Ce spun israelienii despre noul guvern de dreapta-extrema dreaptă-ultra-ortodox de la Ierusalim: ”Sunt cutremurat de gândul că va trebui să folosesc cuvântul „fascism”!/ Netanyahu a dovedit capacitatea de a promova și apăra un stat israelian puternic, emancipat și democrat”

Opinia publică din Israel este puternic divizată cu privire la noul cabinet condus de Benjamin Netanyahu, cel mai de dreapta guvern din istoria de 75 de ani a statului. Iată câteva opinii ale cetățenilor israelieni culese de G4Media.

Petru Roman, sociolog, Tel Aviv

”A propos de situația de aici, am avut noroc că aproape 3 săptămâni am avut oaspeți si a trebuit sa ne ocupăm de ei, altfel intram în depresie. Și eu voiam să postez ceva în legătură cu noul guvern și sunt cutremurat de gândul că va trebui să folosesc cuvântul „fascism”! Să mă omori dar cum pot asocia cuvântul „fascism  cu cuvântul „evreu”? Mie îmi e foarte greu, deși în presă mulți ziariști israelieni nu au nicio problemă. Și nu numai ziariști.

Pe de altă parte, sunt conștient că „extrema dreaptă” e prea puțin spus. Bezalel Smotrich și Itamar Ben Gvir mă înfricoșează, dar cel care mă sperie cel mai mult e tocmai Yariv Levin, noul ministru de Justiție. Omul e un psihopat (am fost și psiholog la viața mea) extrem de inteligent, calculat, parcă e un robot. De ani de zile își calculează pașii în politică și mai ales cum să pună cu botul pe labe justiția. După ce va reuși, abia atunci se va putea anexa Cisiordania. Ăsta e scopul final, chiar dacă vom deveni o altă Africa de Sud din vremea apartheidului. Și culmea, omul nu e religios! Pe drum îl va scăpa de pușcărie și pe Netanyahu. Evident că visează să fie prim ministru după Bibi. Se pare ca nu sunt singurul care-l văd pe Levin mai periculos decât derbedeii fasciști Smotrich și Ben Gvir”.

Marco Maximilian Katz, director Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului, București/Tel Aviv

”Un nou guvern condus de un nou/vechi și experimentat prim ministru a preluat administrarea Israelului. Este un guvern de dreapta, lipsit de simpatizanți ai cauzei palestiniene și ai unui stat lipsit de orice culoare națională și religioasă.

Majoritatea membrilor sunt evrei religioși ortodocși si evrei sioniști religioși, fapt care a dus la catalogarea acestui guvern ca fiind „extremist”. Fără îndoială că este unul dintre cele mai conservatoare guverne pe care le-a avut Israelul până acum. Dar oare democrația israeliană pe care cu toții o prețuim, este pusă în pericol acum mai mult decât a fost pusă în pericol atunci când țara a fost condusă de politicienii de stânga, printre care se numără susținători ai terorismului palestinian? Poate că aș fi fost îngrijorat de orientarea prezentului guvern, dacă nu aș fi avut încredere în puterea și vigilența israelienilor și în prim ministrul Benjamin Netanyahu, un om care a dovedit capacitatea sa de a promova și de a apăra un stat israelian puternic, emancipat și democrat. Ca un evreu care a făcut Alyah singur, la vârsta de 16 ani, din convingeri sioniste care de-a lungul timpului au devenit și mai puternice, ca om care venerează libertățile de bază ale fiecărui om, urez prezentului guvern succes”.

V.S. poet, Tel Aviv

”Israelul se îndreaptă cu mândrie spre fascism. O gloată de mafioți vor să lovească în legile de bază, în Declarația de independență, în democrația din trecut, pentru ei înșiși. Judecătorii vor fi numiți de politicieni, iar consilierii juridici vor fi de-ai casei. Furați, tovarăși, sub umbrela legii”.

