Ce urmează după rezoluția Parlamentului European care recomandă începerea negocierilor cu Republica Moldova în vederea aderării la Uniunea Europeană / Decizia finală, în Consiliul European / Cât ar putea dura negocierile

Parlamentul European, reunit în sesiune plenară, a votat astăzi un text care recomandă începerea negocierilor cu Republica Moldova în vederea aderării la Uniunea Europeană.

În favoarea începerii negocierilor au votat:

• 448 dintre europarlamentarii prezenți;
• 45 au votat împotrivă;
• 43 s-au abținut.

Rezultatul votului nu lăsa loc pentru vreo îndoială, după ce dezbaterile în plenul Parlamentului, în urmă cu două zile, marți după-amiază, arătaseră deja o largă majoritate în favoarea începerii negocierilor cu Chișinăul.

Deși dezbaterea, marți, a fost despre perspectivele aderării Republicii Moldova, unii vorbitori au exprimat aceeași dorință și despre Ucraina.

Rezoluția parlamentului nu obligă guvernele să accepte începerea negocierilor, dar este importantă. Urmează un raport luna aceasta al Comisiei Europene, care va analiza reformele introduse de guvernul de la Chișinău și care – după cum totul o arată – va recomanda de asemenea începerea negocierilor, dar adevărata decizie le revine șefilor de stat si de guvern ai celor 27 de țări ale Uniunii, care se vor reuni în luna decembrie la Bruxelles.

Republica Moldova și Ucraina au primit încă de anul trecut statutul de „candidat”

Republica Moldova și Ucraina au primit încă de anul trecut statutul de „țări candidate” la UE. Georgia nu a primit atunci acel statut, deși Tbilisi și Chișinăul au semnat simultan o cerere de aderare la UE, în martie 2022, la opt zile după începerea invaziei Rusiei în Ucraina.

Aderarea la UE nu poate însă veni curând, iar procedura este foarte complexă și lungă. Majoritatea experților estimează că Republica Moldova ar putea intra în UE, în cel mai bun caz, după 2030.

În afară de Republica Moldova și Ucraina, „țările candidate” sunt actualmente Albania, Macedonia, Muntenegru, Serbia și Turcia.

UE traversează însă de mai multă vreme ceea ce se numește „oboseala extinderii“. Populația UE, capitalele, partidele politice nu mai doresc o continuare a primirii de noi membri, în special țări sărace est-europene foste comuniste.

Nu există o durată precisă a negocierilor. Ele pot dura ani, iar teoretic chiar decenii și pot fi blocate pe termen nedefinit, la cererea uneia sau alteia dintre țările membre. Cazul Turciei, de pildă, este unul extrem. Turcia a semnat un acord de asociere cu UE acum 60 de ani: în 1963. Turcia a căpătat apoi statutul de țară candidată în 1999 și și-a început negocierile în 2005. Croația, în schimb, care și-a început negocierile exact în același timp cu Turcia, în 2005, le-a încheiat în 2011 și este deja membră în UE începând din 2013.

Apoi, extinderea Uniunii n-ar fi deloc o temă populară în alegerile europene care vor avea loc in iunie 2024. Se adaugă la asta faptul că Uniunea Europeană nu poate primi o țară cu frontiere neclare sau care are trupe străine pe teritoriul său (forțele rusești din regiunea separatistă, în cazul Republicii Moldova).

Dar preocupările statelor membre cu privire la mecanismele și viabilitatea unei astfel de extinderi reprezintă o amenințare serioasă la adresa proiectului, care este totuși sprijinit de Emmanuel Macron și alți lideri, precum președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care își joacă credibilitatea cu asta.

Îndemnând la prudență, ministrul irlandez de externe, Peter Burke, a spus că, deși Irlanda este „în favoarea” extinderii, el nu vede posibilă o dată a unei noi extinderi până în 2030.