscovei, o face fie pentru că este disperat, fie pentru că știe că Putin îi poate opune un număr limitat de oameni și tehnică;
• Oricare ar fi finalul acestei situații, sistemul clădit de Putin este puternic fragilizat în aceste momente. El poate păstra pentru o vreme puterea, dar doar cu prețul începutului războiului civil;
• Este o confruntare între două grupări mafiote, care se împopoțonează cu discursuri patriotice;
• Prigojin nu propune Rusiei altceva decât i-a propus Putin. Este lupta între un dictator ce părea consolidat și un aspirant la dictatură, care acum a intrat în faza acută;
• Mă tem că grupul coagulat în jurul lui Șoigu nu va mai rezista mult, chiar dacă pericolul imediat va fi înlăturat;
• Putin nu poate supraviețui o vreme decât dacă redevine stăpânul absolut al Rusiei, iar asta nu se poate face decât prin război civil și intrarea în acțiune a plutoanelor de execuție;
• Prigojin nu pregătește nimic Rusiei decât un nou șir de tragedii, un nou șir de războaie între grupările criminale;
• Aici nu avem de-a face cu o luptă între democrație și totalitarism, între bine și rău. Avem de-a face cu o luptă între două grupări criminale;
• Prigojin a declanșat asaltul final mult mai repede decât și-ar fi dorit să o facă, doar pentru că știa că i se pregătește anihilarea;
• Mă îndoiesc că Putin controlează total Armata, în astfel de condiții.

Reporter: Ce se întâmplă în Rusia acum? Cu ce avem de-a face? Simplă revoltă, posibilă revoluție, o tentativă de lovitură de stat? Oamenii se întreabă dacă este real conflictul sau este o schemă politică între cei doi pe care nu o înțelegem încă?

Cosmin Popa: În primul rând, trebuie să spunem că suntem într-unul din momentele în care știrile, oricât de multe surse am avea, nu ne ajută să înțelegem foarte mult despre ceea ce se întâmplă cu adevărat în Rusia. Și aici intervin istoria și specificul cultural al acestei țări.

În al doilea rând, referitor la întrebare, este, cred eu destul de clar că ne aflăm în mijlocul unei grandioase operațiuni de PR politic cu specific rusesc, căreia Prigojin încearcă să-i dea profilul unui unei revoluții. Nu atât a unei lovituri de stat, cât al unei revoluții. De aceea, el vorbește despre marș, despre restaurarea dreptății, a justiției, despre continuarea luptei, despre grija față de soldații ruși ș.a.m.d.

În ce măsură această „revoluție” este îndreptată împotriva sistemului putinist? Este o altă discuție, în măsura în care însuși Prigojin este o creație fidelă a sistemului putinist. Sigur, pe termen mediu, orice fragilizare a sistemului politic și militar din Rusia este un act împotriva sistemului putinist.

Pe termen scurt însă, ceea ce se întâmplă în Rusia în momentul de față, dacă ne uităm cu mare atenție la imaginile din Rostov, acolo unde Prigojin încearcă să creeze impresia că orașul a fost ocupat prin intrarea nestingherită a acestuia în clădirea statului major al Districtului militar sud-vest, prin farsa așa-ziselor negocieri cu adjuncții lui Gherasimov și Șoigu, arată că avem de-a face cu un spectacol politic.

Sigur că acest spectacol politic nu exclude apariția victimelor, tocmai pentru a-l face mai mai credibil. Însă în momentul de față nu asistăm la o încercare de lovitură de stat, ci la încercarea de mimare a unei revoluții cu scopul pregătirii scenei politice pentru câteva decizii majore legate de războiul din Ucraina. Pentru ca sistemul putinist să supraviețuiască, trebuie să iasă urgent din acest război. Iar ieșirea din acest război nu se poate face sub semnul înfrângerii, pentru că asta ar echivala cu sfârșitul regimului. Acum se construiește, inclusiv prin această rebeliune cu mască de revoluție, întreg complexul de legende și conspirații care va justifica ieșirea Rusiei din război, fără să contabilizeze explicit înfrângerea.

Cei care sprijină regimul Putin, în sensul larg al formulei, au nevoie de o poveste frumoasă și dramatică pentru a accepta că liderul deși a pierdut războiul rămâne infalilibil. Aceasta este varianta rusă a celebrului cuțit înfipt în spatele armatei germane în Primul Război Mondial.

Programul politic anunțat de Prigojin, pe care l-a anunțat oarecum prin intermediul declarațiilor sale, prevede continuarea războiului, dar un astfel de montaj politic, extrem de complex, care se bazează pe o suită de reacții ale diverselor persoane, ale diverselor instituții, ale unui corp cum este cel al Armatei, are toate șansele să evolueze altfel decât a fost planificat. Obiectivul principal este nu atât menținerea lui Putin ca persoană la putere, ci menținerea sistemului care i-a creat pe toți acești oameni.

