Ce stă în picioare și care sunt vulnerabilitățile din „Dosarul Vaccinurilor”

Procurorii DNA au solicitat, joi, ridicarea imunității în cazul fostului premier Florin Cîțu (PNL) și în cazul foștilor miniștri USR ai Sănătății, Vlad Voiculescu și Ioana Mihăilă, acuzați de abuz în serviciu și complicitate la abuz în serviciu, pe motiv că în pandemie au aprobat achiziționarea de vaccinuri mult peste necesar.

Prejudiciul calculat de procurori se ridică la aproape un miliard de euro. Nu e clar însă cum au ajuns la aceste cifre din moment ce ministrul Rafila (PSD) declară că „în total, România a contractat, a stabilit obligaţii contractuale de 80 de milioane de doze, am luat 35 de milioane în valoare de 2,5 miliarde de lei, din cele 35 de milioane care au fost luate, 10 milioane au expirat au fost distruse sau sunt în curs de distrugere”.

De notat că dosarul a fost deschis din oficiu de către procurorul DNA George Adrian Matei, ”cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit”.

Altfel spus, procurorul a suspectat că cineva din Guvernul Cîțu a luat șpagă, din moment ce statul român s-ar fi angajat să cumpere atât de multe doze (vreo 90 de milioane în total, calculate de DNA), deși numărul persoanelor eligibile pentru vaccinare comunicat Comisiei Europene era de 10,7 milioane, deci de vreo cinci-șase ori mai mult, dacă luăm în calcul și rapelurile.

La prima vedere, procurorii DNA au toată legitimitatea să ridice aceste semne de întrebare în cadrul unei anchete, mai ales dacă achiziția s-a făcut într-adevăr ”în lipsa oricăror documente/analize care să ateste necesitatea și oportunitatea achiziției unui număr mult mai mare de doze de vaccin împotriva Covid-19 decât numărul persoanelor eligibile pentru vaccinare”.

Există o bază factuală pentru a justifica o anchetă: un potențial prejudiciu semnificativ adus bugetului de stat, o procedură discutabilă, presupuse proceduri interne încălcate.

Procurorul s-a autosesizat, fiind convins că fostul premier și cei trei miniștri au comis fapta de abuz în serviciu ”cu folos”, dar din verificările prealabile nu a rezultat vreun indiciu privind o eventuală mită. În niciun moment procurorul nu indică în referatul de ridicare a imunității în ce ar fi constat ”folosul” (financiar, material, politic, de altă natură). Foarte probabil, ancheta va continua sub acuzația de abuz în serviciu clasic, așa cum este el definit de articolul 297 din Codul Penal:

”Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.”

Altfel spus, procurorul va căuta să dovedească faptul că infracțiunea de abuz în serviciu a cauzat o pagubă bugetului de stat, dar și aici mai trebuie dovedită intenția pentru a avea de-a face cu o infracțiune. Unii specialiști în drept penal susțin că procurorul va invoca probabil așa numita ”intenție indirectă”, dat fiind că toți cei trei vor nega în mod previzibil că au dorit să prejudicieze bugetul de stat, fără să câștige nimic personal din asta.

”Intenția indirectă” ar însemna că cei trei ar fi putut să prevadă rezultatul acțiunii lor și l-au acceptat.

Numai că fix din acest punct apar marile semne de întrebare: Cum dovedește azi un procuror că Florin Câțu, Vlad Voiculescu sau Ioana Mihăilă, puteau anticipa în nebunia de acum doi ani că cele 35 de milioane de doze de vaccin sunt suficiente? Cine știa cu precizie cât mai durează pandemia și ce capacitate de producție au marile companii farmaceutice?

A fost România singura țară care a luat mai multe vaccinuri decât avea nevoie? Mai toate au procedat la fel iar astăzi Polonia se judecă cu Pfizer din cauză că nu mai vrea să plătească ce a luat în plus.

E destul de ușor de spus acum că orice achiziție majoră de vaccinuri trebuie fundamentată pe studii, rapoarte și zeci de hârtii cu o tonă de semnături pe ele? Cine avea timp de ele atunci, în condițiile în care statele se băteau pentru fiecare lot de vaccin? Însă da, marea lecție a acestor achiziții făcute în condiții extraordinare este că de la o anumită sumă în sus, orice ministru sau funcționar trebuie să se blindeze cu hârtii și semnături.

Amintiți-vă cum orice privatizare sau achiziție majoră care depășește câteva sute de milioane de euro s-a făcut prin proiect de lege trecut prin Parlament, nu printr-un simplu memorandum sau contract, care se dovedesc azi atât de vulnerabile. Însă iarăși se ridică întrebarea: avea cineva timp de proceduri parlamentare când mureau sute de oameni pe zi în spitale de Covid și presiunea publică era imensă?

