Ce știm despre candidatura președintelui Iohannis la șefia NATO: Campanie asiduă în Turcia și Ungaria / Nu a primit nici o susținere publică / SUA îl susțin pe Rutte / Iritare în mai multe state membre

Președintele Klaus Iohannis și-a lansat în februarie candidatura pentru postul de secretar general NATO, la concurență cu premierul olandez Mark Rutte. Până acum, Iohannis nu a primit susținerea nici unui stat membru NATO, dar a declarat că își menține candidatura și că poartă negocieri. Informațiile publice și surse diplomatice arată un tablou mai degrabă pesimist pentru șeful statului: iritare în multe state membre, dar și lipsă de colaborare cu alte instituții ale statului. În paralel însă, Klaus Iohannis va primi un premiu de la un prestigios think-tank din SUA tocmai pentru politica sa transatlantică. În acest moment nu e clar dacă Iohannis are o înțelegere cu Administrația Biden ori un dialog cu echipa Trump, sau candidatura sa e doar un joc politic pe cont propriu.

Klaus Iohannis e văzut de marile publicații internaționale drept un outsider în cursa pentru șefia NATO, Mark Rutte fiind considerat favorit datorită susținerii anunțate de majoritatea statelor membre, inclusiv de ”greii” SUA, Marea Britanie, Canada, Franța și Germania. Singurele țări care nu și-au anunțat sprijinul pentru olandez sunt Turcia, Ungaria și Slovacia. AFP a scris chiar sâmbătă că Rutte e favorit, într-o știre legată de întâlnirea de la Ankara dintre președintele turc Erdogan și premierul olandez.

Turcia e una dintre țările-cheie ale cursei pentru șefia NATO, pentru că Erdogan nu și-a anunțat încă susținerea pentru nici unul dintre candidați. De aceea, președintele Iohannis curtează administrația Erdogan. Vineri, Iohannis s-a întâlnit cu vicepreședintele Cevdet Yılmaz, aflat în vizită oficială în România, iar NATO a fost unul dintre subiectele de pe agendă.

Cu o săptămână în urmă, Iohannis a anunțat pe Twitter că a discutat telefonic și cu președintele Recep Erdogan despre NATO. Un detaliu interesant: un comunicat al președinției turce arată că discuția telefonică a avut loc la cererea României. Informația nu apăruse în comunicarea oficială a Cotroceniului.

Tot cu Erdogan a discutat ieri și Mark Rutte, dar la un alt nivel: premierul olandez a fost primit la Ankara, iar Erdogan a susținut o conferință de presă alături de el.

În paralel cu discuțiile publice cu Turcia, președintele Iohannis a avut cel puțin două întâlniri cu înalți oficiali din Ungaria, țară al cărei premier a anunțat că îl respinge pe Mark Rutte. Astfel, Viktor Orban a fost prezent la București în aprilie pentru o discuție cu Klaus Iohannis, Charles Michel și premierii din Belgia și Croația. După ședința în cinci, președintele Iohannis a avut o întâlnire separată cu Viktor Orban. Tot în aprilie, șeful statului s-a întâlnit la Vilnius cu preşedintele Ungariei, Tamas Sulyok, în marja Summitul Iniţiativei celor Trei Mări.

În ciuda acestor întâlniri și a negocierilor ”foarte intense” – termen utilizat chiar de Iohannis, șeful statului nu a primit nici o susținere publică. Mai mult, oficialii din SUA au anunțat de două ori public că îl susțin pe Mark Rutte. În 2 aprilie, ambasadoarea americană la NATO, Julianne Smith, a declarat că „poziția SUA este în sprijinul lui Mark Rutte ca secretar general”. Situații similare și cu oficialii din Marea Britanie, Franța, Germania și Canada.

Multiple surse diplomatice au declarat pentru G4Media că unele capitale europene sunt ”iritate” de faptul că Iohannis întârzie procesul de selectare a noului secretar general NATO care să-l înlocuiască pe Jens Stoltenberg. ”Anunțul candidaturii a fost o surpriză neplăcută, Iohannis nu s-a consultat cu liderii europeni înainte să trimită anunțul oficial”, au declarat pentru G4Media mai mulți diplomați europeni.