Rep.: Cum poate ieși Vladimir Putin din criza asta? Dar Prigojin? Ce urmează pentru fiecare dintre ei?

C.P.: Aici nu se poate răspunde decât dacă vrei să ghicești. Prigojin poate foarte bine să termine atât sub scut, cât și pe scut. Depinde de rezultatul acțiunilor sale. Chiar dacă inițial s-a poziționat ca un arbitru al luptei dintre cele două tabere, între cele două clanuri, Putin a fost forțat sa aleagă tabăra Șoigu-Gherasimov, nu pentru că așa este moral ci pentru că această tabără îi lasă neatinsă capacitatea de manevră politică, având asupra ei și ascendentul ierarhic. Prigojin este un om al sistemului, dar acum evoluează în afara sa, cu riscurile de rigoare.

Mă tem că actul disperat al lui Prigojin a fost determinat de iminența înlăturării sale de tabăra adverse, fapt care l-a făcut să se refugieze pe poziții antisistemice, deși nu toate podurile au fost arse. Tot ceea ce se întâmplă acum are caracteristicile unei operații de imagine și de amplasare politică a serviciilor secrete.

Rep.: Cum influențează asta cursul războiului? Câștigă ucrainenii timp? Îi avantajează ce se întâmplă acum în Rusia?

C.P.: Este foarte devreme să spunem lucrul acesta, pentru că nu cred că această operațiune și-a consumat toate fazele. Clar, ce putem constata până în momentul de față este că bombardamentele asupra Ucrainei, în special asupra Kievului, dar nu doar Kievului, au continuat în această noapte, chiar dacă la Moscova a fost foarte mare emoție.

Operațiunile militare continuă și ele, iar Prigojin a subliniat că a intrat și a ocupat clădirea statului major al Districtului Militar Sud-Vest, dar că nu interferează cu nimic în operațiunile militare curente care se desfășoară în Statul major, de unde și, spune el, inconsistența tezei cuțitului în spatele Armatei ruse. Operațiunea politică nu a ajuns la stadiul în care efectele sale să influențeze cursul războiului.

Trebuie să luăm în calcul inerția informațională. Militarii ruși nu au egal și în masă acces la diverse surse de informare, unii sunt destul de ocupați cu salvarea propriei vieți, alții încearcă să o ia pe a adversarului, iar incertitudinea din Rusia este încă foarte mare. De altfel, pentru a fi eficientă o astfel de operațiune politică, are nevoie ca, în paralel, presiunea militară rusească să fie menținută. În caz contrar, efectele politice și militare ale acestei operațiuni ar putea deveni incontrolabile. Rusia trebuie să negocieze pacea, dar pentru a cere lucruri are nevoie de o armată validă și de un front relativ stabil. Sper ca aceste lucruri să nu poate fi îndeplinite în condiții de război civil.

Rep.: Ne așteptăm să se prelungească evenimentele din Rusia, criza provocată de Prigojin, fie că e falsă sau nu?

C.P.: Ea nu este o criză falsă, ea este o criză autentică a sistemului politic rusesc. Ceea ce încerc eu să spun este că ceea ce întreprinde acum Prigojin, această încercare de simulare a unei revoluții, este o, dacă vreți, o manieră de a combate criza sistemului și de a-i da un nou suflu, prin schimbarea de accente discursive și prin schimbarea unei părți a actorilor principali. Prigojin este adeptul unui radicalism politic ce se întemeiază apparent pe „valorile” lumii interlope rusești, de unde și audiența destul de mare pe care o are în rândul unor categorii sociale mai puțin instruite.

Rep.: Ne așteptăm să vedem ruși în stradă?

C.P.: Până în momentul de față, percepția sau de fapt, efectul, este unul de preperplexitate. Lumea stă și se uită realmente. Uitați-vă la scenele petrecute în Rostov, lumea filma, se uita, nu înțelegea ce se întâmplă ș.a.m.d. Îmi întărește impresia unei operațiuni politice inactivitatea Poliției și a celorlalte trupe. În momentul de față Armata este concentrată pe front, însă trupele FSB, trupele Gărzii Rusești doar în mică măsură sunt concentrate pe front. Cu toate astea, vedem că soldații lui Prigojin, acolo unde apar, sunt salutați, iar în cel mai rău caz sunt ignorați de trupele guvernamentale. Nu este clar dacă Putin și apropiații săi au suficiente trupe pentru a opri grupurile Wagner.