Lucian-Zeev Herșcovici, istoric, Ierusalim

Statul Israel are, în sfârșit, un guvern care pare să fie stabil, sau cel puțin care are o bază parlamentară. Un guvern de dreapta, dar in niciun caz fascist. Este regretabil că opoziția duce o asemenea propagandă, care nu e în favoarea statului. Atunci când acestor oameni li se spune că e un guvern ales in mod democratic și care conduce după un sistem democratic parlamentar, ei răspund (uneori) că și Hitler a fost ales în mod democratic și că trebuie făcute presiuni. Bine, oameni buni, doriți să anulați votul universal și să-l lăsați numai celor de stânga, din clasa de mijloc, care se auto-consideră elita? Și nu înțelegeți că istoria nu se repetă niciodată în mod identic, în țări diferite și perioade istorice diferite? În plus, ce înseamnă fascist, cum definiți acest termen în mod teoretic și practic?

Este adevărat că în guvern sunt și extremiști, dar ei nu dețin majoritatea. Și observați vă rog un lucru: totdeauna când un om politic devine ministru, membru în guvern, devine centrist, nu mai e nici de dreapta, nici de stânga, ci se îndreaptă spre pragmatism. Luați în considerare că Netanyahu este un politician experimentat, ales prim-ministru pentru a șasea oara. El a reușit sa amelioreze situația economică a Israelului si sa ajungă la renumitele acorduri Abrahamice, la normalizarea relațiilor cu patru state arabe. S-a dovedit a fi un om calculat, gata sa analizeze lucrurile și să facă compromisuri. Tocmai el este omul potrivit la locul potrivit în condițiile actuale. Propun să-i dăm o șansă. Ceea ce a fost și în privința lui Menahem Begin în 1977, care s-a dovedit a fi unul din cei mai buni oameni politici ai Israelului, ca prim ministru.

Cellu Rozenberg, istoric, editorialist Ha’aretz

”Înființarea noului guvern în Israel și primii lui pași au declanșat o scindare destul de serioasă a societății atingând nervii cei mai sensibili în taberele politice diferite. Adepții actualei coaliții guvernamentale sărbătoresc din plin victoria. Opozanții sunt într-o stare de depresie destul de avansată, cu manifestări și declarații apocaliptice. Adevărul este că cei din urma au de ce să fie îngrijorați. Actualul guvern își propune să facă o ‘revoluție’ așa zis constituțională, încercând sa transforme Curtea Supremă într-un câine fără dinți. Desigur că ținta este scoaterea basma curată a premierului, Benjamin Netanyahu, judecat sub acuzații de corupție. Dacă adăugăm mișcările făcute de reprezentanții  partidelor extremiste și ele cele ale ultra-ortodocșilor, bineînțeles ca tensiune creste exponențial. Deocamdată repercusiunile sunt destul de minore însă viitorul nu exclude reacții destul de serioase din partea opoziției”.

Adrian M., Tel Aviv

”Dezamăgit. Și nu aștept lucruri bune. E singura democrație din Orientul Mijlociu și ar fi păcat să dispară. Oricum nu cred că o să supraviețuiască coaliția asta prea mult timp”.

Liviu Rotman, politolog, București/Tel Aviv

”Personal, prin prisma analizei societății israeliene, nu văd un singur Israel și nu sunt singurul, și nici primul cu această părere. Putem distinge un Israel modern, democratic, deschis în exterior, receptiv la valorile liberale, o țară a hitech-ului și a creației științifice. Acesta este un Israel doritor de relații normale cu vecinii, care să respecte tradiția în care s-a format statul Israel. În jargonul politic israelian este numit statul Tel Aviv, deși geografic nu este exact.

Și un doilea Israel, care în clipa de față și-a asigurat o ușoară majoritate, îndreptat spre închidere, spre disprețul celor diferiți, într-un fel sau altul. Un Israel al cărui model începe să fie Iranul sau Afganistanul. Problema este cum se poate asigura o coabitare a celor două tipuri de societate (Fragment din interviul acordat Spotmedia)”.