Motivul iritării e proiectarea unei imagini de slăbiciune în interiorul NATO, de lipsă a consensului, în cel mai critic moment al Alianței Nord-Atlantice după terminarea Războiului Rece. În timp ce Rusia provoacă NATO constant, alianța a întârziat enorm primirea Finlandei și Suediei din cauza negocierilor dificile cu Ungaria și Turcia, iar acum procesul de desemnare a noului secretar general e întârziat și de apariția candidaturii de ultim moment a lui Iohannis, au declarat pentru G4Media diplomații citați.

Informații similare au publicat și ziarele Financial Times (Marea Britanie) și The Wall Street Journal (SUA). În debutul lunii aprilie, Financial Times scria că Iohannis ”nu este văzut ca o alternativă reală” la Rutte de majoritatea statelor membre, în timp ce The Wall Street Journal susținea că momentul ales de Iohannis pentru a-și anunța candidatura ”a iritat mulți diplomați ai Alianței”.

The Wall Street Journal arată că SUA, prin ambasadoarea la NATO Julianne Smith, își exprimase în februarie speranța ca selectarea unui nou secretar general să aibă loc „în primul trimestru al anului”. Termenul inițial a trecut, iar acum toată lumea așteaptă ca situația să se rezolve totuși până la summitul NATO de la Washington din luna iulie. O amânare după luna iulie ar crește nervozitatea în statele membre, dat fiind că mandatul lui Stoltenberg expiră în toamnă, iar SUA se pregătesc de alegerile prezidențiale.

În ciuda poziției publice a oficialilor SUA care și-au anunțat sprijinul pentru Mark Rutte, există voci în comunitatea diplomatică ce nu exclud o posibilă înțelegere între Klaus Iohannis și Administrația Biden care să ducă la o soluție de compromis. Alți diplomați vorbesc despre posibilitatea ca intrarea lui Iohannis în cursă să aibă rolul de a-l bloca pe Mark Rutte și de a deschide calea unui al treilea candidat care să fie unanim acceptat. O a treia ipoteză de lucru în unele cercuri diplomatice e că Iohannis ar avea un dialog cu echipa lui Donald Trump și ar împiedica, prin candidatura sa, alegerea unui nou secretar general al NATO până la o eventuală victorie a candidatului conservator la alegerile prezidențiale din SUA – astfel încât Trump să se poată implica în proces. Această ultimă variantă e respinsă însă categoric de alți diplomați occidentali.

De altfel, președintele Iohannis va fi prezent în 8 mai în SUA; unde va primi un premiu pentru contribuția la relația transatlantică de la prestigiosul think-tank Atlantic Council. Nu e clar dacă evenimentul are vreo relevanță în cursa pentru șefia NATO.

Dacă șansele lui Iohannis de a deveni primul șef din Est al NATO sunt greu de cuantificat în lipsa unei minime transparențe a președintelui, care nu a mai acordat un interviu de aproape 6 ani, candidatura sa are un impact cert în politica internă: el este perceput în continuare ca un jucător-cheie, unul care are șanse să acceadă într-o funcție internațională. E un caz unic de președinte care își conservă atât de bine puterea politică în ultimele luni de mandat. Toți predecesorii săi au avut un final de mandat în care au devenit rapid irelevanți politic: Traian Băsescu în 2014, Ion Iliescu în 2004 și Emil Constantinescu în 2000.

PS: Un eventual eșec rapid al președintelui Iohannis în cursa pentru NATO îl va pune într-o poziție ingrată în septembrie, când au loc alegerile prezidențiale. Din acel moment și până la finalul mandatului său, în decembrie, puterea sa va tinde spre zero. De aceea în clasa politică au apărut discuții despre o nouă mutare a alegerilor prezidențiale în noiembrie-decembrie, ipoteză despre care a scris și Ioana Dogioiu pe Spotmedia. O astfel de răzgândire a PSD-PNL nu ar face decât să adauge la ridicolul de care coaliția s-a acoperit deja cu eșecurile numite Ramona Chiriac și Cătălin Cîrstoiu.