Ultimele luni numărul trupelor din Garda Rusă a fost mărit, sigur că regimul se bazează și pe trupele lui Kadîrov, care au fost parțial relocate în Belgorod, dar pare că armata rusă nu este foarte dornică să înceapă confruntări serioase în orașele Rusiei. Dacă Prigojin întreprinde un marș asupra Moscovei, o face fie pentru că este disperat, fie pentru că știe că Putin îi poate opune un număr limitat de oameni și tehnică și că are susținătorii puternici în diverse cercuri, ceea ce fragilizează sistemul. Oricare ar fi finalul acestei situații, sistemul clădit de Putin este puternic fragilizat în aceste momente. El poate păstra pentru o vreme puterea, dar doar cu prețul începutului războiului civil.

Rep.: Vladimir Putin a vorbit despre ”trădare” și pedepsirea celor responsabili de revoltă. Cum poate fi o acțiune de PR politic?

C.P.: Este o confruntare între două grupări mafiote, care se împopoțonează cu discursuri patriotice. Prigojin nu propune Rusiei altceva decât i-a propus Putin. Este lupta între un dictator ce părea consolidat și un aspirant la dictatură, care acum a intrat în faza acută. Putin a comis deja o greșeală strategică, atunci când a desființat monopolul statului la violență, ceea ce s-a dovedit a fi principala fisură a sistemului pe care l-a creat. A făcut-o pentru că a crezut că astfel poate avea la dispoziție soldați și ucigași care să-i îndeplinească ordinele fără precauții de ordin moral sau legal, iar o vreme lucrurile au funcționat.

Astăzi, situația Rusiei este atât de precară încât sistemul nu mai poate concilia interesele și pretențiile confederației de clanuri care este sistemul instituțional rusesc. Resursele sunt limitate, iar unele dintre clanuri trebuie să se supună sau să dispară. Mă tem că grupul coagulat în jurul lui Șoigu nu va mai rezista mult, chiar dacă pericolul imediat va fi înlăturat. Putin nu poate supraviețui o vreme decât dacă redevine stăpânul absolut al Rusiei, iar asta nu se poate face decât prin război civil și intrarea în acțiune a plutoanelor de execuție.

Rep.: Pe cine are Putin de partea lui?

C.P.: Este foarte greu de spus, în afară de cei din jurul lui, pentru că în momentul de față nu vedem confruntări între soldați, ci vedem confruntări între Aviație, între trupele de menținere a ordinii publice interne, dar nu între Armată și Prigojin. De altfel, la Ministerul Apărării au diverse reuniuni, în care se generalii Armatei discută cum să se poziționeze față de cee ace ei cred că va fi noul regim. Sigur, s-a stabilit o linie de apărare în jurul Moscovei. Dar asta arată, practic, criza profundă a regimului, nu forța lui.

Rep.: Sunt unele voci care spun că este posibil să fie o operațiune CIA, o intervenție a Occidentului pentru înlăturarea lui Putin.

C.P.: Totul este posibil, dar orice acțiune a Occidentului nu poate avea succes dacă nu există condițiile autentice pentru răsturnarea lui Putin și pentru pierderea puterii de către acesta.

Rep.: Și există condițiile astea?

C.P.: În momentul de față, problema este că Rusia are ales între două rele, între Putin și Prigojin. Nocivitatea ambilor a fost de mult dovedită, iar Prigojin nu pregătește nimic Rusiei decât un nou șir de tragedii, un nou șir de războaie între grupările criminale. Aici nu avem de-a face cu o luptă între democrație și totalitarism, între bine și rău. Avem de-a face cu o luptă între două grupări criminale, iar cea a lui Prigojin a declanșat asaltul final mult mai repede decât și-ar fi dorit să o facă, doar pentru că știa că i se pregătește anihilarea.

Rep.: Deci conflictul dintre cei doi este real?

C.P.: Da, conflictul dintre cei doi a devenit real. Problema este că cele două tabere nu se deosebesc foarte mult una de alta și nu știm exact cine pe cine susține și cine de partea cui este. Practic, în pofida faptului că a dat impresia că se subordonează lui Putin, întreg aparatul de Securitate rus este mai degrabă un mozaic de interese politice și economice. Fiind o congregație de clanuri, tentaculele lui Prigojin sunt puternice și la fel și capacitatea lui de a influența reacțiile acestui aparat.

Faptul că cel puțin pentru percheziționarea sediului Wagner s-a așteptat până dimineață, că nu a fost anunțată nicio arestare, arată că lupta este încă în desfășurare, chiar dacă pare că Putin s-a poziționat în tabăra conducerii militare, pe care încearcă să o transforme într-un oficială. Eu mă îndoiesc că Putin controlează total Armata, în astfel de condiții. Decizia de a începe un război civil nu este una ușoară și comportă responsaibilități imense. Armata va încerca să evite confruntările serioase cu mercenarii Wagner, atâta vreme câ va fi posibil acest lucru, indiferent de ordinele pe care Putin le va da.