Eroarea evidentă făcută de Cîțu, Voiculescu și Mihăilă este că au angajat achiziții majore prin acte juridice vulnerabile (memorandum, contract), care nu au angajat voința politică a Guvernului ca întreg, cu avizele de rigoare de la ministerele de resort, exprimată eventual printr-o Hotărâre de Guvern sau printr-un proiect de lege votat în Parlament.

Chiar și așa, procurorul este acuzat că anchetează o decizie de oportunitate politică. De unde până unde stabilește un procuror de la câte milioane de doze de vaccin în sus avem de-a face cu o achiziție corectă și de unde exact începe abuzul? Vor trebui miniștrii sănătății să întrebe de acum încolo la DNA înainte de fiecare achiziție de vaccinuri cât le permite procurorul Matei să cumpere? Apoi, de ce n-ar răspunde penal și miniștri care n-au făcut nimic cu vaccinurile (nu le-au donat, vândut, utilizat) și au așteptat să expire?

Liderii USR au reacționat total neinspirat, ca de obicei, la cald, acuzând o persecuție politică, o cabală a serviciilor de informații împotriva lui Vlad Voiculescu pe motiv că s-ar fi opus vaccinării peste rând a ”specialilor”.

La aceste acuzații, DNA se poate apăra destul de ușor cu argumentul că procurorul George Adrian Matei este unul și același cu procurorul care l-a trimis după gratii pe fostul lider PSD, Liviu Dragnea, într-o perioadă în care puțini ar fi avut curajul să facă anchete cu conducătorul de facto al României de atunci. Altfel spus, procurorul Matei era bun când ancheta lideri PSD, dar este rău când anchetează foști miniștri USR?

Nu independența politică pare să fie, deci, problema procuroului DNA. Cu totul altă este vulnerabilitatea lui: subiectivismul personal. Procurorul Matei este cunoscut ca fiind un anti-vaccinist convins. Despre acest lucru a scris Presshub, informație confirmată pentru G4Media.ro de magistrați care îl cunosc pe Matei.

Or, dacă așa stau lucrurile, întreaga construcție a dosarului stă sub un mare semn de întrebare. Nu cumva procurorul dorește să-și valideze prin aceste acuzații propriile teorii personale despre vaccin și vaccinare? Acest dosar este o mare piatră de încercare pentru credibilitatea DNA.

În treacăt fie spus, am supus referatul procurorilor unei analize în profunzime realizate cu ajutorul Chat GPT, care a corelat faptele, acuzațiile și articolele de lege și a ajuns la următoarele concluzii:

”Pe baza informațiilor furnizate în referat, acuzațiile de abuz în serviciu par să stea în picioare din punct de vedere legal, având în vedere descrierea detaliată a faptelor și referirea explicită la articolele de lege care ar putea fi încălcate. Faptele descrise indică o posibilă încălcare a obligațiilor de a fundamenta, justifica și utiliza în condiții de legalitate și eficiență creditele bugetare (conform Legii nr. 500/2002), precum și o aparentă nerespectare a procedurilor necesare în achiziția suplimentară de doze de vaccin COVID-19, ceea ce ar putea constitui abuz în serviciu conform legislației penale.

Este important de menționat că, în practica judiciară, soliditatea acuzațiilor va depinde de capacitatea procurorilor de a furniza probe concludente care să susțină aceste acuzații și de argumentele apărării. În plus, procesul judiciar va trebui să determine dacă faptele îndeplinesc toate elementele constitutive ale infracțiunilor invocate, inclusiv elementul intențional și cel material.

Demonstrarea intenției este adesea cea mai dificilă parte a unui caz de abuz în serviciu și necesită probe care să indice un scop deliberat, precum obținerea unui beneficiu necuvenit sau prejudicierea unei terțe părți.”, se arată în analiza referatului realizată de G4Media.ro cu ajutorul ChatGPT.

Vom vedea, în funcție de viteza de soluționare a anchetei, de probele depuse la dosar, cât rezistă în instanță din aceste acuzații, dacă ele vor ajunge vreodată pe masa judecătorilor sub forma unui rechizitoriu. Iar dacă nici măcar nu vor ajunge în instanță pentru că procurorul nu va avea ce pune între coperți în afară de propriile teorii despre vaccinare, atunci Dosarul Vaccinurilor se va contabiliza drept unul dintre cele mai mari eșecuri ale DNA din ultimii ani, mai ales că vorbim de o anchetă cu consecinte politice deschisă în buza campaniei electorale.