Ce se va întâmpla cu crizele din Orientul Mijlociu și Ucraina în era Trump 2.0

Încheierea unui acord cu Iranul, care să restabilizeze Orientul Mijlociu, ar putea fi pasul semnificativ pe care Donald Trump să încerce să-l facă în 2025, o mișcare care va avea implicații semnificative nu doar pentru regiune, ci pentru întreaga planetă, afirmă un cunoscut analist american de politică externă. Ian Bremmer crede, de asemenea, că politica noii Administrații de la Washington referitoare la războiul dintre Ucraina și Rusia îi va forța pe aliații europeni ai Kievului la adoptarea unor decizii dificile în acest an.  

 Între două crize

Într-un material publicat de revista TIME, Bremmer a scris că prima prioritate de politică externă a lui Trump atunci când a devenit președintele Statelor Unite în 2017 a fost China, față de care republicanul a adoptat o linie dură. 

Foarte probabil, “Administrația Trump 2.0 va continua această activitate,” a afirmat analistul, care este președintele Eurasia Group, o companie de consultanță de risc politic, și GZERO Media, ce furnizează analize despre afaceri internaționale.

“Dar când se va întoarce în Biroul Oval pe 20 ianuarie, Trump va deveni, de asemenea, responsabil pentru modul în care Statele Unite vor gestiona două războaie periculoase, genul de crize fierbinți de politică externă pe care a avut norocul să le evite în timpul primului său mandat,” a scris Bremmer.

Analistul a reamintit că Trump s-a prezentat alegătorilor americani drept omul care aduce pace, “liderul care va încheia acordurile necesare pentru a restabili ordinea și a limita costul implicării SUA în războaie străine (și potențiale conflicte) pentru contribuabilul american.”

De altfel, republicanul – care va fi învestit în funcție pe 20 ianuarie – și-a asumat deja meritul pentru acordul de încetare a focului pe care Israelul și Hamas l-au convenit recent. Înțelegerea urmează să înceapă de duminică, după ce guvernul lui Benjamin Netanyahu l-a aprobat vineri noaptea târziu. 

Pe lângă războiul din Gaza, între forțele israeliene și membrii grupării teroriste palestiniene Hamas,  alegerea lui Trump a creat așteptări cu privire la modul în care republicanul va aborda confruntările Israelului cu Hezbollah și, posibil, cu Iranul, precum și războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Cum crede expertul american că va aborda Trump aceste două crize intrrnaționale majore?

Orientul Mijlociu

Un acord de încetare a focului și eliberare a ostaticilor a fost încheiat între Israel și Hamas, au declarat miercuri oficiali din Israel, Egipt și SUA. Acordul deschide calea către un posibil sfârșit al unui război de 15 luni care a bulversat Orientul Mijlociu. 

Acesta vine în urma unor luni de negocieri întrerupte intermediate de mediatorii egipteni și qatarioți, cu sprijinul Statelor Unite, și a fost semnat chiar înainte de învestirea, la 20 ianuarie, a președintelui ales al SUA, Donald Trump.

Preşedintele în exerciţiu Joe Biden a anunţat că a muncit “în echipă” cu succesorul său. De altfel, Trump a fost prima personalitate politică care a anunţat acordul de încetare a focului în Fâşia Gaza.

“Acest acord EPIC de încetare a focului ar fi putut avea loc doar ca urmare a victoriei noastre istorice din noiembrie, deoarece a semnalat întregii lumi că administrația mea va căuta pacea și va negocia acorduri pentru a asigura siguranța tuturor americanilor și a aliaților noștri. Sunt încântat că ostaticii americani și israelieni se vor întoarce acasă, pentru a se reuni cu familiile lor și cu cei dragi.

Odată cu încheierea acestui acord, echipa mea de securitate națională, prin eforturile trimisului special pentru Orientul Mijlociu, Steve Witkoff, va continua să lucreze îndeaproape cu Israelul și cu aliații noștri pentru a se asigura că Gaza nu va mai deveni NICIODATĂ un refugiu pentru teroriști.

Vom continua să promovăm PACEA PRIN FORȚĂ în întreaga regiune, pe măsură ce ne bazăm pe impulsul acestei încetări a focului pentru a extinde acordurile istorice Abraham. Acesta este doar începutul unor lucruri mărețe care vor urma pentru America și, într-adevăr, pentru întreaga lume!

Am realizat atât de multe fără ca măcar să fim la Casa Albă. Imaginați-vă toate lucrurile minunate care se vor întâmpla când mă voi întoarce la Casa Albă, iar administrația mea va fi pe deplin confirmată, astfel încât să poată asigura mai multe victorii pentru Statele Unite!” a scris Trump.

În opinia lui Bremmer, acordul de încetare a focului – care va permite o pauză în lupte și eliberarea unora dintre ostaticii deținuți de Hamas – “va fi fragil și este foarte puțin probabil să dureze mult.” În aceste condiții, expertul se referă la “marea strategie probabilă” a lui Trump în regiune.

Potrivit comentatorului, cele mai puternice relații de politică externă ale lui Trump sunt cu prim-ministrul israelian Netanyahu și liderii statelor arabe din Golf, Arabia Saudită și Israelul fiind de altfel primele state vizitate după ce republicanul s-a instalat în Biroul Oval în urmă cu opt ani.

Orientul Mijlociu este, de asemenea, locul celei mai mari realizări ale sale în politica externă – Acordurile Abraham. Bremmer a afirmat că înțelegerile “inovatoare” au adus o normalizare a relațiilor dintre Israel și mai multe state arabe, dovedindu-se suficient de solide pentru a rezista războiului pe care statul evreu îl poartă în Gaza și atacurilor împotriva mișcării Hezbollah din Liban.

Inițiate de ginerele președintelui Donald Trump, Jared Kushner, Acordurile Abraham au făcut ca Emiratele Arabe Unite și Bahrain să semneze acorduri de recunoaștere a statului Israel pentru prima dată. Ulterior, Marocul și Sudanul au normalizat și ele legăturile cu Israelul.

Acordurile au fost o realizare semnificativă, deoarece din punct de vedere istoric națiunile arabe au citat constant tratamentul palestinienilor de către Israel pentru refuzul lor de a recunoaște statul evreu. De teamă că cauza lor va fi ignorată, palestinienii s-au opus vehement acordurilor semnate la Casa Albă. De altfel, un sondaj din martie 2023 a indicat că 64% dintre palestinienii chestionați s-au opus Acordurilor Abraham, iar o majoritate a respondenților au declarat că înțelegerile din 2020 au făcut Israelul “mai agresiv.”

Administrația Trump a mutat ambasada SUA de la Tel Aviv la Ierusalim, ceea ce administrațiile anterioare americane nu făcuseră, într-un gest considerat provocator de palestinienii care revendică părți din Ierusalimul de Est. De altfel, la momentul respectiv, decizia liderului de la Casa Albă de a recunoaşte oraşul drept capitala legitimă a statului evreu a provocat proteste din partea aliaţilor, critici vehemente în majoritatea ţărilor de pe glob şi furie în rândul palestinenilor, care s-au confruntat cu forţele de ordine israeliene.

După instalarea la Casa Albă a lui Joe Biden, administrația sa a continuat în mare măsură abordarea Administrației Trump; ambasada SUA a rămas la Ierusalim, iar Team Biden a încercat să intermedieze un acord între Arabia Saudită și Israel, care, spunea administrația de la Washington, ar duce la remodelarea Orientului Mijlociu și a arhitecturii de securitate chiar mai mult decât au făcut-o Acordurile Abraham.

Revenind la materialul lui Ian Bremmer, analistul american consideră de altfel că următorul pas în acest proces diplomatic este chiar asigurarea unui acord de referință între Israel și Arabia Saudită, unul care să deschidă legături comerciale profitabile între cele două țări și să îi recompenseze pe saudiți cu echipamente militare de înaltă tehnologie fabricate în SUA.

În acest context, Bremmer s-a referit la faptul că, oficial, prințul moștenitor saudit Mohammed bin Salman a spus că niciun acord nu este posibil fără un plan pentru statutul palestinian. Comentatorul crede însă că “acesta nu este un obstacol atât de mare pe cât pare,” în condițiile în care prințul saudit dorește acordul, iar un “plan” pentru obținerea statului palestinian nu trebuie să fie exclus înainte ca Trump, Israelul și MBS să ajungă la un acord. (Înainte de atacul Hamas din toamna lui 2023, statul evreu și Arabia Saudită încercau să-și normalizeze relațiile. Într-un interviu pentru FoxNews, prințul MBS a spus de altfel în acel moment: “În fiecare zi ne apropiem de normalizarea legăturilor cu Israelul. ” În schimbul înțelegerii cu statul evreu, saudiții urmăreau să obțină un pact de apărare cu SUA și ajutor în dezvoltarea propriului program nuclear civil. MBS a adăugat atunci, de asemenea, că modul în care erau tratați palestinienii rămânea o problemă “foarte importantă” de rezolvat).

Ian Bremmer s-a referit și la înlăturarea de la putere, luna trecută, a dictatorului sirian Bashar al-Assad, un eveniment care s-a adăugat tulburărilor deja existente în Orientul Mijlociu. Israelul s-a folosit de situație pentru a lovi stocurile de arme siriene și pentru a efectua incursiuni suplimentare în țara măcinată de război.

Dar cea mai mare întrebare din Orientul Mijlociu pentru 2025 este potențialul unui război extins care vizează Iranul, consideră analistul de peste ocean. Succesul Israelului în confruntările cu Hamas și Hezbollah a lăsat Teheranul fără aliații săi cei mai importanți din așa-numita Axă a Rezistenței, care mai include rebelii Houthi din Yemen, iar liderii iranieni știu că țara lor este acum vulnerabilă, a scris analistul. 

Acesta a afirmat că Netanyahu are în prezent un stimulent major să lovească Teheranul și programul nuclear al republicii islamice. În plus, liderii iranieni știu că se vor confrunta cu o administrație mai agresivă la Washington în 2025. Asasinarea de către Trump a generalului iranian Qasem Soleimani în ianuarie 2020 a dovedit atât disponibilitatea lui Trump de a-și asuma riscuri cu Iranul, cât și incapacitatea regimului de la Teheran de a răspunde pe măsură. 

În opinia lui Bremmer, situația este însă complicată de faptul că Netanyahu știe că nu poate efectua lovituri de succes împotriva instalațiilor nucleare subterane puternic fortificate ale Iranului fără ajutorul activ și hotărât al SUA. Un atac ar necesita mai multe valuri de bombardamente coordonate pe scară largă pe care doar armata americană le poate efectua. Orice altceva în afara unui bombardament complet ar împinge Iranul să construiască imediat o bombă nucleară, în timp ce Trump va continua să insiste că nu va implica America în războiul altcuiva.

Ținând cont de toate acestea și având în vedere miza mare pentru toți cei implicați, expertul american este de părere că este mai probabil să vedem un impuls pentru un acord diplomatic amplu cu Iranul în 2025, unul care să stabilească noi restricții privind rachetele balistice ale iranienilor și să semnaleze dorința Teheranului de a limita sprijinul pentru grupurile militante din regiune în schimbul relaxării sancțiunilor occidentale ce i-au slăbit economia, precum și al opririi escaladării militare de către toate părțile.

Cât de probabil este însă un acord care să restabilizeze Orientul Mijlociu? se întreabă analistul, care crede că acest lucru depinde de Trump, dar și de estimările liderilor israelieni și iranieni legate de riscurile pe pe care le va accepta Trump și mai ales de cât de mult își dorește un acord diplomatic istoric. 

Războiul din Ucraina

Ian Bremmer a notat că, odată cu apropierea inaugurării oficiale ale lui Trump, confruntările dintre forțele ruse și cele ale Ucrainei s-au intensificat. Administrația Biden și guvernele Marii Britanii și Franței au permis Ucrainei să folosească armele pe care i le-au furnizat ca să lovească ținte din interiorul Rusiei. Acest lucru s-a produs după ce Moscova a folosit soldați nord-coreeni în contraofensiva lansată împotriva forțelor ucrainene ce au ocupat regiunea rusă Kursk.

În aceeași zi în care Ucraina a atacat Rusia cu rachetele ATACMS, Biden a autorizat trimiterea de mine antipersonal la Kiev – o politică pe care el a numit-o cândva “nechibzuită.”  Obiectivul a fost acela de a ajuta forțele ucrainene să încetinească progresul continuu al Rusiei în estul Ucrainei.

În opinia lui Bremmer, aceste lucruri au urmărit să consolideze poziția de negociere a președintelui Volodimir Zelenski în eventualele discuții cu Vladimir Putin.

Moscova a răspuns imediat acțiunilor guvernelor de la Washington și Londra cu o nouă rundă de amenințări de a începe al Treilea Război Mondial și a lovit orașul ucrainean Dnipro cu o rachetă hipersonică cu capacitate nucleară. 

Aceasta este escaladarea violentă pe care Trump o va moșteni în conflictul din Europa de Est, în timp ce va încearca să își respecte promisiunea din campanie de a forța rapid încetarea războiului, a scris analistul. 

Bremmer a scris că Putin îl va privi pe Trump ca pe un înlocuitor binevenit pentru “belicosul” Biden, iar Zelenski se va confrunta cu o dilemă: să riște furia propriului popor acceptând un acord intermediat de Trump care cedează invadatorului teritorii ocupate de ruși sau să-l sfideze pe Trump și să spere că aliații din Europa îi vor oferi sprijin? “Una este să accepte în privat că Rusia va păstra Crimeea. Cu totul altceva este să prezinte acest lucru poporului ucrainean,” a afirmat analistul. 

Pe de altă parte, Bremmer a scris că mulți lideri europeni se pregătesc, de asemenea, pentru revenirea lui Trump. Ei știu că este puțin probabil ca acesta să-i includă în planurile de a pune capăt războiului și lucrează acum pentru a păstra unitatea europeană atât în ​​fața lui Trump, cât și a lui Putin. Aceasta deoarece, crede comentatorul, viitorul Ucrainei și amenințările rusești sunt mult mai importante pentru (majoritatea) europenilor decât pentru Washington. În opinia lui, Polonia, statele baltice și țările nordice s-ar simți toate amenințate de orice încercare a SUA de a forța ceea ce echivalează cu o capitulare ucraineană.

În acest climat, un personaj singular este premierul ungur Viktor Orbán, care vede o oportunitate de a câștiga puncte atât cu Trump, cât și cu Putin, subminând unitatea europeană. De altfel, așa cum am scris recent citând un jurnalist de la Magyar Hírlap, capitala ungară Budapesta ar putea fi gazda întâlnirii dintre Trump și Putin menită să găsească o soluție conflictului care opune Ucraina și Rusia. Dacă acest lucru se va produce, premierul Orbán și Ungaria vor primi un imbold major pe scena diplomației internaționale, demonstrând relațiile speciale pe care le au atât cu Team Trump, cât și cu cei de la Kremlin.

Bremmer se întreabă dacă aliații europeni vor rămâne fermi alături de Ucraina dacă Trump va diminua ajutorul american pentru Kiev, în condițiile în care unii dintre ei vor aprecia poate că încheierea unui acord SUA-Europa mai amplu cu republicanul va necesita o atenuare a sprijinului pentru Zelenski. Sau ar putea europenii să decidă că un angajament mai larg în domeniul comerțului și al politicii externe cu China va reprezenta un pariu inteligent pe termen lung împotriva dependenței continue de un parteneriat transatlantic din ce în ce mai neclar?

Comentatorul a afirmat că au trecut mai bine de opt decenii de când rolul Americii în lume a devenit greu de prezis. Trump rămâne un factor de decizie mercurial și s-ar putea ca el însuși să nu știe cum să abordeze politica externă.

În plus, liderii și factorii de decizie din întreaga lume pot vedea că ultimele trei alegeri prezidențiale din SUA au produs schimbări în privința priorităților și intențiilor americane – de la Obama la Trump, Trump la Biden, iar acum de la Biden înapoi la Trump. De aceea este greu de prezis ce rol internațional va juca SUA pe termen lung, această incertitudine fiind și mai complicată într-o perioadă de război.

În 2025, conflictele din Orientul Mijlociu și Ucraina se pot încheia provizoriu sub Trump, crede analistul. Dar nu există niciun motiv să credem că vreuna dintre părțile beligerante va avea o viziune suficient de clară asupra viitorului pentru a rezolva diferențele lor profunde. Aceasta este diferența dintre acorduri de pace complete și înțelegeri fragile, care pot fi distruse la fel de repede cum au izbucnit războaiele din Ucraina și Orientul Mijlociu, a concluzionat expertul.

Surse: TIME, Politico, CNN, New York Post, Reuters, Washington Post, BBC, state.gov, Facebook